29,232 matches
-
așa, cu ochii țintă la apă? Nu-ți vine a crede că am trecut-o?” „Nu de asta am rămas dus pe gânduri... Uite așa deodată - ca prin ceață - l-am văzut pe Ștefan-vodă cel Mare. Ședea în poarta unei cetăți, călare pe un cal alb. Cu palma stângă streașină la ochi și cu dreapta pe paloș... Privea în zarea pustiului rusesc”... „Eu însă, simt cum în sufletul meu picură - ca un izvor într-o fântână - lacrima lui Eminescu... „De la Nistru
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
faptul că ei conștientizează suferința de care sunt cuprinși. Simona încerca să se detașeze de tot ce o înconjura. Luase hotărârea de a-și înconjura ființa cu un gard de nepătruns, cu dorința ca în interiorul acestuia să-și clădească o Cetate a liniștei. Absentă la intemperii ca și la discuțiile facile, cu colegele de suferință, ea făcea eforturi să pășească către o lume în care ar fi putut să locuiască nestingherită. Avea strania imagine că se află într-o haltă prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
făcut micuțul meu?" În acele clipe Simona rătăcea în lumea neantului, unde umbrele nebuloase ale unor năluciri populează un ținut care are numai început... * A fost și Simona un suflet care a țintit să pășească măcar pe o treaptă în cetatea fericirii pământești. Cu toată râvna ei de a ridica bolovanul pătimirilor până la cea mai mare înălțime, a dat greș și acesta s-a rostogolit în hăul hăurilor. Nimeni și nimic nu a putut să o ajute ca dorințele ei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
și spiritului lor creator. “Când ziua-și pierde mantia albă // Iar râul cade-n albie gol”...gândurile poetului, prozatorului, eseistului, Petru Blaj (Dinvale) ( de profesie medic primar) se Îndreaptă către semeni, cu generozitate, gentilețe , conduită morală... un adevărat spirit al cetății. Este atât de greu să găsești oameni devotați cu care să pleci la drum, În aceste timpuri subjugate banului, kitsch-ului , nonvalorii... Toată admirația față de travaliul neobosit al acestor oameni, acestor conștiințe superiaoare, de o rară exemplaritate, pasionați, preocupați de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
sta foarte bine și În bălării, la mama acasă. Eram dezamăgită, alarmată și pornită pe harță. Ai puțină răbdare. Mănăstirea se află dincolo de aceste ziduri. Hai să vedem despre ce este vorba și apoi ai să tragi concluzii. Întrând În cetate, În fața noastră, se Întindea o alee cu trandafiri de toate culorile, care te chemau să-i Îmbrățișezi cu privirea. De curând, citisem poeziile lui Pablo Neruda ( Ode). Printre ele se afla și “Odă trandafirului”, care mi-a rămas Încrustată În
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
un dor mult prea greu de dus, s-a născut primul volum de poeme (Fata sihastră), care i-a fost dedicat. Scrisul devenise pentru mine un aliat Împotriva suferinței, putând să depășesc astfel multe perioade dificile. Nu cunoșteam drumul spre Cetate. Dar D-zeu mi-a scos În cale un Om de o mare valoare spirituală - M.Borger - care mi-a Îndrumat pașii prin hățișul cuvântului. Astfel, am Început să scriu și să citesc cu o voință de care nu mă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
franceza, engleza, germana, ucraineana, polona și rusa, ajungând decan al Facultății de Teologie din Cernăuți, directorul Bibliotecii Universitare din Cernăuți, senator în Parlamentul României Mari în legislatura I și a III-a. În anul 1923, a fost ales episcop al Cetății Albe și Ismailului, iar la 7 noiembrie 1924, Arhiepiscop și Mitropolit al Bucovinei și Hotinului, păstorindu le timp de 11 ani. Nicolae Cotlarciuc s-a manifestat în mai multe direcții : în domeniul teologiei, s-a ocupat de dreptul bisericesc, în
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
dialogului cu suveranul român. Ascensiunea în ierarhia ecleziastică a profesorului de teologie începe în 1923, când, după ce intră în cinul călugăriei, la mănăstirea Putna, luându și numele de Nectarie, a fost ales, la 29 martie 1923, de Marele Colegiu al Cetății Albe și Ismailului, episcop, păstorind eparhia moldovenească de la marginea țării amenințate de bolșevism, cu vechi tradiții medievale de pe vremea lui Alexandru cel Bun, cu bunătate și blândețe în actul de unificare sufletească și duhovnicească a neamului său. După demisia Mitropolitului
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Mitropolitului Vladimir de Repta, la 1 octombrie 1924, Marele Colegiu Electoral întrunit în ziua de 7 noiembrie 1924 a ales cu 217 voturi din 270 posibile, în înalta demnitate de Arhiepiscop al Cernăuților și Mitropolit al Bucovinei, pe Nectarie, Episcopul Cetății Albe și Ismailului. Regele Ferdinand, cu înaltul decret nr. 3.738, din 7 noiembrie 1924, a întărit alegerea. Festivitatea de învestire s-a desfășurat la 9 noiembrie în sala de ceremonii a Palatului Regal și sala Tronului unde s-au
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
un an, timp în care urma să mă pregătesc la Iași pentru medicină. Dar vorba aia, „socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg!”, în urma unor conjuncturi stupide m-am trezit soldat în termen la U. M. 01430 din Cetatea Mariei Tereza a orașului Arad. Aș fi avut un alt destin, dacă nu eram orbit de plăcerea sportului rege, căci în ziua recrutării, după ce m-am prezentat comisiei de expertiză medicală cu scutirea tatei de la doctorul Lucuțar Silviu, șeful clinicii
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cules ciuperci, și nu aveau la ei nici hărți, nici aparate de fotografiat, nici camere video. De atunci și până astăzi am renegat chemarea ispitei în apocalipsa distrugerii individului, principiu de viață peste care nu am trecut niciodată. Reîntors în cetate la Arad, cu gradul de sergent, m-am ocupat de instruirea soldaților din noul ciclu, îndeplinind și alte funcții în intervalul orar 15-7. Unitatea noastră fiind una de graniță, de Vest, ne sculau noaptea alarmele săptămânale, și ieșeam în misiune
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
oraș viu, animat, de parcă ar trăi un singur anotimp, acela al primăverii, înflorit de tinerețea care îl populează. Așa era și în dimineața aceea când Olga și Ina puneau piciorul, pentru prima dată, pe pământul încărcat de istorie al acestei Cetăți. Dar fetele nu uitau nici o clipă că examenul care se apropia cu fiecare pas, îl trăiau la cea mai înaltă tensiune. * Deși dulcele târg al Ieșilor le oferea o paletă de tentații: numeroase filme cu titluri atractive, spectacole de teatru
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
o asemenea prăjitură o irita, mai ales că Marcel compara zilele petrecute împreună cu această prăjitură nesuferită! Va evita toată viața prăjiturile de acest gen, n-or s-o mai tenteze, se topesc prea repede, n-au consistență. Se dărâmase întreaga cetate a viselor ei, precum castelele clădite pe nisip, care nu rezistă nici timpului și nici intemperiilor naturii. A doua zi, trebuia să înceapă serviciul la secția de chirurgie. O săptămână întreagă făcu tot posibilul să n-o întâlnească pe Ina
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
foarte greu. Olga izbucni într-un plâns hohotit. Dacă cineva ar fi avut intuiția să culeagă o singură lacrimă de-a Olgăi și să o disece, cu siguranță ar fi dat numai de otrăvuri. Plânsul ei era deznădejde, ură, invidie... Cetatea ei de optimism construită cu atâta migală devenise o movilă de moloz sub care își simți strivite toate visele, nădejdile, întreaga ființă. - Hai, hai nu plânge, și mama lipind-o de ea, îi șterse câteva lacrimi care alergau în neștire
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
sale, În materie de religie.” O permanentă grijă (și problemă) constă În cerința permanentă de a se armoniza raporturile dintre autoritatea civilă (a Statului) și autoritatea eclezială. Filosoful se referă mai ales la raporturile dintre Statul italian și Biserica Catolică (Cetatea Vatican), Concordatul dintre Sfântul Scaun și Statul italian - Acordurile de la Latran etc. Concluzia acestui studiu foarte important asupra raporturilor, diverse și complexe, dintre Stat și Drept relevă cu profunzime: „Statul este centrul și subiectul ordinii juridice; dar această expresie trebuie
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
adusese măriri de prețuri la diverse servicii, se scumpiseră și zâmbetele soțului ei. Auzise în mai multe ocazii că obișnuința poate să ucidă dragostea. Am creat împreună cu Alex, își spuse ea, un imperiu al nostru în care am construit o cetate, punând în zidărie visele, gândurile, toată dragostea noastră. E oare posibil să se dărâme totul, dintr-odată, la o simplă pală de vânt!? L-o fi îmbolnăvit și pe Alex această conviețuire comună? Părăsi starea care o depărta de intenția
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
la cel al doicii mele. Nu știu ce asemănare era între cele două siluete. Mergând de-a lungul muntelui, am dat de o priveliște veselă, împrejmuind un cerc de coline. Pământul era acoperit de nuferi albaștri. Pe această creastă se zărea o cetate construită din cărămizi masive. Eram ostenit; m-am așezat pe malul râului, pe nisip, sub un bătrân chiparos. Locul era pustiu și liniștit. Mi se părea că nimeni nu se aventurase încă până aici. Deodată, întorcând capul, am văzut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
la câțiva kilometri de Teheran. Moscheea din Șăh Abd-ol-Azim este un loc de pelerinaj foarte popular. În virtutea sfințeniei locului, multe familii din capitala Iranului își îngroapă morții în cimitirul din apropiere. Aceasta este pedeapsa rezervată hoților, în dreptul musulman. Sumă insignifiantă. Cetatea antică Ragheh, distrusă în secolul al XIII-lea de mongoli, e celebră în arheologia orientală prin ceramica sa. Apa care se toarnă pe gâtul morților pentru a le ușura călătoria în lumea de dincolo. Proverb persan. Mormintele musulmane care conțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Teatrul - a fost unul dintre cei care au contribuit la Întemnițarea marii doamne Alice Voinescu; amărăciune (ca să nu zic silă!) mi-a provocat și episodul judecării marelui Calboreanu, fiindcă a refuzat să Învețe o nouă partitură a rolului său din Cetatea de foc a lui Davidoglu (cine mai pomenește azi de oportunistul Davidoglu și de dispăruții politruci ai „tribunalului” comu nist!?); m-a mîhnit și episodul (pe care-l cunoșteam) pensionării nedrepte, a marii comediene Maria Giurgea, la numai 48 de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Statelor Unite ale Eladei, punândui-se sub nas o mie de avantaje, inclusiv moneda de bază a statelor membre grecești, un Agamemnon, un Menelaos, un Ajax, un Ulisses, și un Achiles erau nevoiți să ducă o altfel de luptă de convingere a cetății lui Priam, prin mijloace moderne, ca aceasta să se vadă obligată de a renunța indirect, printre altele, sub ofertele financiare și materiale ale Atenei și ale Spartei, la producția ei autohtonă de orice fel, adică să dea pasărea din mână
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
după David al lui Michelangelo, profanată și ea, prin amputarea mădularului masculin) fuseseră ba mutilate, ba făcute cioburi, ca după un cutremur, mai bine zis Hera și Pallas Atena erau cu nasul retezat ca al episcopilor luterani de pe sarcofagiile din cetatea episcopală din Biertan, iar Afrodita făcută cioburi și ascunsă alandala în sertare, în locul caietelor mele cu însemnări, în seara de Ajunul Anului Nou ’76/ ’77, cu toate că trebuia să serbez revelionul cu prietenii la cineva acasă, luasem o hotărâre de ultimă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nespus de mlădioase, flori cu petale sclipitoare! / Și salbe neasemuite în jurul gâtului gingaș, / Frumos și felurit lucrate din aur; sânul verginal/Îi licărea la fel ca luna-priveliște de neuitat!, iar pe de alta cu periplul efectuat de marele cântăreț al cetății Ilionului, pe parcursul vieții sale modeste, așa cum scriu istoricii, pornind de la Smyrna înspre Tyrsenia și Iberia, ajuns apoi la întoarcere în Ithaca lui Ulises și la Colofon, după care, reîntors la Smyrna, îl găsim și la Neos Teichos, apoi la Cyme
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
împiedică? -Se hoalbă măgulitor contabilul-șef dezvelindu-și și partea de jos a danturii cu doi sau trei dinți falși, parcă mai lungi decât ceilalți, ai lui. Se pare că nimic... „Parcă-mi văd sfârșitul, de când am sosit în această cetate „ - spune Mihai de Giulești, nu?-și-l privesc pe tovarășul Contabil-șef insistent în ochi. Mă așteptam ca citatul meu să facă impresie. Omul bine din fața mea, lărgi doar pupilele ochilor a mirare, fără să exclame ceva, ca dovadă că în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
aveai senzația că ori ceva se rupe în cutia miraculoasă și cei care vorbesc sunt pușcați pe loc, ori se dărâmă toată casa. Acolo, pe noptiera de lângă fereasta pe care puteai privi și acuma, peste câteva rânduri de acoperișuri, turnurile cetății săsești dominând cerul, acolo erau imortalizate amintirile mele. În poza de pe aparat era chiar Karin-tante îmbrăcată în pitorescul ei capot, cu mine de mână undeva, în curte, la intrarea din stradă, imediat după gangul ce se deschidea noului venit după ce
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pentru noi înșine, prea des niște păsări singuratice și dezorientate. Desigur, trecerea anilor duce după sine schimbarea anotimpurilor interioare, neliniștite regeneratoare, dar mai ales sentimentul adevăratei ființări în colțul nostru de univers: căutarea, iubirea, casa, pasiunea unei munci alese, rosturile cetăților, uneori himere și modele inautentice, alteori valori sigure și temeiuri pentru o viață morală și care lasă urme în posteritate. {i atunci trăim o pendulare calmă și fecundă între vis și realitate, între stele și pământ, între viața privată și
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]