2,847 matches
-
II, iar peste nici două secole, așezarea instituției clericale sub jurisdicția imperială rescrisă de Iustinian I. Ce anume a provocat o atitudine atât de ofensivă, de instituire a puterii imperiale absolute și a unui complicat program politic, ideologic și juridic - ceremonialul era oricum complex, în linie romană -, de sanctificare a împăratului și a drepturilor sale asupra imperiului? Arianismul nuanțat al lui Eusebiu din Cesareea, se consideră, a reprezentat impulsul ideologic pentru crearea portretului ideal de împărat creștin (în panegiricul dedicat lui
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
tânăra aristocrație nu punea probleme majore ca la Roma; cetatea era confortabilă pentru deplasările în teritorii; devine confortabilă și pentru administrație (se construiesc aici toate instituțiile necesare pentru exercitarea puterii imperiale - Senatul, forumul, palatul imperial, Hipodromul −, precum și pentru menținerea fastului ceremonial). Literatura bizantină și-a îndeplinit la rândul ei rolul de a crea imaginea mitică a cetății orientale după modelul binecunoscut: reconstruit în baza unui plan urbanistic ce acoperea șapte coline, vechiul Bizanț devenea o duplicare a Romei, cu o corecție
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Bizanțului creștinat. Noul conținut ideologic a exploatat persuasiv atât vizionarismul "salvator", cât și simbolismul întemeierii, combinând moștenirea elenistică și cea romană, pentru a obține un set de valori generale, necesare noii regalități universale, creștine, dar și davidice. Constantin I preia ceremonialul de curte de la Dioclețian, adaptează ideologia imperială, asimilează zeitățile locale grecești, cumulează celebrul cult al soarelui cu figura plină de umanitate a lui Christos, îl "dublează" pe acesta, mai întâi ca vicar al său, înconjurat de figuri celeste; această politică
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
în partea orientală decât în occident. Îmbinarea lor s-a bazat pe simbolismul "însemnelor" puterii, pe ritualul sacru al "întâlnirii" autocratului cu cel mai înalt cleric al său − precum Moise cu fratele său, Aaron − la intrarea în noul templu, biserica (ceremonial transmis și practicat în lumea post-bizantină ortodoxă). Scenariile și spectacolul fastuos, în care se reprezentau alături puterea laică și puterea spirituală, au lăsat în imaginarul colectiv o amprentă atât de puternică, încât au dislocat amintirea vechilor ritualuri păgâne și a
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
transmis și practicat în lumea post-bizantină ortodoxă). Scenariile și spectacolul fastuos, în care se reprezentau alături puterea laică și puterea spirituală, au lăsat în imaginarul colectiv o amprentă atât de puternică, încât au dislocat amintirea vechilor ritualuri păgâne și a ceremonialurilor desfășurate separat, cu semnificații și cu scopuri bine delimitate unele de altele. Victoria asupra morții, indiferent cum se ajunge la ea, e celebrată laolaltă, fie în timpul liturghiei, fie în timpul marșului triumfal din capitală al armatelor imperiului creștin. Figura centrală a
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
în raport cu Vaticanul. Confruntarea în sine și recluziunea imaginii sacre au avut așadar urmări importante pentru comunitățile de creștini și pentru imaginarul lor colectiv. Instituțiile nu au putut rămâne indiferente la consecințele riscante; scrierile teologice ulterioare și întregul efort de persuasiune, ceremonialul religios, scenografia sa, toate mărturisesc o atenție specială acordată refacerii imaginii lor publice și a relației dintre ele, necesare, dar, cum se știe, în continuare dificile. Iconoclasmul bizantin și, mai târziu, reforma spirituală isihastă se dovedesc așadar a fi fost
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și la icoană (Mondzain 30). Relevanța termenului este semnificativă, atât pentru înțelegerea perioadei în care s-au redefinit teoria creștină a imaginii, relațiile de putere, dreptul de gestionare a reprezentărilor creștine, dreptul de reprezentare în diverse spații (biserică, palat), contexte (ceremonialuri) și pe diverse suporturi (icoane, fresce, mozaicuri). Complexitatea semantică îi asigură statutul de concept-tutelar în exercitarea puterii creștine, în strânsă relație cu manifestările sale cu caracter spiritual, simbolic, precum și cu cele materiale. Poate fi înțeles, în continuarea viziunii apostolice și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de simplu ar fi rezultatul, el ar constitui totuși un câștig pentru cercetare). Imaginarul lumii bizantine se consolidează în jurul problemei majore a creștinismului bizantin, respectiv buna gestionare atât a lumii materiale, cât și a credinței, în toate manifestările sale, materiale, ceremoniale sau spirituale. Dat fiind că, pentru dogma creștină, cunoașterea adevărului însemna de fapt apropierea de divin, prin integrarea sinelui în proiectul colectiv de obținere a iertării, nici imaginarul colectiv nu mai avea cum să mențină distanța dintre cunoaștere și opinie
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
basileului, unicul acreditat în plan teluric să pună în practică proiectul oikonomiei creștine. Acesta este modelul pe care îl vor prelua mai târziu și voievozii și domnitorii români, de cele mai multe ori printr-o adaptare cutumiară și ritualică a însemnelor și ceremonialurilor puterii și, din păcate, foarte rar în teorie. Cum politicile iconoclaste de uzurpare a icoanei christice, precum și a prestigiului său în oíkonomía spiritual-religioasă a imperiului, au dus la eșecul politic și instituțional al basileilor-generali, eforturile sociale
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
o altă ideologie. În cele din urmă, uitarea a fost definitivă. Un eseu istoric despre memorie este această carte, în căutarea unor răspunsuri la întrebarea: cum s-a format imaginarul bizantin? Așa cum Roma a dat o scenografie urbană a triumfului, ceremonialul său imperial a dat o formulă de raportare la trecut, preluată de credința creștină din ritualul păgân, dar în plan simbolic. Cum religia monoteistă a oferit dintr-o dată mai mult decât ar fi putut orice altă comunitate din imperiu să
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
chemat să se manifeste distanțat, după un anumit segment de timp consumat de la momentul aflării propriu-zise a survenirii respectivei tragedii. Pe orb încerc să-l ajut imediat, pe prieten într-un interval rezonabil de scurt, interval dictat, adesea, de programările ceremoniale mortuare. Așadar, fiind acum protagonistul unei acțiuni caritabile planificate și nu ivite în scurt, particip la înmormântarea celui drag prietenului meu pentru a-i fi acestuia aproape, pentru a-l sprijini, a-l susține să depășească sumbrul moment. Pot dezvolta
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
în urmă datorită undei grave, presiuni deprimante radiate de ele. Pășesc în spate și abia acum sunt atins de bulversarea-naufragiere. Când am aflat vestea acestei morți am fost impresionat, marcat lăuntric. Intervalul temporal ce mă desparte de participarea efectivă la ceremonialul funebru mi-a conferit răgazul să mă fortific obișnuindu-mă cu ideea deja consumatei tragedii. Și totuși, în pofida acestor avantaje psihice, abia în starea ce o resimt odată cu pasul înapoi pe care îl fac, fiind împins îndărăt de forța negativă
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
urmare, că gestul filantropic, caritabil operat de mine aici în raport cu prietenul meu îndoliat deține acești doi piloni fundamentali: strângerea de mâini și adresarea prin rostirea sonoră a cuvântului condoleanțe. După împlinirea unui astfel de auster gest, voi asista la întregul ceremonial până la sfârșit continuând încercarea de a nu participa la înmormântarea ce l-a îndurerat atât de mult pe camaradul meu, ci de a fi prezent întru această înmormântare. Finalizarea tristului ritual determină fragmentarea mulțimii adunate în jurul proaspătului mormânt. Fiecare se
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
pentru faptele lui cele rele (de a fi scos din slujbă pe cronicar!). Pentru domnia lui Brâncoveanu s-a găsit un cronicar oficial în persoana lui Radu Greceanu, care dă un răboj monoton de conace, răscumpărat prin spectacolul unor amănunțimi ceremoniale. Cantacuzinii dădură din sânul lor un om foarte învățat, cu studii la Padova, pe stolnicul Constantin Cantacuzino, căruia i se datorește o Istoria Țării Românești, scurtă dizertație asupra originilor, erudită dar cam caragialescă ("au făcut, așa adecă-te ca nu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
iubită miresme otrăvitoare în trepieduri de argint, îi presară în pat garoafe și maci, stropește pernele cu parfum de brad și înfige într-o glastră trei ramuri verzi de lămâiță și un ram uscat de eucalipt. Dragostea urmează după acest ceremonial pedant. Bărbatul primește cheia de la poarta verde și rămâne în turnul celor trei blazoane (al Iubirii, al Speranței și al Credinței viitoare), mâinile femeii sunt ca albul altarelor din Babilon și din Ninive. După aruncarea cheii, bărbatul întreabă pe femeie
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
suburbiilor belgice), albumele, băncile de școală, ceasornicele, pianinele, natura moartă în genere. ADRIAN MANIU Poezia lui Adrian Maniu e triumful stilisticii și al manierei. Ca un nou Crivelli, poetul se întemeiază mai cu seamă pe contururi și invenții de atitudini ceremoniale și, deși nu în teme, el este primul poet bizantinist, precedând cu un deceniu pe Lucian Blaga. Preferința este de la început pentru poemul-panou ori gravură. Cutare poezie nu-i decât comentarul unei icoane primitive în tonuri tari, galben, albastru, roșu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
că a luat-o cu mai puțin. Dar oricât de mică e suma mărturisită, familia găsește că s-a păcălit. GEORGE MIHAIL ZAMFIRESCU, N. M. CONDIESCU ȘI ALȚII Specializat în viața mahalalei bucureștene, G. M. Zamfirescu a debutat printr-un "ceremonial", Madona cu trandafiri, care e un fel de grotesc mai degrabă decât roman. În schimb Maidanul cu dragoste și Sfânta mare nerușinare sunt din speța romanului ciclic. Mediul de lături și insalubritate, unde copiii tânjesc anemici, e acela din opera
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
rebele, ce rătăcesc între spațiile intermediare. în ceea ce privește prima categorie, fiecare religie instituie o ceremonie, un adevărat cult al acestui tip de suflete, respectiv cultul morților/strămoșilor. Sufletele continuă să ființeze într-un anume fel și după survenirea morții, iar dacă ceremonialul despărțirii de această lume nu este dus până la capăt, ele vor continua să frecventeze lumea celor vii. Reminiscențe ale gândului animist se regăsesc și în plin spațiu creștin. Este vorba de credința în strigoi, un spectru rătăcitor în lume și
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
a respecta poruncile. celebrarea vârstei de 13 ani pentru băieți, în sensul că devin Bar Mitzvah (fiiI poruncii), adică sunt obligați să respecte poruncile, a fost extinsă și pentru fete. Această noutate era un „...fapt fără precedent în istoria iudaismului...”. Ceremonialul religios a fost scurtat; serviciul liturgic a fost mutat de sâmbătă pentru duminică; a fost abolită obligația de a-și acoperi capul; s-au celebrat căsătorii între rude apropiate; s-a încercat și abolirea cunoscutelor reguli alimentare și chiar a
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
laic; * Obligativitatea frecventării bisericii; * implicarea pastorilor în viața particulară; * intoleranță, stigmat, ardere pe rug pentru cei de altă credință; * refuză tradiția Sfinților Părinți; * un cult sobru și riguros: fără sfinți, moaște, icoane; * reducerea numărului sărbătorilor creștine; * a diminuat fastul și ceremonialul catolic; * a demonstrat importanța teologică a activității politice. A anticipat seria teologiilor politice din secolul XX: teologia muncii, a eliberării, a anticolonialismului. Capitolul VIII Neoprotestantismul VIII.1. Mormonii Biserica lui Iisus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă este prezentată
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
înseamnă a urma voința cerului. * Calea Cerului pe care o descoperi în tine însuți a fost ilustrată exemplar de eroii civilizatori. * „Omul superior”, „omul nobil” practică sacrificiile și ritualurile tradiționale. * confucianismul nu neagă existența spiritelor, dar le contestă importanța. * Comportamentul ceremonial corect declanșează în societate o forță magicoreligioasă veritabilă. Exemplul dat de Mircea Eliade este cel al Suveranului înțelept Shun: „El stătea, pur și simplu, cu gravitate și reverență, cu fața îndreptată spre miazăzi (postura rituală a suveranilor) și asta era
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
ar fi: a) lipsa vocației, inițierii și uceniciei; b) lipsa costumului ritual și a spiritelor auxiliare; c) lipsa facultății de a provoca transe după dorință și de a o stăpâni; d) absența capacităților de vindecare; e) lipsa caracterului psihopomp al ceremonialului. conform teoriei lui Mircea Eliade, la români era vorba doar de o stare extatică condiționată cultural. Este accesibilă femeilor din anumite sate și doar în cele trei zile de rusalii. „Trezirea” provocată prin dans și muzică nu este aici de
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Drumur, Vasile Posteuca, Mircea Streinul. Ț.F. este una din puținele publicații contemporane care acordă o deosebită atenție creației populare. Se publică îndeobște folclor bucovinean: bocete, descântece, snoave, cântece bătrânești, proverbe, alte materiale sub titlurile Obiceiuri de familie, Din poezia ceremonialului de nuntă, Cântecul celor rămași în viață după măcelul de la Lunca din ianuarie 1941, se reproduc texte din colecțiile lui Dragoș Tochiță, Dumitru Covalciuc și Z. A. Istrati, apare și studiul Reminiscențe ale poeziei populare românești la ucrainieni și ruși
ŢARA FAGILOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290065_a_291394]
-
Strămoșii (1967), Călărețul roșu (1976), Corsarul (1984), Vitejii (I-II, 1968), Cronică eroică (1877-1878) (1977) și Biografie de război (I-IV, 1980-1987). Subiectele privesc de obicei evenimente militare, romancierul urmărind, uneori cu meșteșug, personajul colectiv în diverse conflicte, dar și ceremonialul sau culoarea de epocă. Literatura aceasta, repetitivă în fond, cu voievozi, mușchetari balcanici, pirați, spioni sau ostași invincibili, întinzându-se cronologic de la Decebal până la Gh. Gheorghiu-Dej, se adresează mai ales tinerilor. Dramele de război sau expedițiile maritime prefigurează o epopee
THEODORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290165_a_291494]
-
un eros mai mult eteric decât teluric. Culegerile ulterioare se adună în jurul acelorași obsesii, ceea ce induce, pe drept cuvânt, impresia redundanței. Autorul folosește aceleași câteva versuri în toate poemele, cu mici inversiuni și modificări, într-un joc asumat ca un ceremonial sonor și desuet. Cultivă infinitivele lungi, inversiunile și simetriile cu nume inventate catahrezic, adjective dinamice și inovații lingvistice extravagante. În Retorica iubirii (1993), de exemplu, se exaltă, într-o ars amandi alcătuită din nouăzeci și nouă de epistole imaginare, tinerețea
TOBOSARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290202_a_291531]