6,513 matches
-
într-adevăr, la ceva anume. Dar nu la ceva de nemărturisit, ci la ceea ce chibzuiește, clipă de clipă, dintotdeauna, fiecare femeie și mamă: cum să își împartă mai bine timpul între casă și piață, ce să pregătească pentru prânz și cină, cum să își planifice banii, astfel încât să îi ajungă să mai cumpere și ceva util în gospodărie, ce rețetă diferită de desert să încerce, unde se găsesc cele mai bune și mai ieftine zarzavaturi, ce provizii să facă pentru iarnă
LA CE SE GÂNDEA DOAMNA WHISTLER? de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377657_a_378986]
-
Acasa > Poezie > Credinta > JOIA MARE Autor: Ștefania Petrov Publicat în: Ediția nr. 1945 din 28 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Astăzi e Joia Mare, a pătimirii și a trădării, La Cina cea de Taină stă “pâinea suferinței” Dar și a bucuriei, a vieții și a iertării, Prin jertfa sa supremă dând semnul biruinței. “Luați, mâncați, acesta este trupul meu” Al trecerii lumii de la moarte la viață, Curând voi pleca în Împărăția
JOIA MARE de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378327_a_379656]
-
pe un colț de pat, atunci... -...și de-al nostru tot așa va fi! adăugi de la masă Vidu. El, cruce de voinic, folosea patul doar la culcare, zicând că lungit acolo îi vine să viseze ș-apoi să doarmă. După cină, rămânea tot în capul mesei fie sporovăind cu cine mai era prin preajmă, fie citind. Când se găsea doar cu Geta, o tăcere ca de basm pogora-n odaie peste-amândoi, adevărate păpuși de ceară dintr-un muzeu al figurilor domestice
POVESTE DE PAŞTI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378368_a_379697]
-
cutie,/ Ce nu-i măcar a milei, ci-a crudei nepăsări,/ Vin să-mi colind tăcerea la Tine-n veșnicie/ Ca-n ea mai sunt eu însumi, la capăt de răbdări./ Și-n tragica-mi tăcere Tu mă oprești la Cină,/ Dar ochii Tăi plâng, Doamne, cu lacrimi de lumină”. (Iarnă celestă) Când vorbește despre poezie, Ilarion Boca se simte binecuvântat și poate atinge armonii care îi fac sufletul să vibreze în acorduri înălțătoare. Versurile îi sunt un zbor de regăsire
ILARION BOCA ŞI LUMINA DIN CUVÂNT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378353_a_379682]
-
în: Ediția nr. 1945 din 28 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Cum Te-ai smerit,Iisuse drag,spălând picioarele,c-o dragoste firească, prin umilința-Ți sfântă arătând o mare înălțime sufletească. Ai stat apoi,fără păreri de rău, la Cina cea de Taină, cina sfântă, numind vinul băut sângele Tău, spunând că trupul Tău e pâinea frântă. Ne-ai învățat atunci cum să spălăm mulțimea de păcate ce oprimă, cum un nou sens putem vieții să-i dăm mâncând și
RUGĂCIUNE ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI DE JOI DIN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378397_a_379726]
-
din 28 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Cum Te-ai smerit,Iisuse drag,spălând picioarele,c-o dragoste firească, prin umilința-Ți sfântă arătând o mare înălțime sufletească. Ai stat apoi,fără păreri de rău, la Cina cea de Taină, cina sfântă, numind vinul băut sângele Tău, spunând că trupul Tău e pâinea frântă. Ne-ai învățat atunci cum să spălăm mulțimea de păcate ce oprimă, cum un nou sens putem vieții să-i dăm mâncând și bând din Slava Ta
RUGĂCIUNE ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI DE JOI DIN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378397_a_379726]
-
femeie superbă ca Mioara. Coincidența a făcut ca să ne cazăm la același hotel din capitală, Mioara venise și ea în București tot pentru o conferință, dar pe teme medicale. În prima seară am invitat-o la restaurantul hotelului, la o cină romantică, eu am aduc cu mine un buchet de trandafiri roșii, ceea ce a încântat-o la culme. Ne-am acomodat extrem de repede unul cu celălalt, de parcă ne-am fi cunoscut de o viață. Mioara era divorțată. Fostul ei soț, un
SUSPICIUNILE RAŢIUNII PURE ÎN PAŞI UŞORI DE AMOR AFLAT ÎN DEGRADEU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378504_a_379833]
-
tot verdele din brad, Ne trec îngerii pragul, prind visele contur, Iubirea ne colindă-n miresmele de nard Și-n simfonii celeste toastam în albul pur. Ce-aproape este raiul, surâde-n ochii mei, Coboară Dumnezeu s-aprindă-n noi lumini, La cină avem oaspeți, perechi de porumbei, Sărbătorește cerul. Vezi? Ninge cu malini! Referință Bibliografica: NINGE CU MALINI / Ines Vândă Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1808, Anul V, 13 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ines Vândă Popa : Toate
NINGE CU MĂLINI de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378636_a_379965]
-
Acasă > Poezie > Imagini > EU POEZIE MĂNÂNC Autor: Dora Păscu Publicat în: Ediția nr. 1980 din 02 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Eu poezie mănânc ... de mult: Am consumat-o supă sau că fel principal și mic dejun, si cină de final. O pot consumă și între mese, fiind una din gustările mele preferate și alese. O beau, de vreau, cafea de dimineață, neagră, nu și amară, doar scorțișoară de primăvară. O sorb drept sucuri de mere, de pere, de
EU POEZIE MĂNÂNC de DORA PASCU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378822_a_380151]
-
2016 De-atâtea ori în viață mi-a fost dat Să-i văd figura omului hidoasă, În Poezie nu se intră beat, Mai bine stai în treaba ta acasă! Ea îl vrea întotdeauna treaz Pe cel flămând și însetat la cină, Cu rugăciunea scrisă pe obraz, Cu sufletul curat ca o hermină; Ea se rostește limpede și-ncet În liniștea de la-nceput de lume, Nu cel ce strigă-n piață „sunt poet!” E hărăzit să poarte acest nume! De-aceea poezia
ÎN POEZIE NU SE INTRĂ BEAT... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378867_a_380196]
-
să dureze ore întregi și nicicare nu s-ar fi plictisit. După film, mai făcură o raită prin oraș, s-au cinstit cu câte o prăjiturică și, luând un taxi, s-au întors acasă, unde mama Ioana le pregătise o cină apetisantă. Ionuț, după ce și-a descărcat sacul, mimând și povestind bunicii despre ce au făcut cei doi comici, aproape că a adormit la masă, era frânt, pentru el a fost o zi plină și frumoasă. Laura și Valentină au rămas
EP.24 de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378851_a_380180]
-
parte a zilei. Știa că venirea nopții îi aducea liniștea mult dorită. Încăperea o transpunea într-o lume pe care și-o dorise dintotdeauna! Lipsea ceva. O bătaie în ușă îi întrerupse gândurile. - Intră! John apăru cu tava, aducându-i cina cerută în cameră. Îl simpatiza pe bătrân, deși avea impresia că e impropriu spus să-l numească astfel. Privirile lui strecurate pieziș o intrigau! Nimic nu părea la locul lui. Dar asta era atmosfera care o înconjura, tainică. - Mulțumesc, John
ENIGMA (2) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378993_a_380322]
-
grabit. Poate va reuși să și-l facă aliat pe John. Îi era de folos un om în anturajul Madamei. Savură mâncarea delicioasă. Era gurmanda. Ce “coincidență”, mâncărurile ei preferate. Situația devenea din ce în ce mai ciudată. Telefonul sună. - Draga mea, sper că cina a fost pe placul tău! Am încercat să îți oferim specialitățile tale. Vocea inconfundabilă a Madamei. - Mulțumesc! Totul e bine. - Mâine dimineață te aștept în biroul meu, avem de discutat - Ok - Noapte bună! - Asemenea!așeză receptorul în furcă. Deschise televizorul
ENIGMA (2) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378993_a_380322]
-
toate întinderile, îngerii mesageri îndeplineau orice dorință pozitivă, creatoare, totul era numai IUBIRE ca într-o celulă vie aflată în timpul de înmulțire ( adică în mitoza) fară defect! Acasă, ne aștepta MAMA, cu mâncarea aburindă, care prin mirosul îmbietor promitea o cină gustoasă. Chiar de la intrarea în curte - de la poarta aflată sub uriașul dud, ale cărui crengi le vedeam profilate pe cer ca niște palme în rugăciune, deasupra porții noastre, loc de popas pentru îngeri, ziceam eu - nările noastre erau plăcut impresionate
RADIOGRAFIA CLIPEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379065_a_380394]
-
femei Tu ești la turma maică, ciopoarelor de miei. Pășești pe calea dreaptă și duci pân’ la izvor Doar turma cea aleasă de Marele Păstor. Frumoși îți sânt obrajii sclipind între cercei La gât mărgăritare de-argint și clopoței. La cina cea de taină, cu Mirele la masă Tu ești în veci mireasa preasfântă și frumoasă. Iar pâinea când se frânge și vinul din potire Sânt sângele și trupul iubitului tău Mire. O, cât ești de frumoasă, ai ochi de porumbiță
CÂNTAREA CÂNTẰRILOR CAP. I – IUBIREA ÎNTRE MIRE ŞI MIREASĂ de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379135_a_380464]
-
tine fără să doresc să te mai părăsesc. Mircea se uită în jurul său să vadă dacă nu a mai auzit și alte persoane remarca fetei. - Bine atunci, hai să mergem să vizităm mănăstirea și apoi mergem să ne pregătim de cină. - Crezi că este indicată vizita la mânăstire când ți-am spus ce gânduri am cu tine? - Atunci nu mai intrăm. O vom vizita când venim la Castel, așa că vom coborî direct în oraș. - Mai bine, doream să ajung mai repede
CAP. X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379793_a_381122]
-
ții flămând că nu mai am altul și mai târziu când n-om mai putea, cine știe dacă nu vom avea nevoie de el? - Lăsați că nu se pune problema meselor, ci al timpului disponibil pentru servitul lor. Doar la cină ne mai întâlnim și la micul dejun, în restul timpului suntem amândoi la muncă. - Vă cred mamă. La țară este altfel. Noroc că noi nu avem pământ ca să-l cultivăm. Cumpărăm totul ca și voi la oraș, de la alții care
FINAL DE ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379778_a_381107]
-
cele din urmă, se predă aromelor și se așeză la masă alături de cele două femei. Mama lui mânca cu înghițituri mici, rostogolind bucăți prin sosul de smântână, cu gândurile departe, iar chiriașa mesteca atentă, fără zgomot, concentrată asupra farfuriei. O cină tipică în familie, îi trecu prin minte, înainte de a respinge ideea care îl sâcâia că ele ar fi fost o familie, iar el străinul. Mama lui se purta lejer în fața profesoarei, aruncând din când în când priviri crispate spre el
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
după Toma: „vreau să pun degetul meu în semnul cuielor" numai de dragul de a poza în omul „modern"? De ce uităm și ultimele cuvinte a lui Toma: „Domnul meu și Dumnezeul meu!" De ce căutări sterile când Dumnezeu ne-a invitat la cină Fiului de Împărat , cănd Hrisos merge cu noi spre Emaus? Am putea noi la Frângerea Pâinii să-L lăsăm cu mâna întinsă spre noi și să-I refuzam darul? Imaginați-vă noaptea Învierii! Împărăția lui Dumnezeu a coborît între noi
HRISTOS A INVIAT DIN MORTI! de MIRON IOAN în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380049_a_381378]
-
bunica câte o ciorbă din diferite verdețuri, pe care o acrea cu aguridă, adică struguri cu boabele mici crescuți pe la vârful crengilor de viță și care erau mai acri. Nu prea ne trebuia multă mâncare în timpul zilei. Ne limitam la cina servită cu tata când venea la noi cu mâncarea gătită de mama. Joaca era de bază, nu mâncarea. Bunica începea să-mi povestească cum la războiul de independență au venit muscalii[ - Soldați ruși] în comuna noastră. Cât au stat în
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
japoneze cu fete care-ți fac cu ochiul pe care eu le vedeam în farurile mașinilor care ne depășeau. Îmi pusesem în gând ca de fiecare dată când trece câte-o mașină să privesc o ilustrată. În mijloc nebunul pusese Cina cea de taină, sfinții ăia care se ospătau la masă stăteau lângă niște fete goale în diferite poziții obscene, așezate de o parte și de alta; unele îți făceau cu ochiul, altele, privite din alt unghi, își schimbau poziția, pline
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381844_a_383173]
-
scop a fost ea instituită de Domnul nostru Iisus Hristos care ne-a dăruit, prin Jertfa Sa, viața veșnică - se află în centrul primului capitol în care asistăm la o retrospectivă a frângerii pâinii întru împărtășirea celor 12 apostoli la Cina cea de Taină din Săptămâna Patimilor, și repetarea ei în Emaus, unde cei doi ucenici, Luca și Cleopa, sunt primii împărtășiți cu însuși Iisus Hristos cel înviat, într-o ”Euharistie pascală”. Relatarea biblică a momentului Emaus este elocventă, prin precizia
STELIAN GOMBOŞ, SFÂNTA EUHARISTIE – TAINA NEMURIRII. ROLUL EI ÎN CREȘTEREA DUHOVNICEASCĂ A CREDINCIOȘILOR, EDITURA “MITROPOLIA OLTENIEI”, CRAIOVA, 2014, 422 PAGINI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 172 [Corola-blog/BlogPost/381870_a_383199]
-
apropiere, în casa părintească, acolo unde - sperau ei - le-ar fi devenit traiul, dacă nu mai ușor, măcar mai confortabil, în raport cu veniturile. După ce ajunseră pe palier, Iolanda îi mulțumi și se gândi să o invite pe noua ei vecină la cină. Așa, află că Iolanda era singură, că se pensionase de curând și că locuia doar cu Toto, micul ei caniche. Rămăsese singură, după ce unica sa fiică, plecată de ani buni din țară, căzuse victimă unui incident armat în Norvegia, țara
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
la șase. Dacă nu te descurci, vei fi înlocuită, așa cum a fost fata dinaintea ta. Înainte de a-și da seama, Stela se trezi înconjurată de peștișori argintii care îi așteptau comenzile pentru a pregăti următoarea masă, care avea să fie cina regelui. Bine, era ocazia perfectă de a se prezenta, dar nu o putea face fără să umple tăvile de cristal. Se strădui să pregătească o masă uluitoare, combinând fructe de mare, salate și momeli, într-o sofisticată paradă de aperitive
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
de vânt la soare, sub coastele-i din fildeș măiestrite, amiaza-și mai făcea prin ochi izvoare. Cu ploaia-mi rătăcită pe sub plete, săpam nisipu-n agonii de smirnă, bucăți din suflet pârjoleau de sete, rupând din lut nectar soios la cină. Scurgându-și vremea de trăit sub talpă, mesteceni blânzi mă șerpuiau cu dor, strângându-mi ger din suflet ca-ntr-o harpă, pe strunele-i de moarte-mbietor! Și azi mai strâng la pieptu-mi câte-o toamnă, dintr-un castel
DOR DIN FLORI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381977_a_383306]