5,278 matches
-
unde se cosmetizează îndelung fețele eului care urmează să se arate în diferite manifestări. Dincolo de cochetăria cu care îți arăți fața lumii, ca autor de jurnal trebuie să cazi în adânc, să explorezi acele zone ale interiorității care se sustrag captării în discurs, greu de vizitat ziua în amiaza mare. Visul este mereu o fantă de acces către lumi noi, proaspete. Scris-cititul, când nu e profesional, poate fi un refugiu, o retragere în munții făgăduinței, o regăsire a țării speranței. Citești
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
cu extremă neplăcere) o astfel de experiență. Ea a fost revelatoare, traumatizantă și tristă din multe puncte de vedere. Este vorba de publicarea (după mari eforturi) a Hermeneuticii lui Mircea Eliade (1980), caz amintit anterior. Regimul, în scopul seducerii și captării exilului, după multe ezitări, amânări și oscilații, putea afirma că a dat totuși dovadă de liberalism, aprobând apariția unei astfel de cărți dubioase (prima la noi, în treacăt fie spus, ca și în Franța de altfel) despre un autor până
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
lui Mircea Eliade: 1) Pentru a sparge, în 1979-1980, o blocadă, a sfida o interdicție, a participa în felul meu la o cultură paralelă, în plină epocă ceaușistă. Cartea a fost interzisă, apoi «aprobatăă în cadrul unor manevre de culise și captare, încurajate trebuie spus cu tărie și de cel în cauză. Am amănunte și dovezi. Nu îndrăznesc să spun că a fost și un gest de «rezistențăă intelectuală; noțiunea s-a banalizat și depreciat azi. 2) Pentru a întemeia, a «inventaă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ganglioni pozitivi, reșute locoregionale sau la distanță. O modalitate mai puțin invazivă este reprezentată de examinarea PET/CT. Un studiu care a inclus 40 de pacienți, a arătat că un index de regresie > 0,47, pentru un index preterapeutic de captare SUV (≥ 4,7), este un factor predictiv al răspunsului histologic de bună calitate [28]. În viitor se pare că vor fi disponibile metode mai specifice și mai puțin invazive de selectare a pacienților care vor beneficia cel mai mult de pe urma
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Florin Iordache () [Corola-publishinghouse/Science/92203_a_92698]
-
secundare modificărilor în secreția insulinei sau a hormonilor de contrareglare, dozarea acestora face parte din investigațiile obligatorii pentru elucidarea factorilor etiopatogenetici prezenți (29). Informații etiopatogenetice indirecte pentru DZ de tip 2 pot fi furnizate de determinarea numărului receptorilor insulinici, a captării și utilizării periferice a glucozei, a debitului hepatic de glucoză. Acestea însă sunt laborioase, și în prezent sunt utilizate numai în scop de cercetare (12). Tot în scop de cercetare sunt utilizate investigațiile ce vizează detectarea unor defecte genetice în
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
NMR - Nuclear Magnetic Resonance) Această tehnică permite determinarea neinvazivă a concentrației tisulare a unor metaboliți importanți pentru evidențierea unor modificări în ficat, mușchi sau alt țesut, la pacienții cu obezitate sau diabet zaharat. În acest fel poate fi examinată reglarea captării periferice a glucozei și debitul hepatic de glucoză, cele două procese fundamentale întâlnite în insulinorezistență (32). Principalii atomi investigați cuprind 1H, 31P și 13C. Cel mai util este 31P, care este singurul fosfor natural, fiind prezent 100% în toți compușii
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
glucozo-6-fosfat în mușchi, intermediar metabolic ce indică o etapă limitantă în sinteza glicogenului în mușchi). 13C permite determinarea ritmului de încorporare a glucozei marcate cu acest carbon, administrat i.v., în glicogenul muscular (de regulă, în gastrocnemius) (32). Sonda de captare a rezonanței nucleilor din atomii investigați este plasată pe mușchiul gastrocnemian ori în zona hepatică, acționând ca o antenă atât în etapa transmiterii impulsurilor electromagnetice, cât și în etapa receptării energiei electromagnetice ce se întoarce din țesuturi. Deși tehnica este
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
exprimă prin intensificarea zonelor colorate în roșu sau galben (42). Beneficiu major al TEP constă în posibilitatea investigării unor structuri anatomice mici, de numai 1-3 cm3. Limitele metodei constau în costul mare și complexitatea modelării matematice care poate influența rezultatul. Captarea glucozei în întregul organism a fost găsită la diabetici și la hipertensivi cu 1/3 mai mică față de nediabetici. Dimpotrivă, la atleți ea este cu 75% mai mare față de sedentari (42). Prin această metodă s-a demonstrat că hiperinsulinismul indus
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
34. Cardiomiopatie dilatativă, cord bovin (incidență P-A) (colecția autorului). - Ecocardiografie-cardiomegalie globală, lipsa îngroșării sistolice parietale, scăderea fracției de scurtare și ejecție a VS, creșterea distanței E-sept, insuficiența mitrală și tricuspidiană funcționale. - Ventriculografia izotopică, scintigrama de perfuzie și de captare miocardică; - RMN. Cateterismul cardiac și coronarografia - pentru diferențierea CMD idiopatice de cea ischemică - biopsia endomiocardică-pentru confirmarea sau excluderea unor cauze secundare de CMD [10]. Cardiomiopatia dilatativă alcoolică Cea mai frecventă formă secundară de CMD, provocată de abuzul de alcool (aproximativ
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
la punctele 1 și 2. Cauzele de insulinorezistență enumerate la punctele 3 și 4 pot fi întâlnite uneori și în sindromul insulinorezistenței ca factori aditivi de insulinorezistență secundară, care se adaugă cauzei primare de rezistență insulinică, considerată a sta în spatele captării și utilizării scăzute a glucozei în mușchi. Aceasta se presupune a se datora defectelor înscrise în Tabel 3 la punctul 5 (defecte de receptor sau postreceptor insulinic). Revenind la componentele de bază ale sindromului, înscrise în Tabel 4, sunt de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
însă, ele se regăsesc în 5 din 6 definiții. Lipsa consensului minimal privind elementele de bază ale sindromului exprimă atât confuzia cercetătorilor în domeniu, cât și complexitatea (indubitabilă) a sindromului. 8. Tulburarea metabolică primară comună Între sensibilitatea la insulină și captarea periferică de glucoză (mg/kgcorp/min) există o relație directă: cu cât sensibilitate l insulină este mai mare cu atât captarea glucozei este mai mare și invers (Fig. 1) La pacienții diabetici, captarea periferică de glucoză (și în consecință utilizarea
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
cercetătorilor în domeniu, cât și complexitatea (indubitabilă) a sindromului. 8. Tulburarea metabolică primară comună Între sensibilitatea la insulină și captarea periferică de glucoză (mg/kgcorp/min) există o relație directă: cu cât sensibilitate l insulină este mai mare cu atât captarea glucozei este mai mare și invers (Fig. 1) La pacienții diabetici, captarea periferică de glucoză (și în consecință utilizarea intracelulară a acestui carburant) este scăzută de la ~ 7mg/kgcorp/min la 5 și chiar 3 mg/kgcorp/min. Raportată în mg
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
primară comună Între sensibilitatea la insulină și captarea periferică de glucoză (mg/kgcorp/min) există o relație directă: cu cât sensibilitate l insulină este mai mare cu atât captarea glucozei este mai mare și invers (Fig. 1) La pacienții diabetici, captarea periferică de glucoză (și în consecință utilizarea intracelulară a acestui carburant) este scăzută de la ~ 7mg/kgcorp/min la 5 și chiar 3 mg/kgcorp/min. Raportată în mg/m2/min, captarea glucozei indică diferențe de același ordin de mărime (Fig
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
mai mare și invers (Fig. 1) La pacienții diabetici, captarea periferică de glucoză (și în consecință utilizarea intracelulară a acestui carburant) este scăzută de la ~ 7mg/kgcorp/min la 5 și chiar 3 mg/kgcorp/min. Raportată în mg/m2/min, captarea glucozei indică diferențe de același ordin de mărime (Fig. 2.). Întrucât producția de energie nu pare a fi modificată sensibil la diabetici vs. nediabetici, înseamnă că necesarul energetic al acestor pacienți diabetici este acoperit de alți carburanți. Sursa imediat disponibilă
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
frecvența mai mare a leziunilor vasculare, inclusiv a vaselor mai mici. Această diferență (diabetic vs. nediabetic) nu poate modifica în mod radical fondul dismetabolic comun și efectele lui vasculare. 9. Insulinorezistența ca defect secundar Principalele efecte periferice ale insulinei sunt captarea glucozei și utilizarea ei; limitarea intensității lipolizei și prevenirea folosirii excesive a AGL în celule pentru acoperirea necesarului energetic; inhibiția controlată a proteolizei și evitarea hiperaminoacidemiei plasmatice stimulatoare a neoglucogenezei hepatice. Existența unei insulinorezistențe periferice față de aceste acțiuni conduce în
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
un ritm mai accelerat de progresie. Această situație se datorează dezvoltării, la acești pacienți, a celei de-a doua spirale diabetogene: hiperglicemia/hiperlipemia vor activa căile gluco/lipotoxicității β-celulare și periferice. În timp ce secreția de insulină va scădea progresiv și inexorabil, captarea periferică de glucoză va fi îngreunată, pe de o parte de scăderea efectului insulinic, iar pe de alta de alterarea mecanismului de transport intracelular a glucozei. Lipidele plasmatice crescute vor conduce și ele la depozitarea lor excesivă în mușchi (în interiorul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
depășească limitele convențional normale de 110 mg/dl (sau mai recent 100 mg/dl) à jeun și 140 mg/dl la 2 ore după o încărcare orală cu glucoză. Aceasta nu înseamnă în nici un fel că metabolismul glucidic este normal. Captarea periferica a glucozei poate fi scăzută semnificativ și la acești pacienți, deși nu la nivelul înregistrat în diabetul de tip 2 franc. Debitul hepatic de glucoză este și el mai crescut decât la persoanele normale. La aceste persoane, o consecință
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
glucozei poate fi scăzută semnificativ și la acești pacienți, deși nu la nivelul înregistrat în diabetul de tip 2 franc. Debitul hepatic de glucoză este și el mai crescut decât la persoanele normale. La aceste persoane, o consecință a scăderii captării și utilizării glucozei în țesuturi este aceea a devierii unor fluxuri metabolice din căile tradițional glucidice către căile de metabolizare a lipidelor și într-o oarecare măsură a proteinelor. Din această deviere iau naștere tulburările lipidice (obezitate și dislipidemie) sau
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
nu ar face altceva decât să perpetueze viziunea fragmentară asupra tulburărilor metabolice. Ideea este cu atât mai absurdă cu cât T2DM realizează cel mai complex tablou clinic și biochimic de sindrom dismetabolic insulinorezistent. 11. Insulinorezistența și metabolismul muscular Studiile analizând captarea și utilizarea glucozei în mușchi mediată de insulină (studii cu clamp euglicemic/hiperinsulinemic) au arătat, la persoanele nediabetice, normoponderale și normotensive, o variație inter individuală de la 1 la 10 (50). Această variație depinde în cel mai mare grad de sensibilitatea
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
aceasta este mică. Ori, prezența AGL crescută în circulația portală și apoi în cea periferică are două efecte negative majore: primul este acela al inducerii insulinorezistenței, prin competiția pe care aceștia o crează față de utilizarea glucozei în celulele insulinodependente. Scăderea captării periferice a glucozei va antrena o creștere glicemică suficientă pentru a stimula cronic secreția de insulină și de a induce hiperinsulinismul caracteristic din această tulburare; a doua consecință este aceea a creșterii producției hepatice de VLDL, particule bogate în trigliceride
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
a lor. În mod obișnuit, orice creștere glicemică este urmată de o creștere insulinemică proporțională, care explică readucerea glicemiei la valori normale într-o perioadă scurtă de timp, de ordinul minutelor sau zecilor de minute. Scăderea glicemică se datorează creșterii captării și utilizării glucozei în mușchi și adipocit și scăderii producției de glucoză în ficat. Creșterea glicemică peste valorile normale (limita superioară a glucozei plasmatice pe nemâncate = 110 mg/dl sau, mai recent, 100 mg/dl) se datorează uneia din următoarele
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
în mușchi și adipocit și scăderii producției de glucoză în ficat. Creșterea glicemică peste valorile normale (limita superioară a glucozei plasmatice pe nemâncate = 110 mg/dl sau, mai recent, 100 mg/dl) se datorează uneia din următoarele trei tulburări: 1.Captarea și utilizarea scăzută a glucozei în periferie, în țesuturile insulino-dependente (în special în mușchi și adipocite); 2.Producerea prin neoglucogeneză și prin glicogenoliză și eliberarea în circulație a unei cantități crescute de glucoză, din ficat; 3.Un răspuns secretor β-celular
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
ilogică ni se pare și interpretarea obezității nu ca o componentă a sindromului insulinorezistenței, ci ca un factor de risc pentru ea (!) (1). Raționamentul ar fi următorul: obezitatea nu ar fi consecința insulinorezistenței / hiperinsulinemiei, ci „o variabilă fiziologică care scade captarea periferică a glucozei” (1). Autorii mai adaugă faptul că nu toate persoanele insulinorezistente sunt și supraponderale / obeze și nu toți supraponderalii / obezii sunt insulinorezistenți. Punctul nostru de vedere este diferit. Obezitatea (ca tulburare a metabolismului lipidic) este (incluzând excesul ponderal
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
una din primele două poziții. O problemă care necesită o clarificare urgentă este aceea a rolului patogen pe care îl poate juca adipozitatea abdominală (numită uneori și „viscerală”) față de cea periferică (subcutanată). Grupul European pentru Studiul Insulinorezistenței subliniind relația dintre captarea periferică de glucoză și excesul ponderal apreciat prin BMI și circumferința abdominală la 1100 persoane, a constatat absența unei diferențe între insulinorezistența din tipul abdominal și tipul generalizat al obezității. Aceeași concluzie rezultă și din studiul NHANES III (desfășurat pe
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
prezentată într-un subcapitol separat. Proteinele alimentare (circa 30 g la o masă) sunt digerate până la aminoacizi, iar aceștia sunt absorbiți aproape la fel de rapid ca și glucidele. Odată absorbiți, aminoacizii sunt transportați către ficat, fie liberi în plasmă fie după captarea în hematii. Aproximativ 25% din alanină și o proporție importantă de serină, treonină, metionină, leucină, izoleucină și tirozină sunt transportate la țesuturi de către hematii. Postprandial, cea mai mare creștere a aminoacizilor se referă la cei ramificați (leucină, izoleucină și valină
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92249_a_92744]