12,819 matches
-
cumpăra la aniversările care nu au nici un farmec fără acest deșert, care nici nu e foarte scump. După tort, merge foarte bine un ceai tradițional cu rom și lămâie zaharisita. Lămâia se pune în ceai și, pe masura ce se topește zahărul, ceaiul se îndulcește și se aromatizează. CU MOZART LA SCHONBRUNN La Curtea Imperiala a Austriei se consumau cantități imense de mâncare. Datorită educației cazone pe care a primit-o, împăratul Frantz Josef mânca împreună cu gardă, cu soldații. Din meniu era nelipsita
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93522_a_94814]
-
Mănăstirile din Moldova și o alta, de studiu, pentru a face releveuri caselor din Sibiu, oraș cu arhitectură atât de parfumată. Îmi aduc aminte și de profesorii de istoria artei (Petrașcu) și arhitecturii (Curinski). Îmi mai aduc aminte și de ceaiurile dansante... Și de teama bobocilor că vor fi prinși și vopsiți. Era o tradiție în școala de arhitectură, ca cei noi admiși să fie prinși în atelierele claselor mai mari, când se întâmpla să traverseze vreunul din noi un astfel
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383055_a_384384]
-
vechi. Ni se spusese că dacă ajungem după 5 seara, nu vom mai avea masa de seară. Ne-am întors pe la 7, flămânde cum nu se poate, și eu le-am rugat pe chelnerițele de la restaurant să ne dea un ceai cu niște felii de pâine. Eu știam puțin rusește - după 8 ani de rusă, la liceu. Drăguțe s-au înmuiat în fata bietelor de noi și ne-au satisfăcut rugămintea (căci nu aveam nici un ban, și ni se spusese, de
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383055_a_384384]
-
autor, Bertoni D Albert Ne -am cunoscut întâmplător În iarnă, când ningea Iar peste noi cădeau ușor Frumoșii fulgi de nea Din vorbă -n vorbă am dedus Că vrei ca să mai stai Și pentru că eram sedus Te-am invitat la ceai Aroma degajată lent Din ceai de iasomie Îmi repeta în mod frecvent De a mea insomnie Am îndrăznit să te sarut Așa, ca într-o doară Te-ai prefăcut că nu ai vrut Dar a fost prima oară. Și timpul
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
-am cunoscut întâmplător În iarnă, când ningea Iar peste noi cădeau ușor Frumoșii fulgi de nea Din vorbă -n vorbă am dedus Că vrei ca să mai stai Și pentru că eram sedus Te-am invitat la ceai Aroma degajată lent Din ceai de iasomie Îmi repeta în mod frecvent De a mea insomnie Am îndrăznit să te sarut Așa, ca într-o doară Te-ai prefăcut că nu ai vrut Dar a fost prima oară. Și timpul iute a trecut În flori
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
-am iubit ... Citește mai mult IERNATICĂautor, Bertoni D AlbertNe -am cunoscut întâmplătorîn iarnă, când ningeaIar peste noi cădeau ușorFrumoșii fulgi de neaDin vorbă -n vorbă am dedusCă vrei ca să mai staiși pentru că eram sedusTe-am invitat la ceaiAroma degajată lentDin ceai de iasomieîmi repeta în mod frecventDe a mea insomnieAm îndrăznit să te sarutAșa, ca într-o doarăTe-ai prefăcut că nu ai vrutDar a fost prima oară.Și timpul iute a trecutîn flori de primăvarăîți amintești cat ne -am iubit
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
autor, Bertoni D Albert Ne -am cunoscut întâmplător În iarnă, când ningea Iar peste noi cădeau ușor Frumoșii fulgi de nea Din vorbă -n vorbă am dedus Că vrei ca să mai stai Și pentru că eram sedus Te-am invitat la ceai Aroma degajată lent Din ceai de iasomie Îmi repeta în mod frecvent De a mea insomnie Am îndrăznit să te sarut Așa, ca într-o doară Te-ai prefăcut că nu ai vrut Dar a fost prima oară. Și timpul
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
-am cunoscut întâmplător În iarnă, când ningea Iar peste noi cădeau ușor Frumoșii fulgi de nea Din vorbă -n vorbă am dedus Că vrei ca să mai stai Și pentru că eram sedus Te-am invitat la ceai Aroma degajată lent Din ceai de iasomie Îmi repeta în mod frecvent De a mea insomnie Am îndrăznit să te sarut Așa, ca într-o doară Te-ai prefăcut că nu ai vrut Dar a fost prima oară. Și timpul iute a trecut În flori
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
-am iubit ... Citește mai mult IERNATICĂautor, Bertoni D AlbertNe -am cunoscut întâmplătorîn iarnă, când ningeaIar peste noi cădeau ușorFrumoșii fulgi de neaDin vorbă -n vorbă am dedusCă vrei ca să mai staiși pentru că eram sedusTe-am invitat la ceaiAroma degajată lentDin ceai de iasomieîmi repeta în mod frecventDe a mea insomnieAm îndrăznit să te sarutAșa, ca într-o doarăTe-ai prefăcut că nu ai vrutDar a fost prima oară.Și timpul iute a trecutîn flori de primăvarăîți amintești cat ne -am iubit
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
peste drum? Sunt în grădina, n-am ieșit pe poarta. Pe lungi cărări am pașii zugrăviți Albe avioane, săgetați spre zare O văd iar pe bunica-n pragul ușii Cu covrigii calzi în mâini tremurătoare... Mi-e dor de-un ceai de tei, la mine-acasă, De vatra mea nimic nu mă desparte... De unde avioanele-astea toate, Unde mă duc, de ce așa departe? I NEVER LEFT MY HOME I never left my home... I never did... Fast airplanes, take off and fly
POEME DIN CUMPĂNA VIEŢII de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383153_a_384482]
-
de caimacul dulce al vremurilor apuse pînă se închide și ultima crîșmă a visului, pînă îți cumperi o pereche de zaruri și încerci să treci de porțile sanatoriilor de reabilitare, asta în timp ce toamna îți aruncă frunze deshidratate în cana cu ceai de tei și gunoierul cară fluierînd, în tomberoane, romane prăfuite, nedeschise vreodată de nimeni. Se prea poate să umble liliecii apusului cu picioarele goale prin cenușa caldă a satelor părăsite, se prea poate ca șeful gării, după o sticlă de
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
de nuc,întinzi de caimacul dulce al vremurilor apusepînă se închide și ultima crîșmă a visului,pînă îți cumperi o pereche de zaruriși încerci să treci de porțile sanatoriilorde reabilitare,asta în timp ce toamna îți aruncă frunze deshidratate în cana cu ceai de teiși gunoierul cară fluierînd, în tomberoane,romane prăfuite, nedeschise vreodată de nimeni.Se prea poate să umble liliecii apusuluicu picioarele goale prin cenușa caldă a satelorpărăsite,se prea poate ca șeful gării, după o sticlă de țuică,să-și
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
în: Ediția nr. 1147 din 20 februarie 2014 Toate Articolele Autorului deși afară încă-i iarnă zăpada coace-n mustul ei și strecoară, prin zăgarnă, parfumul alb în ghiocei. deși mi-e cald, deși e iarnă, beau, la geam, un ceai de tei; mă scutură și mă răstoarnă frigul peste ghiocei. deși miroase-a primăvară zăpezile mă troienesc și nu mai știu a câta oară stau lângă foc să mă-ncălzesc. deși am ghiocei la tâmple mă-ncearcă visuri fel de
DEŞI AFARĂ ÎNCĂ-I IARNĂ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383246_a_384575]
-
întrebându-și mama, pentru că , ea mama se află acolo sub plapuma verde cu mici pătrate galbene . Mamă, ce este cu tine mamă ? Te doare ceva ? Dar nu se aude nici un răspuns. Mamă, să-ți aduc apă? Să-ți fac un ceai ? Și celălalt copil, un băiat, să fi avut 13 ani, se ridică de pe scaun și se apropie de patul unde mama gemea . Încetișor, geamătul crește în intensitate. Femeia aflată în pat încearcă să se ridice. Scumpa mea, șoptește ea abia
MAMA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383256_a_384585]
-
Altfel, mâine, va da buzna Actorul! Poimâine, Caravella. Caravella poate să vină: ești singurul care știe cum arată. În roman, nu are chip. Numai picioare. Veți sorbi împreună supa în care ți se pune mereu bromură sau altceva - și în ceai se pune, în aluatul din care se frământă pâinea, precis, fiindcă nu mai simți dorința. Vei întreține cu Caravella, peste noapte, o relație platonică; sau veți zvârli lăturile aduse drept tain și veți avea ceasuri de orgie. Va mai trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ați și băut. — Avem noi un proverb - răspunse Vasea, ștergându-și mustețile și punând paharul la loc. Decât coadă de cal, mai bine cap de măgar. Dar cum nu-i tocmai ușor să trăiești așa, mai avem un proverb: decât ceai în pahar, mai bine votkă-n samovar. Macek! — Viiinee! - răspunse hangiul. — Și mai e ceva - urmă Vasea. Din votkă culegi multă-nțelepciune și, la drept vorbind, nu mai ești ia, așa, o vacă de muls pentru fiecare. Și-apoi, nu crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
castelul, aici sus, nu s-a ținut seama de apă și-a trebuit s-o aducem zilnic din sat. Și zici că de-o săptămână nu mai avem apă? - se întoarse doamna către Piotr. — Nici cât să-mi fac un ceai - răspunse Piotr. — Bine, dar eu ce-am făcut când mi-a fost sete? — Ați mâncat mere - spuse Piotr. Atunci - spuse doamna - adă-ne trei gemuri și trei mere. Piotr ieși. — Vedeți? - spuse doamna către călugări. Acestea sunt necazurile mele. Multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
tovarășul meu Iovănuț. — Și veniți de departe? — Din țările dunărene. — Interesant - spuse bătrânelul. Și cum e vremea pe acolo? — Schimbătoare - răspunse Metodiu. — Vedeți? - zise bătrânelul. Mai întreb eu, mai întrebați dumneavoastră, trece timpul și o dată ne trezim dimineață cu ditamai ceaiul. Acum întreb: da’ vânt bate pe acolo? Bate și vânt - răspunse Metodiu. — Nu-i rău - spuse bătrânelul. înseamnă că n-aveți treabă cu zăpușeala. Munți sunt? — Sunt, slavă domnului - zise Metodiu. Dacă sunt munți înseamnă că aveți și păduri. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
San Marco și turiștii le dădeau biscuiți, portocale sau mere și se pozau cu ei. în zilele fără vizitatori, doctorul Peleto obișnuia să tragă, împreună cu alți vreo trei bătrânei încă verzi, la hanul „Arcaica” și-n fața unui pahar de ceai subțiat cu rom se amuzau de cele două babe din grupul „Senecta” care, pe micul podium de lemn dintre mese, cântau și dansau până erau scoase pe brațe de doi chelneri gemeni despre care se spunea că prinseseră suta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
au făcut boccelele și-au coborât în sala de mese unde erau adunați toți, chiar și Laura, cea cu piaptănul, parcă mai frumoasă ca oricând. — Bună dimineața! îi întâmpină ea radioasă. — Bună să vă fie inima - răspunse Metodiu. Se dă ceai! - îi anunță vesel bătrânul Toto. — Din păcate nu-i putem gusta dulceața, căci trebuie să plecăm - grăi Metodiu. — Vai, dar se poate?! - zise atunci signora Maxima, intrând pe ușă cu o oală aburindă. Măcar o cană! — Nu, mulțumim frumos - răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
rană. Cum pun ceva în gură, cum m-apucă, știi, parc-aș avea un jungher înăuntru. Și au un vin în pașalâcu’ ăsta!... Atât au, vin, muzică și pretenții. De-aia i-am și bușit așa ușor. — Ați încercat cu ceai de izmă? - întrebă Metodiu. — E periculos - răspunse turcul. S-au mai dus câțiva de-ai noștri după mentă și i-au prins habsburgii. Hotarul nu e sigur, se mișcă mereu. Ieri, de pildă, pașalâcul ținea până la salcâmii ceia de-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în stare să învingă trupele cele mai bine înarmate, datorită unei extraordinare cunoașteri a deșertului unde se născuse și unde-și petrecuse cea mai mare parte a vieții. În nopțile reci, când beduinii se adunau în jurul focului ca să-și bea ceaiul și să povestească întâmplări din frumoasele vremuri de altădată, vorbeau adesea despre neobișnuita aventură a acelui brav luptător ce știuse să apere cele mai trainice valori ale străvechilor tradiții respectate de locuitorii din inima Saharei și făceau speculații cu privire la cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ne-a trecut prin cap că... — Asta n-are nici o importanță, îl întrerupse Gacel făcând un gest cu mâna. N-aveați de unde să știți. Vă mulțumesc, dar spuneți-mi... Cum faceți ca să obțineți lucrurile strict necesare: sarea, îmbrăcămintea, muniția sau ceaiul fără de care se spune că un tuareg nu poate trăi? — În fiecare an, primăvara, la prima lună nouă, majoritatea nomazilor din regiune vin la un mare târg ce se organizează la Al-Raia, cam la șapte zile de mers spre vest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nouă, majoritatea nomazilor din regiune vin la un mare târg ce se organizează la Al-Raia, cam la șapte zile de mers spre vest. Acolo se adună păstori, vânători, traficanți de vite și comercianți care schimbă animale și piei pe sare, ceai, zahăr, semințe, cărți sau gloanțe. Noi obișnuim să mergem când avem cămile de vânzare, și așa ne aprovizionăm. Odată chiar am fost chiar la târgul din Kano, dar ăsta e destul de departe. — Cât de departe? — La trei săptămâni de mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
se spunea că îi servise pentru rugăciuni în timpul războiului, îl observa în tăcere pe egipteanul Amed Habaja, ce terminase expunerea detaliată a problemei pentru care venise la el. Așteptă ca nepoata lui cea mică să-i aducă alt pahar de ceai, bău cu înghițituri mici și, în cele din urmă, întrebă amabil: — Ai terminat? Am terminat, răspunse egipteanul. Asta este situația, asta este problema pe care te rugăm să ne ajuți s-o rezolvăm. — Și ești absolut sigur că te referi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]