2,944 matches
-
pricepi la bijuterii, nu-i așa? Nu prea, spuse Adriana râzând, dar mă pricep la bijuteriile voastre. Era de mirare — nu, era de-a dreptul surprinzător — cum de Toby și-a amintit că ea admirase într-o revistă mai veche cerceii pe care Salma i-a purtat la premiile Oscar. Numai asta și era deja incredibil, dar faptul că el a păstrat fotografia și a găsit o pereche identică, două luni mai târziu, era aproape de neimaginat. De fapt, aceștia sunt exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pe care Salma i-a purtat la premiile Oscar. Numai asta și era deja incredibil, dar faptul că el a păstrat fotografia și a găsit o pereche identică, două luni mai târziu, era aproape de neimaginat. De fapt, aceștia sunt exact cerceii pe care doamna Hayek i-a purtat la premiile Oscar. I-au fost împrumutați și de atunci am primit multe cereri. Cu toate astea — făcu o pauză pentru efect — acum sunt ai tăi. — Ohhhhhhh, făcu Adriana uitând încă o dată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cereri. Cu toate astea — făcu o pauză pentru efect — acum sunt ai tăi. — Ohhhhhhh, făcu Adriana uitând încă o dată de ea și grăbindu-se să și-i pună ca să vadă cum îi stă. Cincisprezece minute mai târziu, având la urechi cerceii cu safire, demni numai de o celebritate, și o sticlă de apă Evian în mână, Adriana sări pe bancheta din spate a limuzinei. Era mulțumită de ea, nu numai pentru noua achiziție, dar și pentru ceea ce reprezenta aceasta: un prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să vă arăt ceva. Își vârâ mâna adânc în geanta Chanel matlasată și scoase o cutie de catifea. — Ia uitați-vă la ăștia. Sunt de la Toby. Sau, mai bine zis, de la Harry Winston. Amândouă fetele se aplecară să vadă minunații cercei. Sunt superbi, declară Leigh atingându-i cu venerație. Emmy nu putu să nu observe juxtapunerea inelului strălucitor de logodnă al lui Leigh cu cerceii cu safire ai Adrianei. În timp ce prietenele ei păreau înamorate de niște fleacuri, Emmy se întreba dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de la Toby. Sau, mai bine zis, de la Harry Winston. Amândouă fetele se aplecară să vadă minunații cercei. Sunt superbi, declară Leigh atingându-i cu venerație. Emmy nu putu să nu observe juxtapunerea inelului strălucitor de logodnă al lui Leigh cu cerceii cu safire ai Adrianei. În timp ce prietenele ei păreau înamorate de niște fleacuri, Emmy se întreba dacă măcar își dădeau seama cât de norocoase sunt să aibă în afara acestor bijuterii niște bărbați care le iubesc. Ea ar renunța bucuroasă la toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Totuși, trebuia doar să menționeze-n treacăt că văzuse la Ikea o bucătărie care-i plăcuse și a ei era. La fel și cu băile, mobila de sufragerie și bijuteriile. Chanel Îi răsplătea dragostea lui Craig refuzând să-și scoată cerceii de aur Chanel pe care el Îi dăduse când se căsătoriseră. Pentru ea, cele două C-uri Împletite unul Într-altul Însemnau Chanel și Craig și simbolizau dragostea lor eternă. Îi mai gătea și o masă „strașnică“ pentru un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
opreau să vadă câte un magician sau un artist ambulant sau să caște gura prin vreun magazin New Age, unde se vindeau cristale și reproduceri kitsch cu Buddha și În care vânzători erau niște tineri mai-catolici-ca-Papa, cu urechile ciuruite de cercei și cu codițe rasta groase cât castraveții murați marca Buddy Epstein. CÎnd ieșeau dintr-un magazin numit Merlin’s Cave1, Ruby Închise ochii și adulmecă aerul. —Mmm, cartofi pai cu ceapă prăjită. N-au rival. Au trecut deja două ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
zi la alta, fără milă și fără rușine. Dar viața este dulce, pentru că se deapănă în timp și ne lasă timp pentru toate. Adele, în seara aceea, departe de viitorul ei, își scutura capul și-și arăta unul după altul cerceii în formă de vârf de săgeată care-i împodobeau urechile. — Vino aici, chirurgule! îmi strigă. Am trecut cu privirea peste zidul de capete pe care-l aveam în față și am întâlnit pentru o clipă ochii mamei tale. Și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
capul, atât cât reușea, în ritmul muzicii, privind o fată în cărucior care îi zâmbea cu niște dinți ascuțiți și rari ca de pește. Fata avea pe chip semnele unei vieți obtuze care se scurgea încet, iar în urechi niște cercei din plastic. Răspundea privirii spasticului într-un fel care mi-a tăiat răsuflarea. Nu era atentă la mișcările smucite, îl privea în ochi. Îl iubea, pur și simplu îl iubea. Trebuia să mă grăbesc, soarele apusese, Elsa mă aștepta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ea, un singur lucru care să mă intereseze. Are un păr minunat, e adevărat, dar pentru gusturile mele e prea bogat, sânii perfecți, plini, fără a fi exagerați, și totuși nu doresc câtuși de puțin să-i ating. Își pune cerceii, a chemat un taxi. Îi las totul, nu mă cert pentru nimic, nu mă apuc să împart nici măcar cărțile, arunc ceva într-un geamantan și plec. Ciao. — Ciao, plec. — Unde te duci? — La Lyon, ți-am spus. — Trimite-mi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pentru că acum câștigam mai mulți bani. Am pornit-o pe hol, spre camera lui Madeleine. Cutia mică de bijuterii din buzunar se lovea de piciorul meu la fiecare pas. Speram să îi placă broșa. Îmi părea rău că nu cumpărasem cerceii, până la urmă. Bijutierul mi-a zis că era nesăbuit să cumpăr cercei cu diamante pentru o femeie care nu își făcuse găuri în urechi, dar tocmai nesăbuit mă simțeam eu. Aveam un fiu. Aș fi făcut orice pentru el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
camera lui Madeleine. Cutia mică de bijuterii din buzunar se lovea de piciorul meu la fiecare pas. Speram să îi placă broșa. Îmi părea rău că nu cumpărasem cerceii, până la urmă. Bijutierul mi-a zis că era nesăbuit să cumpăr cercei cu diamante pentru o femeie care nu își făcuse găuri în urechi, dar tocmai nesăbuit mă simțeam eu. Aveam un fiu. Aș fi făcut orice pentru el și pentru surorile lui. I-aș fi dat orice mamei lui. Trebuia doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
plictisesc? Nu te supăra că fumez din nou. Îmi vine greu să vorbesc despre asta. Și din cauza lacrimilor arăt probabil ca o sperietoare. Fii bun și nu te uita la mine. —Dimpotrivă, spuse Fima și după o scurtă ezitare adăugă: Cerceii tăi sunt foarte drăguți. Fantastici. Ca o pereche de licurici. Nu că aș avea cea mai vagă idee cum arată licuricii. Mă simt bine cu tine, spuse Annette, e prima oară după foarte mult timp când mă simt atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cu un pumn strâns, reuși să prindă creatura fără s-o rănească. Făcu totul cu o abilitate și o precizie care dezmințeau total reputația sa de neîndemânatic. Când desfăcu degetele ca să vadă ce prinsese, se Întrebă timp Îndelungat dacă era cercelul Annettei, vreo cataramă de-a Ninei, o piesă de la una din jucăriile lui Dimi sau un buton de argint de la manșeta tatălui său. După o scurtă deliberare, optă pentru ultima variantă. Totuși un oarecare dubiu rămase. Intrând În bucătărie, deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să-i telefoneze tatălui său, să-i citească la telefon datele despre India, să-l oblige să-și recunoască greșeala și să-i spună că Își pierduse acolo unul din butonii de la manșetă. Asta dacă licuriciul nu era totuși un cercel de-al Annettei. Hotărî până la urmă că era mai bine să nu-i telefoneze lui Baruch, ca să nu se complice. Nemaiavând pe cine să sune, Fima mai stătu câteva clipe În bucătărie, strânse una câte una de pe masă firimiturile rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ar putea crede că prezidezi de acasă negocierile de pace. Scuză-mă că dau buzna așa. Nu stau decât două minute. Ai cumva vreo picătură de votcă În casă? Nu-i nimic. Ascultă: cred că am pierdut la tine un cercel. Eram atât de zăpăcită. Probabil Îți Închipui că sunt nebună. Ceea ce e cel mai drăguț cu tine e că nu-mi pasă deloc În ce lumină mă vezi. Parcă am fi frate și soră. Nu-mi amintesc aproape nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
e că nu-mi pasă deloc În ce lumină mă vezi. Parcă am fi frate și soră. Nu-mi amintesc aproape nimic din ce ți-am Îndrugat atunci. Iar tu n-ai râs de mine din bunătate. N-ai găsit cercelul? Din argint? Unul așa, lunguieț, cu o piatră mică, strălucitoare? Fima ezită, se hotărî, aruncă pe jos ziarul care ocupa tot fotoliul și o așeză pe Annette În locul lui. Însă o ridică imediat și se strădui să-i elibereze brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pornirea de-a Îngenunchea la picioarele sale, exact cum făcuse soțul ei astă-noapte, În visul lui. Deși, ca să fim corecți, nu fusese chiar În vis, ci În viziunea sa, spre dimineață. Dar nu vedea nici o deosebire. Am vești bune, spuse. Cercelul tău e aici. L-am găsit În fotoliul pe care stai chiar acum. Uite ce nătărău sunt: cum am deschis ochii dimineață, În primele străluciri ale zorilor, am crezut că e un licurici care a uitat să se stingă. Prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ți-l dau Înapoi gratis. Annette izbucni În râs. Nu Încetă să râdă nici când Fima se rezemă de ea. Îl trase de păr spre ea și Îi sărută vârful nasului, așa cum se sărută un bebeluș: Ajunge? Acum Îmi dai cercelul Înapoi? Fima spuse: —E mai mult decât mi se cuvine. Ai să primești și rest. Și spre propria-i uimire, Îi Îmbrățișă deodată genunchii, Îi trase cu putere trupul din fotoliu pe podea și amețit de dorință, fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Dar ea se grăbi din nou să-i acopere buzele cu mâna zicând: —Taci odată, palavragiu mic. În timp ce-și pieptăna părul frumos În fața oglinzii, adăugă: —Fug. Am o groază de treburi În oraș. Numai Înapoiază-mi, te rog, cercelul pe care l-am câștigat prin muncă cinstită de la tine. Te sun diseară. O să mergem la film. La Orion rulează o comedie minunată cu Jean Gabin. Fima intră În bucătărie și Îi turnă restul de lichior. În ultimul moment salvă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cu Jean Gabin. Fima intră În bucătărie și Îi turnă restul de lichior. În ultimul moment salvă ceainicul care clocotea și din care aproape toată apa se evaporase. Dar cu toate eforturile sale, nu reuși să-și amintească unde pusese cercelul. Drept pentru care jură că va Întoarce casa pe dos și Îi va restitui cercelul, Întreg și sănătos, chiar În seara aceea. Când o conduse la ușă, bălmăji spăsit că nu-și va ierta asta niciodată. Annette râse. 22 Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
moment salvă ceainicul care clocotea și din care aproape toată apa se evaporase. Dar cu toate eforturile sale, nu reuși să-și amintească unde pusese cercelul. Drept pentru care jură că va Întoarce casa pe dos și Îi va restitui cercelul, Întreg și sănătos, chiar În seara aceea. Când o conduse la ușă, bălmăji spăsit că nu-și va ierta asta niciodată. Annette râse. 22 Mi-e bine cu tine și așa Trecură una prin fața celeilalte pe scări. Imediat ce ieși Annette
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
puțin de o oră trebuie să fiu Înapoi la birou. În drum spre pat, Fima se bucură că Nina era mioapă, fiindcă prinse cu coada ochiului o strălucire fugară În scrumiera În care ea stinsese țigara și ghici că era cercelul pierdut de Annette. Nina trase perdeaua, rulă cuvertura, Îndreptă pernele și Își scoase ochelarii. Mișcările Îi erau sigure și precise, de parcă se pregătea să fie examinată de un medic. Când ea Începu să se dezbrace, el se Întoarse cu spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
imediat asupra micului joc de cuvinte, care i se păru meschin și nesărat. Când stinse radioul, găsi de cuviință să se scuze față de Rabin: —Trebuie să fug. Întârzii la serviciu. Mestecă o pastilă contra arsurilor, băgă fără motiv În buzunar cercelul Annettei, pe care Îl recuperă dintre mucurile țigărilor Ninei. Îmbrăcă paltonul cu deosebită atenție, ca să nu cadă iar În capcana căptușelii rupte a mânecii. Fiindcă feliile de pâine nu-i astâmpăraseră foamea și oricum le trecuse În contul micului dejun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
una din zile o să pun mâna pe-o foarfecă și o să-l omor. Întâi pe el și după aceea pe mine. Fima n-o crezu, dar luă totuși cutterul de pe biroul de recepție și Îl Încuie În sertar. Batista și cercelul le puse cu grijă Înapoi În buzunar. Și rupse o foaie de hârtie și o așeză În fața sa, pentru că se gândise să noteze ideea cu inima creștinismului, poate va ieși din ea vreun articol pentru ziarul de vineri. Dar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]