2,246 matches
-
intră sub incidența științelor sociale și politice) sau În forme ceremonializate, În care mesajul era transmis prin constructe simbolice (iar antropologia culturală se ancorează În această zonă). Cel mai adesea, demonstrațiile de acest tip Împrumută elemente din vocabularul ritual al carnavalului: figurine caricaturale și efigii hilare, care reprezintă figurile politice percepute ca adversari, oamenii purtând măști grotești Întrupează inamicii politici, formulările verbale licențioase degradează prestigiul celor aflați la putere. Adeseori, aceste parade și demonstrații parodiază procesiunile solemne oficiale, iar râsul anulează
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
1987). În esență Însă, riturile de rebeliune apar ca un mijloc de a controla violența, de a evita revoltele de amploare și de a menține, cu prețul unui sacrificiu simbolic, ordinea existentă. Conform acestui model interpretativ, și alte rituri precum carnavalul sau sărbătorile de inițiere ale tinerilor, cele de tip Halloween sau Purimul ebraic sunt forme ale riturilor de rebeliune, deoarece facilitează exprimarea nemulțumirii și contestării, fără a pune În pericol ordinea existentă. O categorie aparte a acestui sistem ritual ar
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
procese să devină explicite și care au generat noi mituri, simboluri, paradigme și structuri politice (V. Turner, 1974, p. 99). Nicholas Dirks, un antropolog care a consacrat studii extensive acestei probleme, propune formula „rituri ale conflictului”, referindu-se la „sărbători, carnavaluri, saturnalia, ceremonii religioase și politice și alte festivități anuale care conțin episoade de ridiculizare, amenințare, atacuri, confruntări sau alte conflicte ce pot fi performate Într-o atmosferă solemnă sau Într-una de divertisment ori care nu sunt prescrise (În scenariul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
se intersectează cu ele prin anumite aspecte comune” (Y. Berce, 1980, p. 134; vezi și W. Beezley et alii, 1994; M. Beauchard, 1985, pp. 99-100; J. Duvignaud, 1991, pp. 48-49; M. Vovelle, 1985, p. 165). Amestecul dintre sărbătoare și revoluție, carnaval și revoltă este atestat de numeroase cazuri concrete (D. Kertzer, 2002, pp. 162-164): În anul 1647, mulțimile din Napoli „s-au revoltat Împotriva guvernanților aristocrați cu ajutorul riturilor de sărbătoare”. În 1513, În Elveția, cu ocazia unor sărbători comunitare, aproximativ 300
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
1513, În Elveția, cu ocazia unor sărbători comunitare, aproximativ 300 de țărani au decis să meargă la Berna pentru a-i pedepsi pe opresori și au ajuns să devasteze orașul. În Franța, În 1588, În regiunea Côte du Rhône, un carnaval s-a transformat Într-o răzmeriță. Un alt carnaval din anul 1851, În localitatea Brou, a dus la o confruntare violentă Între mulțime și poliția trimisă să reprime protestele acesteia. Sărbătorile și, mai ales, carnavalurile creează intervale „liminale” de Întrerupere
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
300 de țărani au decis să meargă la Berna pentru a-i pedepsi pe opresori și au ajuns să devasteze orașul. În Franța, În 1588, În regiunea Côte du Rhône, un carnaval s-a transformat Într-o răzmeriță. Un alt carnaval din anul 1851, În localitatea Brou, a dus la o confruntare violentă Între mulțime și poliția trimisă să reprime protestele acesteia. Sărbătorile și, mai ales, carnavalurile creează intervale „liminale” de Întrerupere a ordinii, permițând și legitimând inversiunile - de valori, de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
regiunea Côte du Rhône, un carnaval s-a transformat Într-o răzmeriță. Un alt carnaval din anul 1851, În localitatea Brou, a dus la o confruntare violentă Între mulțime și poliția trimisă să reprime protestele acesteia. Sărbătorile și, mai ales, carnavalurile creează intervale „liminale” de Întrerupere a ordinii, permițând și legitimând inversiunile - de valori, de norme, de comportament. Așa cum spunea Victor Turner (1969), liminalitatea, ca antistructură, este, prin natura ei, subversivă: ea prezintă modalități ipotetice, posibile și dezirabile de reorganizare a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
membrilor unui anumit grup social să Înceapă să dezvolte o conștiință proprie, referitoare la statutul lor de clasă, și să gândească felul În care această conștiință poate fi transformată În acțiune și În schimbare socială” (J. McIntyre, 1989, p. 27). Carnavalul, ca formă ceremonială supremă de contestare simbolică a ordinii existente, funcționează și ca un ferment al revoltelor sociale - ceea ce explică interferențele dintre manifestările ritualice și evenimentele istorice: carnavalul se poate transforma În revoltă fățișă, iar revoltele pot Îmbrăca adesea hainele
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
transformată În acțiune și În schimbare socială” (J. McIntyre, 1989, p. 27). Carnavalul, ca formă ceremonială supremă de contestare simbolică a ordinii existente, funcționează și ca un ferment al revoltelor sociale - ceea ce explică interferențele dintre manifestările ritualice și evenimentele istorice: carnavalul se poate transforma În revoltă fățișă, iar revoltele pot Îmbrăca adesea hainele carnavalului. Pe 15 aprilie 1967 străzile din Manhattan au fost Împânzite de cea mai mare demonstrație În favoarea păcii din ultimele decenii. ș...ț În parc, diverși activiști precedaseră
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ca formă ceremonială supremă de contestare simbolică a ordinii existente, funcționează și ca un ferment al revoltelor sociale - ceea ce explică interferențele dintre manifestările ritualice și evenimentele istorice: carnavalul se poate transforma În revoltă fățișă, iar revoltele pot Îmbrăca adesea hainele carnavalului. Pe 15 aprilie 1967 străzile din Manhattan au fost Împânzite de cea mai mare demonstrație În favoarea păcii din ultimele decenii. ș...ț În parc, diverși activiști precedaseră marșul cu propriile ceremonii. Pe peluza verde, câțiva tineri au desfășurat pancarte cu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
steagul american și ordinele de Încorporare; utilizarea gesturilor și a obiectelor banale - bricheta și mai ales focul de la un ibric de cafea - pentru a goli de solemnitate o acțiune și a o muta Într-un cod minor, batjocoritor. Amestecul dintre carnaval și contestație politică este relevat și de R. Schechner (1993) În analiza unor proteste social-politice precum cele din Piața Tiananmen din anul 1989, distrugerea Zidului Berlinului din același an, demonstrația Împotriva războiului din Vietnam din Washington, În anul 1970, mișcările
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
subliniază existența figurilor alegorice (Statuia Libertății, Bodhisattva, figuri ale teatrului Pâine și Păpuși), costumația colorată și măștile alegorice, scenetele contestatare improvizate și utilizarea cântecelor „interzise”: În ciuda caracterului organizat al demonstrației și a seriozității intențiilor lor, studenții acționau ca la un carnaval. Atmosfera de distracție, camaraderie, ironie și subversiune a stârnit spaimă și ură Între oficialii Chinei. Studenții se așezau și dormeau oriunde voiau În piață, În formule de o varietate greu de imaginat. Ei cântau și dansau, vorbeau de pe podiumuri improvizate
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
moartea Elisabetei și chiar În perioada revoluției lui Cromwell, diversificându-se cu elemente din Ziua Papei, cum ar fi aprinderea de focuri, procesiuni cu torțe, cântece cântate de copii și ospețe. După 1679, această celebrare s-a transformat Într-un carnaval satiric, din cauza protestelor Împotriva venirii la putere a lui James al II-lea (rege catolic) - luând În derâdere autoritatea sa, protestanții sărbătoreau urcarea la tron ca pe un eveniment carnavalesc, cu parade mascate, În care o figură reprezentându-l pe
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
dos indios Kapayo”, 1995, În Claude Lévi-Strauss, Mitologice: crud și gătit, Babel, București Banu, Ion, 1979, „Studiu istoric”, În Filosofia greacă până la Platon, Științifică și Enciclopedică, București Bârlea, Ovidiu, 1981, Folclorul românesc - I, Minerva, București Baroja, Julio Caro, 1979, Le carnaval, Gallimard, Paris Barthes, Roland, 1997, Mitologii, Institutul European, Iași Bauman, Gerd, 1992, „Ritual Implicates Others: Reading Durkheim in a Plural Society”, În David De Coppet (coord.), Understanding Rituals, Routledge, Londra Baumgarten, Albert (coord.), 2002, Sacrifice in Religious Experience, Brill, Leiden
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
University Press, Oxford Evans-Pritchard, Edward E., 1976, Witchcraft, Oracles and Magic among the Azande, Clarendon Press, Oxford Evseev, Ivan, 1983, Cuvânt - simbol - mit, Facla, Timișoara Evseev, Ivan, 1997, Dicționar de magie, demonologie și mitologie românească, Amarcord, Timișoara Fabre, Daniel, 1984, Carnaval ou la fête à l’envers, Gallimard, Paris Fabre, Geneviève; Heideking, Jürgen; Dreisbach, Kai (coord.), 2001, Celebrating Ethnicity and Nation: American Festive Culture from the Revolution to the Early Twentieth Century, Berghahn Books, New York Fairchild, Henry Pratt, 1984, Dictionary of
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
University of Chicago Press, Chicago Frijda, Nico, 1997, „Commemorating”, În James W. Pennebaker, Dario Paez, Bernard Rimé (coord.), Collective Memory of Political Events, Lawrence Erlbaum, Mahwah Frutiger, Perceval, 1930, Les mythes de Platon, Felix Alcan, Paris Gaignebet, Claude, 1974, Le carnaval, Payot, Paris Gaster, Theodore, 1987, „Seasonal Ceremonies”, În Mircea Eliade (coord.), The Encyclopedia of Religion, MacMillan, New York Gellner, Ernest, 1995, Anthropology and Politics: Revolution in the Sacred Grove, Blakwell, Oxford Géraud, Marie-Odile; Leservoisier, Olivier; Pottier, Richard, 2001, Noțiunile-cheie ale etnologiei
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
The Raise of Anthropological Theory, Harper Collins, New York Harvey, Graham, 2003, „General Introduction”, În Graham Harvey (coord.), Shamanism: A Reader, Routledge, Londra Hasdeu, Bogdan Petriceicu, 1970, Etymologicum Magnum Romaniae, Minerva, București Hastings, Michel, 1986, „Communisme et folklore: étude d’un carnaval rouge. Halluin, 1924”, În Ethnologie Française, nr. 2 Hayoun, Maurice-Ruben, 1996, „Iudaismul”, În Jean Delumeau (coord.), Religiile lumii, Humanitas, București Hedeșan, Otilia, 1998, Șapte eseuri despre strigoi, Marineasa, Timișoara Heers, Jacques, 1983, Fêtes des fous et carnavals, Fayard, Paris Hell
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Marthalen (coord.), New Catholic Encyclopedia, vol. XI, Thompson-Gale, Washington Ladd, Kevin; Spilka, Bernard, 2002, „Inward, Outward and Upward: Cognitive Aspects of Prayer”, În Journal for the Scientific Study of Religion, vol. 41, nr. 3 Ladurie, Emmanuel Le Roy, 1979, Le Carnaval des Romans: de la Chandeleur au Mercredi des Cendres, 1579-1580, Gallimard, Paris Laleye, Issiaka-Prosper, 1996, „Religiile Africii negre”, În Jean Delumeau (coord.), Religiile lumii, Humanitas, București Lane, Christel, 1981, The Rites of Rulers: Ritual in Industrial Society - The Soviet Case, Cambridge
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Sacrifice to Media Commodity”, În Felicia Hughes-Freeland (coord.), Ritual, Performance, Media, Routledge, Londra Pitt-Rivers, Julian, 1987, „La revanche du rituel dans l’Europe contemporaine”, În Les temps modernes, nr. 448 Poirier, M.J., 1985, „Sens et function de la fête”, În Le carnaval, la fête et la communication: actes des premieres rencontres internationales - UNESCO, Serre, Nice Pommier, Eduard, 1986, „Versailles, l’image du souverain”, În Pierre Nora (coord.), Les lieux de la mémoire: La Nation, Gallimard, Paris Pop Mihai, 1998, Folclor românesc, Grai și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
and Metaphors, Cornell University Press, Ithaca Turner, Victor, 1977, „Process, System, and Symbol: A New Anthropological Synthesis”, În Daedalus, vol. 106 Turner, Victor, 1982, From Ritual to Theatre: The Human Seriousness of Play, Performing Arts Journal, New York Turner, Victor, 1983, „‘Carnaval’ in Rio: Dyonisian Drama in an Industrializing Society”, În Frank Manning (coord.), The Celebration of Society, Bowling Green University Popular Press, Bowling Green Turner, Victor, 1985, „Religious Specialists”, În Arthur Lehmann, James Myers (coord.), Magic, Witchcraft and Religion: An Anthropological
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de la ,,centru" să i se ivească o nouă telegramă imperativă de ultim moment, este de ,,f.f" mare. Chiriac, din O noapte furtunoasă va continua să apere la fel de îndârjit ,,onoarea de familist" a jupânului Dumitrache, Nae Girimea, din D'ale carnavalului va continua să-și iubească și să își înșele simultan ambele amante care, la rândul lor vor fi la fel de ,,fidele" amanților ,,oficiali", iar Conu Leonida va fi întotdeauna obiectul admirației consoartei sale, căreia îi va servi mereu drept ,,translator" avizat
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu care obișnuia să glumească mai ales pe socoteala altora, sunt aspecte ce caracterizează comportamentul social caragialian, rezultat din înțelegerea vieții ca desfășurare scenică a teatrului lumii. Din miezul învălmășagului, din agitația de bâlci de care se trezește înconjurat, din carnavalul pe care nu se mai satură contemplându-l, Caragiale își extrage substanța epica brută pe care o supune printr-o tehnică de maestru unui proces de fabricație laborios, al cărui produs finit poartă pecetea eternității: "în singurătate, Caragiale era și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lumea comediilor și a momentelor se prefigurează ca o vastă parodie a ontologiei cotidiene burgheze, o replică menită să-i reveleze micimea, incoerența, inconsistența și degradarea. De aceea, lumea imaginarului caragialian e una scoasă din țâțâni, e o mascaradă, un carnaval populat de marionete angrenate în mecanismul iluzoriu al "marii trăncăneli"85. Analizând sistematic Spiritul parodic la I. L. Caragiale, Adelina Farias evidenția complexitatea actului parodic al scriitorului, punctând și exemplificând reperele paradigmei. Autoarea observa lărgirea zonei de investigație parodică de la un
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prin reversul exercițiilor admirative. Actul parodic îi reiterează astfel gestul rebel, de afirmare răspicată a poziției contrare, demistificatoare, pentru că, parodiind, artistul pare a exclama contrariat, asemenea alter-ego-ului său, Ion: Cum o să vă placă, nene, săracul de mine? ... măgar! din gură! Carnavalul de Venezia!! cu variațiuni!! [...] Nu trebuie să vă placă! De ce mă, pârlitule? Că nu e de plăcut! 92 Pe o scară imaginară descendentă a disprețului caragialian, treapta următoare pare a fi ocupată de G. Ionescu Gion. Într-o proiectată conferință
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de ansamblu. Pentru a o cunoaște și cartografia, Mircea Iorgulescu întreprinde un demers catabazic, străbătând în lung și-n lat un veritabil Hades populat de o "sublume; un conglomerat rezidual în continuă fermentație logoreică. O formațiune teratologică"27. Secția și carnavalul sunt singurele posibile diviziuni ale acestei pseudoumanități amorfe al cărui etalon este pișicherul și față de care Cănuță și Anghelache îndeplinesc un rol christic de redempțiune. Absolutizarea presupusă de abordarea sintetică a tipologiei este întotdeauna pandant al privirii analitice pentru că, în ciuda
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]