54,187 matches
-
așteaptă, nu am făcut decât să explicitez intenția mea conștientă și constantă, prezentă în toate cărțile mele anterioare. Aici ar începe o discuție despre sociologia lecturii (ba chiar despre politica lecturii), care ne-ar îndepărta de discutarea substanței cărții în chestiune. Mai bine să revenim la cele două întrebări principale în jurul cărora se conturează discuția ta: 1) se poate, oare, insista asupra multiplicării eului în vederea depășirii eului? 2) toți autorii posibili pot fi, oare, reduși la zece? (Rezum astfel numai pro-memoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
carte în care se mai întâlnesc - da: pare venit dintr-o lume în care se mai citesc cărți cu „omuleți uscați și cocoșați“. Fără a se dezorienta, lasă problematica să alunece pe lângă el, dă din cap și încearcă să delimiteze chestiunea în aspectele ei cele mai practice: — Dar nu cumva ați putea, iertați-mă, notele din josul paginii să fie inserate în text, iar textul să fie puțin mai concentrat, și poate, vedeți, să-l plasați ca pe o notă în josul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
la casa ei? Probabil că nu. Tot ce trebuia să ia cu sine domnul J.L.B. Matekoni erau o valiză cu haine și calupul de săpun carbolic. Atât și nimic mai mult. CAPITOLUL DOI Sosește o clientă Va trebui să abordeze chestiunea cu mult tact. Mma Ramotswe știa că domnul J.L.B. Matekoni va fi fericit să locuiască pe Zebra Drive - era sigură de asta -, dar bărbații au mândria lor și va trebui să fie atentă la modul cum o să-i aducă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
lor refugiu. Oare asta să i se fi întâmplat și acestei copile? Și de ce era într-un scaun cu rotile? Își curmă firul gândurilor. N-avea nici un sens să facă speculații în legătură cu lucruri pe care nu le putea îndrepta. Avea chestiuni mai presante de rezolvat, ca, de exemplu zgomotul ciudat pe care-l scotea scaunul cu rotile. — Scaunul tău scârțâie, aduse el vorba. Așa face întotdeauna? Ea clătină din cap. — Face așa de câteva săptămâni încoace. Cred că s-a stricat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Mma Ramotswe fu de acord. Aprecia discreția și-l admira pe domnul J.L.B. Matekoni fiindcă înțelegea și el problema. Erau mult prea mulți oameni cu limba gura slobodă. Dar astea erau probleme cu caracter general, iar ei aveau de discutat chestiuni mai presante, așa că reveni la subiectul care declanșase întreaga dezbatere. — Deci se discută despre logodna noastră, spuse ea. Unii dintre ei chiar au vrut să vadă inelul pe care mi l-ai cumpărat. Se uită la domnul J.L.B. Matekoni înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de capul ei. Ce sens are, s-a întrebat ea, ca unchiul băiatului să-l bată cu un băț mopani până ce a implorat îndurarea? Asemenea pedepse nu duc la nimic, ci doar sluțesc persoana care le aplică. Dar astea erau chestiuni generale, iar problema ei imediată era de unde să pornească căutarea acelui biet american mort. Și-l imagina pe Clovis Andersen clătinând din cap și spunându-i: „Ei bine, Mma Ramotswe, te-ai potcovit cu o anchetă ajunsă într-un punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
spun: Ne pare rău. Nu mai facem angajări. Ne pare foarte rău. E o perioadă de recesiune mondială și, într-o astfel de situație, există locuri de muncă doar pentru fetele frumoase. Asta-i consecința unei recesiuni mondiale. E o chestiune ce ține de economie. Mma Makutsi o ascultase perplexă. Își dădu seama, însă, chiar în timp ce erau rostite remarcile alea pline de ciudă că așa stau lucrurile. Probabil știuse tot timpul în subconștientul ei, dar nu-și lăsase gândul să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
gol-goluț, pe care nici gândurile ei deșarte, nici vreo cantitate de creme scumpe și loțiuni nu-l putea schimba. Viața lipsită de griji, slujbele bune și soții bogați nu se obțineau pe merit și prin muncă susținută, ci erau o chestiune pur biologică. Mma Makutsi rămase în fața oglinzii și plânse amarnic. Muncise din greu pentru nota 9,70 la Colegiul de Secretariat din Botswana, dar mai bine și-ar fi petrecut timpul distrându-se și dându-și întâlniri cu băieții, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
un loc străin. Poate într-o bună zi va găsi un loc unde să se așeze și ea. Ar fi minunat. Să știi că locul unde te afli îți aparține - că-i locul unde trebuie să fii. CAPITOLUL TREISPREZECE O chestiune de filozofie morală Unii din clienții lui Mma Ramotswe reușeau să-i câștige inima de prima oară când își depănau povestea. Alții, însă, nu-i plăceau deloc și asta deoarece respectivii erau mânați de egoism, lăcomie sau, uneori, de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
asta și-i promisese că o să-i ia, dar oare cum de fusese împins să-și asume o asemenea obligație pe loc? Mma Potokwane fusese ca un avocat abil care interoghează un martor: îi va fi smuls acordul asupra unei chestiuni aparent neimportante, iar apoi, până ca martorul să se dezmeticească, fusese de acord și cu o chestiune cu totul diferită. Copiii se aflau de-acuma la el acasă și era prea târziu ca să mai dea înapoi. Și, cum stătea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
o asemenea obligație pe loc? Mma Potokwane fusese ca un avocat abil care interoghează un martor: îi va fi smuls acordul asupra unei chestiuni aparent neimportante, iar apoi, până ca martorul să se dezmeticească, fusese de acord și cu o chestiune cu totul diferită. Copiii se aflau de-acuma la el acasă și era prea târziu ca să mai dea înapoi. Și, cum stătea în biroul lui de la Tlokweng Road Speedy Motors, contemplând absent un maldăr de hârtii, luă două hotărâri. Una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
la hotelul Sun din Gaborone, pus de conducere pe lista pentru promovări, se strecură în biroul uneia dintre secretarele hotelului și o rugă să iasă din cameră pentru câteva minute. — Trebuie să dau un telefon urgent, îi explică el. O chestiune personală, legată de o înmormântare. Secretara încuviință dând din cap și părăsi încăperea. În fiecare zi mor oameni, iar înmormântările astea, la care participă toate rudele, fie ele cât de îndepărtate, dar disponibile, și aproape toate cunoștințele ocazionale ale mortului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
zise ea. Cel puțin nu a fost greu să aflu ce era de aflat. Întrebările pe care le-am pus la sfârșit, însă, ei bine, acelea sunt ceva mai dificile. Da, replică Mma Ramotswe, aruncând o privire în josul paginii. Sunt chestiuni de ordin moral. Nu știu ce rezolvare să le dau, continuă Mma Makutsi. Dacă socotesc că un răspuns este corect, de îndată-i văd toate neajunsurile. Dacă iau în considerare celălalt răspuns, dintr-o dată îmi răsar dinainte alte neajunsuri. Se uită plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
o făcuse ceva mai devreme la închisoare, la menajera lui, și remarcă imediat că ea este cu gândul în altă parte. La început nu zise nimic; îi povesti, mai întâi, despre menajeră, sperând că asta-i va distrage atenția de la chestiunile care o preocupau. — Am aranjat ca un avocat să stea de vorbă cu ea, îi spuse. Este un tip în oraș care se ocupă de astfel de cazuri. Am aranjat ca tipul să meargă s-o vadă în celulă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
bage nasul în treburile Agenției de Detective Nr. 1; altminteri, ar putea, pur și simplu, să-i schimbe numele în Agenția de Detective (și Soți) Nr. 1. Domnul J.L.B. Matekoni este un mecanic excepțional, dar nu-i detectiv. E o chestiune de... Cum să-i spună? Subtilitate? Intuiție? Așa că drumul la Bulawayo va fi făcut. Considera că e capabilă să aibă grijă de sine; majoritatea celor care dau de necaz îl caută cu lumânarea. Se aventurează în locuri unde nu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cu respectul pe care îl visează astfel de oameni- situația poate fi dezamorsată. Dar, în același timp, nu trebuie să fii nici prea pasiv, altminteri individul te-ar putea percepe ca pe un prilej să se afirme. Totul e o chestiune de apreciere a detaliilor psihologice ale situației date. Conduse toată dimineața. Până-n ora nouă trecu prin Mahalapye, satul în care se născuse tatăl ei, Obed Ramotswe. Se mutase la sud, în Mochudi, satul de unde se trăgea mama ei, dar aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Încă dinainte de a avea uzul rațiunii, Iguana Oberlus preschimbase cu timpul Insula Hood sau Insula Spaniolă Într-un loc În care a rămîne În viață nu reprezenta o problemă prea dificilă, dedicîndu-și, prin urmare, o mare parte din timp acelei chestiuni care Îl frămînta cu adevărat: negrăita și, pare-se, iremediabila lui urîțenie. De ce nu Îl azvîrliseră Într-o fîntînă Încă de cînd se născuse, dînd astfel Încă din prima zi pierzării suferințele viitoare, asta era o Întrebare la care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
retrase În peșteră, blestemîndu-l pe bătrînul căpitan și poveștile lui absurde. Cu toate acestea, În adîncul sufletului era convins că sistemul avea să funcționeze și că nu trebuia să-l Învinuiască pe marinar pentru un prim eșec. Era doar o chestiune de timp și de răbdare. Iar lui nu Îi lipsea nici una dintre acestea. Răbdarea avu drept rezultat faptul că, la a patra Încercare, un vechi cargobot portughez, care ridicase ancora În urmă cu două luni de la Rio de Janeiro cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de stîncă, iar Oberlus le văzu umbrele trecînd și le ascultă glasurile prin minusculele găurele din cuiburi, calculînd că unul dintre ei trecuse la mai puțin de șase metri de intrarea În peșteră. Îl Încolțeau, știa asta. Era numai o chestiune de timp pînă să dea de el, și atunci nu avea să-i mai rămînă altceva decît de făcut decît să moară de foame acolo, Înăuntru, ca un iepure Înhățat de dihori. Nu exista portiță de scăpare, le-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de multe capcane ar fi Încercat să-l prindă zeii din Olimp și oricît de mult i s-ar fi opus, nici măcar ei nu puteau muta din loc continentele, iar el, Oberlus, Iguana, avea să iasă Învingător. Era numai o chestiune de tenacitate și de timp, iar de aceste lucruri Oberlus nu ducea cîtuși de puțin lipsă. Dormi Întreaga noapte fără să mai simtă nevoia de a o lega, pentru că părea convins de faptul că Niña Carmen n-ar fi Îndrăznit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
misia să afle ce-i cu banda lui Cocoș, încăpea într-o pagină și jumătate de dosar. S-ar fi putut ca următorii cinci ani să încapă doar într-o jumătate de pagină. Dar n-a fost să fie așa. "Chestiunea Cocoș" nu intra nicicum în sfera de activitate a Serviciului. Asta a înțeles înainte ca Mihai Mihail să-i ceară ce i-a cerut. Or, o dată "intrat în țeavă", trebuia să aibă grijă în primul rînd să nu "deranjeze" pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să-l ia la o plimbare pînă la Văleni, era musafir la Buzdugan și la Malaxa, ceea ce era greu de închipuit în toate puteai spune că Mihai Mihail era prietenul tuturor dar nu se putea încrede în nimeni. Despre această chestiune, a încrederii, directorul Mihail nu discuta niciodată decît între patru ochi cu subalternii săi. Și cînd cineva ajungea să aibă această conversație se putea considera un favorit al sorții. Leonard Bîlbîie nu avusese încă o astfel de discuție, dar după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nici cum. El voia să se asigure că "afacerea Cocoș" era o cacealma de presă și doar atît. Înțelegea că singurul lucru de care se temea Mihail erau evenimentele de doi bani care se bucurau de o publicitate prea mare. "Chestiunea Cocoș" intra în această categorie. Iar, el, Leonard Bîlbîie, era făcut pentru a lămuri o astfel de confuzie. Așa judecase Mihai Mihail și nu avea cum să-l contrazică, nici cum să se opună, cu toate că habar nu avea cum trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fel de valoare, doar flecăreli ca să treacă vremea și ca să se dea important în fața unui ageamiu. S-a întors cu spatele la el și a luat-o încetișor către casă. Va trebui să doarmă zdravăn și după aceea să pornească la drum. Chestiunea era aproape rezolvată, mai trebuia doar să o certifice. Nu-i va fi ușor, dar nimic nu-i ușor cînd vrei să fii sigur de ceva. S-a depărtat cam la vreo zece-cincisprezece metri de Lică Făinaru, care încă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să-mi revin." S-a uitat pe sub sprîncenele subțiri și decolorate, "dai un marghiloman și un coniac alături? Dacă dai îți mai spun ceva." Nu prea mai avea ce să-i spună ca să-1 intereseze. Ce era de aflat aflase. Chestiunea Cocoș" nu era decît o cacealma care nu privea în nici un fel Serviciul. S-a gîndit că merită să-i mulțumească, deși fusese obraznic. Obraznic și prost. Chiar dacă îți dai seama despre cineva că lucrează la o instituție mai discretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]