2,183 matches
-
simple și este absolut remarcabilă. Reprezentative sunt și caricaturile lui Alexandru Bogdan-Pitești care este surprins umplând un curcan cu 20 de galbeni împărătești sau înfățișat într-o bibliotecă costumat în straie catolice (aluzie la faptul că acesta se convertise la catolicism) răsfoind un catalog cu nuduri; Iancu Kalinderu călărind un cal și ducând câteva tablouri (aluzie la pasiunea de colecționar); Mihail Șuțu, numismatul, privind printr-o lupă; Constantin Disescu uitându-și jobenul; Nicolae Titulescu pledând la un proces; Dinicu înfățișat în
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
lui 1596, după ce trupele lui Ieremia îl înving și alungă pe Ștefan Răzvan, domnul țigan susținut de Mihai Viteazul și de căpetenia tătară Ahmed Bey. Astfel își începe Elisabeta anii domniei la Iași și încearcă, în liniștea anilor dintâi, răspândirea catolicismului în Moldova. Episcopul catolic Querini se lăuda, într-o scrisoare adresată Papei, că la o slujbă de sărbătoare (Corpus Domini) au fost prezenți domnul țării, boierimea, oastea și chiar mitropolitul Gheorghe, fratele lui Ieremia. Dar, deși evlaviosul domn se lăsa
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
un boier moldovean ce a îndeplinit rangul de pârcălab al Hotinului și care a rămas în istorie prin trădarea domnului Ioan Vodă cel Viteaz (1572-1574). Nemulțumit de supunerea față de polonezi a domnului Bogdan Lăpușneanu (1568-1572) și temându-se de introducerea catolicismului, boierul a părăsit Principatul Moldovei și s-a alăturat lui Ioan Armeanul, pretendent la tron și pretins fiu al lui Ștefăniță Vodă (1517-1527). Scriitorul Bogdan Petriceicu Hasdeu, autorul unei lucrări istorice intitulate "Ioan Vodă cel Cumplit" (1865), îl considera „un
Ieremia Golia () [Corola-website/Science/333825_a_335154]
-
Françoise a rămas văduvă cu puțin timp înainte să împlinească 20 de ani, însă a ales să nu se recăstorească. După masacrul din Noaptea Sfântului Bartolomeu din 23 august 1572, ea și fiii ei s-au convertit rapid la romano catolicism pentru a evita persecuția și posibila asasinare. Françoise a murit la Paris la 11 iunie 1601 la vârsta de 52 de ani. Prinții de Carignan, ei înșiși mai târziu regi ai Italiei descind din Françoise prin fiul ei Charles.
Françoise d'Orléans (1549–1601) () [Corola-website/Science/333904_a_335233]
-
loial Casei de Valois. Bunicul matern, Anne de Montmorency, a fost luat captiv împreună cu regele Francisc I în Bătălia de la Pavia, în februarie 1525. S-a căsătorit la 16 martie 1586 la castelul Taillebourg, după ce s-a convertit de la romano catolicism la protestantism. Soțul ei, Henri, Prinț de Condé, era fiul Prințului de Condé Ludovic I și a primei lui soții, Eléanor de Roucy de Roye, și unul dintre cei mai importanți oameni din regat, fiind liderul militar huguenot și, după ce
Charlotte Catherine de La Trémoïlle () [Corola-website/Science/333906_a_335235]
-
hermeneutică modernă folosită pentru a studia oricare din scrierile antice. Creștinismul liberal nu a apărut drept organizație religioasă și ca atare nu depinde de dogmele vreunei biserici sau de crezuri religioase. Spre deosebire de creștinismul conservator (ortodox, indiferent dacă ne referim la catolicism, protestantism sau bisericile ortodoxe), creștinismul liberal nu a debutat cu un set unificat de credințe. Creștinii liberali au îmbrățișat de la început metodologiile Epocii Luminilor drept bază de interpretare a Bibliei, vieții, credinței și teologiei. Cuvântul "liberal" denota inițial o dispoziție
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
Elveția nu are o religie de stat. Libertatea cultului este garantată de articolul 49 al Constituției din 1874. Conform recensământului federal al populației din anul 2000, religia cea mai răspândită în Elveția este catolicismul cu 42 % din populație. 33 % din populație este reprezentată de comunitatea Bisericii Evanghelice Reformate, cantoanele mândrindu-se în general cu una din cele două confesiuni. Islamul este cea de-a treia religie, de care aparține 4 % din populație. Un procent
Religia în Elveția () [Corola-website/Science/334594_a_335923]
-
turcilor sub comanda Prințului Eugen de Savoia. El a fost prezent în Bătălia de la Mohács (1687). Apoi el s-a alăturat lui William al III-lea de Orania în campania irlandeză. După ce s-a întors el s-a convertit la catolicism și a devenit "Generalfeldwachtmeister" (echivalent cu general maior) în armata austriacă în 1692, la vârsta de 23 de ani. A urmat lupta împotriva francezilor în Războiul de Nouă Ani. În 1695 a fost trimis de împărat în Spania ca șef
Georg de Hesse-Darmstadt () [Corola-website/Science/334740_a_336069]
-
aducând mai multe cărți de teologie scrise de Matteo Ricci, un misionar iezuit trimis în China. El a început să răspândească informațiile din cărți și creștinismul a început să fie tot mai cunoscut. În 1758, regele Yeongjo a scos oficial catolicismul în afara legii declarându-l o ,practică malefică”. Romanocatolicismul a fost introdus din nou în 1785 de către Yi Seung-hun. Creștinii coreeni au trecut prin persecuții și greutăți. Mulți au fost martirizați în special în timpul persecuției catolicilor din 1801 și mai târziu
Creștinismul în Coreea () [Corola-website/Science/332424_a_333753]
-
5 milioane de persoane) fiind catolică. Membrii Bisericii Catolice au crescut cu 70% în ultimii 10 ani. Anglicanismul a cunoscut de asemenea în ultimele decade o creștere semnificativă în Coreea. Protestantismul a fost o forță dinamică ce a concurat cu catolicismul și budismul și o sursă de inspirație pentru numeroase secte cum ar fi Biserica Unificării, fondată în 1954 de către Sun Myung Moon. Influența asupra educației a fost decisivă deoarece creștinii au înființat 239 de școli și 40 de universități, inclusiv
Creștinismul în Coreea () [Corola-website/Science/332424_a_333753]
-
erau atrași de ceea ce vedeau ca valorile egalitariste ale creștinismului Când creștinismul a fost stabilit în cele din urmă în Coreea, o mare parte dintre literați își formaseră deja o părere pozitivă, ceea ce a a fost extrem de important pentru răspândirea catolicismului în anii 1790. Un studiu din 1801 arată că 55% dintre catolici au avut legături familiale cu școala Silhak. Ca un rezultat al influenței școlii Silhak, creștinismul în Coreea a început mai mult ca o mișcare autohtonă laică decât ca
Creștinismul în Coreea () [Corola-website/Science/332424_a_333753]
-
Frederic Karl, Duce de Württemberg-Winnental și a Eleonore Juliane de Brandenburg-Ansbach. Și-a succedat tatăl că Duce de Württemberg-Winnental în 1698. Că un comandant de succes de armată în serviciul împăratului Sfanțului Imperiu Român, el s-a convertit la româno catolicism în 1712. A avut succes militar sub conducerea Prințului Eugen de Savoia în Războiul spaniol de succesiune că și în războiul împotriva turcilor. În 1719 a fost numit guvernator general de Belgrad. În 1720 împăratul Carol al VI-lea l-
Karl Alexander, Duce de Württemberg () [Corola-website/Science/333938_a_335267]
-
I Papă Francisc a fost receptiv la această propunere, astfel că propunerea a fost trimisă către doi lideri importanți ai Ortodoxiei: Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I și Patriarhul Rusiei, Kiril. Deși este una din chestiunile minore ale diferendelor dintre Ortodoxie și Catolicism, problema calendarului a generat polemici chiar în sânul Ortodoxiei, odată cu adoptarea calendarului pe linie civilă. În 1923, Congresul interortodox din Constantinopol a adoptat calendarul gregorian, însă nu fără polemici, unii ortodocși crezând că adoptarea noului calendar presupune o unire forțată
Discuții secrete pentru o mișcare ce va reunifica din nou creștinismul. Decizie istorică de Paște by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101477_a_102769]
-
calendarului a generat polemici chiar în sânul Ortodoxiei, odată cu adoptarea calendarului pe linie civilă. În 1923, Congresul interortodox din Constantinopol a adoptat calendarul gregorian, însă nu fără polemici, unii ortodocși crezând că adoptarea noului calendar presupune o unire forțată cu Catolicismul. Pentru a aplana aceste polemici, Sinodul de atunci a decis că fiecare Patriarhie să treacă la calendarul Gregorian când va crede de cuviință. Au adoptat îndreptarea Patriarhia Ecumenica, Patriarhia Română (octombrie 1924), Patriarhia Antiohiei, Bisericile din Grecia, Albania, Polonia, Cehoslovacia
Discuții secrete pentru o mișcare ce va reunifica din nou creștinismul. Decizie istorică de Paște by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101477_a_102769]
-
Legat de acest aspect, în rândul monahilor care activează în rândul Bisericii Ortodoxe Române există voci care spun că nu vor accepta niciodată trecerea la Calendarul Gregorian. Aceștia spun că ori se vor separă, ori vor cere caterisirea. 2. Fie Catolicismul, desi folosește calendarul Gregorian, va face o excepție, asemenea Patriarhiilor care folosesc deja calendarul Gregorian, si va stabili data Paștelui după calendarul Iulian, pentru a coincide cu Paștele Ortodox. Această soluție pare puțin probabilă, din moment ce Papă Francisc, atunci când a mai
Discuții secrete pentru o mișcare ce va reunifica din nou creștinismul. Decizie istorică de Paște by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101477_a_102769]
-
i-a dedicat Sonata pentru Pian Nr. 15, Op. 28, care a fost publicată în 1801. S-a născut în , Moravia, fiul lui Perlin Lipmann (1705 - 1768), rabinul șef din Brandenburg. Perlin Lipmann și copiii lui s-au convertit la Catolicism undeva între 1735 - 1741. Joseph, care a fost botezat în tinerețe, și-a primit educația primară la gimnaziul din orașul său natal Mikulov, și apoi a studiat filosofia la Universitatea din Viena. În 1749, s-a alăturat regimentului "Deutschmeister" ca
Joseph von Sonnenfels () [Corola-website/Science/336159_a_337488]
-
von Tiefenbach a intrat în posesia castelului prin căsătorie. Rudolf von Tiefenbach, un frate mai mare al lui Zikmund, a fost un protestant în acea vreme, dar el a rămas loial împăratului catolic (și mai târziu s-a convertit la catolicism). Pe 8 noiembrie 1620, în Bătălia de la Muntele Alb, el și regimentul său au fost aliați ai Armatei Imperiale (adică împotriva nobililor boemi rebeli). Ca recompensă pentru loialitatea sa față de împărații catolici, familia Tiefenbach a putut păstra castelul și dependințele
Castelul Veveří () [Corola-website/Science/336164_a_337493]
-
pseudonimul "Slagzwaart" (Paloș). Prin acea perioadă, el s-a specializat deja ca pictor de portrete. După aproximativ un an s-a întors în Saxonia și în cele din urmă a revenit la Praga în 1638, unde s-a convertit la Catolicism și a declanșat un proces pentru a-și recăpăta proprietatea; cu ajutorul posibil al unui misionar iezuit influent, el a început să accepte angajamente artistice din partea acestui ordin. A deschis un studio în 1645 și s-a alăturat breslei artiștilor, îndeplinind
Karel Škréta () [Corola-website/Science/336187_a_337516]
-
prințului Frederick Augustus, elector al Saxoniei, dar acest lucru nu-l împiedica să continue să-și petreacă majoritatea timpului la Romă. Acolo s-a căsătorit cu Mărgărita Guazzi, care i-a pozat că model în 1748. S-a convertit la catolicism, iar în 1754 a devenit director al școlii de pictură a Vaticanului. Pictură să în frescă "Parnassus" de la Villa Albani i-a creat o reputație de maestru pictor. În 1749 Mengs a acceptat o comandă de la Ducele de Northumberland pentru
Anton Raphael Mengs () [Corola-website/Science/336228_a_337557]
-
născut la Praga, ca fiu al Eleonorei (născută Weissel) și a lui Jan Zeyer, un negustor de cherestea. Tatăl său provenea din nobilimea franceză (alsaciană), iar mama lui era originară dintr-o familie de evrei și s-a convertit la Catolicism. Zeyer a învățat limba cehă de la bonă. Era de așteptat să preia fabrica familiei, dar în schimb a decis să învețe tâmplăria. Încercările de a urma liceul și facultatea nu au avut succes. În timpul vieții sale a călătorit frecvent în
Julius Zeyer () [Corola-website/Science/336266_a_337595]
-
Europei Occidentale. Pe lângă apariția a diverse culte reformate, principala consecință a Reformei a fost afirmarea libertății religioase a omului. De asemenea, Reforma a pregătit terenul pentru Revoluția burgheză timpurie din secolul al XVII-lea. Ulterior, Contrareforma, încercarea de restabilire a catolicismului s-a dovedit imposibil de realizat. Predicile lui John Wycliffe, primul traducător al Bibliei în engleză, conțin și elemente socio-politice. În lucrări ca "De domenio divina", "Ad parlamentum regi", solicită clerului din Anglia să renunțe la bogăția lumească și la
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
a dat naștere războiului țărănesc ceh care avea să zguduie Imperiul Habsburgic. Doctrina lui Hus s-a răspândit și în afara Cehiei, ajungând chiar și în Ardeal și nordul Moldovei. Prin lupta sa, Martin Luther a obținut ruperea definitivă a de catolicism și a pus bazele lutheranismului, al treilea curent creștin (după catolicism și ortodoxism). Ca și în cazul lui Jan Hus, ideile sale au provocat o intensă mișcare socială, care a culminat cu Războiul Țărănesc German. În domeniul politico-social, în scrieri
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
Habsburgic. Doctrina lui Hus s-a răspândit și în afara Cehiei, ajungând chiar și în Ardeal și nordul Moldovei. Prin lupta sa, Martin Luther a obținut ruperea definitivă a de catolicism și a pus bazele lutheranismului, al treilea curent creștin (după catolicism și ortodoxism). Ca și în cazul lui Jan Hus, ideile sale au provocat o intensă mișcare socială, care a culminat cu Războiul Țărănesc German. În domeniul politico-social, în scrieri ca: "Apel către nobilimea creștină de națiune germană", "Captivitatea babiloneană a
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
germană", "Captivitatea babiloneană a Bisericii", "Libertatea creștină", Luther, ca și predecesorii săi, susține ideea separării statului de biserică, libertatea conștiinței. Un alt reprezentant al reformei germane a fost Thomas Müntzer. Spre deosebire de Luther, ca reprezentant al țărănimii, a atacat nu numai catolicismul, ci creștinismul în general și considera că principala sarcină a Reformei constă nu atât în înnoirea bisericii, ci și în transformarea economico-socială a țărănimii și plebei orășenești. Adept al panteismului, Müntzer considera că reforma religioasă este posibilă numai cu ajutorul unei
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
și guvernați. Prin acest concept, încearcă să suprindă "spiritul legilor", adică totalitatea factorilor sau condițiilor geografice, politice, psihologico-sociale, care determină configurația și conținutul dreptului politic dintr-o anumită țară. În ceea ce privește contextul religios, Montesquieu consideră că islamul determină un regim despotic, catolicismul se concretizează într-o monarhie absolută, pe când protestantismul este compatibil cu o orânduire liberă, moderată. Marele iluminist francez consideră guvernarea republicană ca fiind optimă, deoarece poporul, sau o parte a acestuia deține puterea, pe când în cazul celui monarhic guvernează unul
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]