2,486 matches
-
retrăit în detalii imaginare e frig din nou și tu mă ții de braț eu te privesc cu mult nesaț fără să inspir aerul banal în zilele ploioase de marți din când în când se mai zărește câte-o chioară cioară ce-și face loc în bătrâna gară cra cra cra creangă ruptă de tramvai câțiva pelerini îmbrăcați în mantouri lungi și-n pantaloni de blugi se grăbesc și se tot zoresc și umbletul și-l măresc iar noi doi cuminți
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
devreme umbra mi te-a dat pentru că eu te-am văzut prima ea a mers întotdeauna din urmă ca nu cumva să mă pierd la început te-am acceptat greu pentru că nu știam cu ce să te hrănesc te ciupeau ciorile dacă nu te luam pe atunci erai ușor și cald pentru mine în fiecare dimineață rupeam căte o bucată de suflet și ți-o dădeam din mâini spre seară umbra creștea mare se facea rea și geloasă striga la mine
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
gură și se apucă să-l cheme, din fundul rărunchilor, pe deadul Vasile. Dar deadul Vasile era prea departe ca să-l audă și să-i vină într-ajutor. Îi răspunse numai ecoul, pe mai multe voci, și un stol de ciori se ridică întunecat dintre crăcile unor salcâmi răzleți și încă fără frunze. Apoi Culae iuți pasul și o luă la fugă, în căutarea unui adăpost. Întâmplarea norocoasă îi scoase în cale un bordei dărăpănat și învelit cu stuf, răsărind stingher
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ce mai contează! dădu Ilici Vasile distrat din mână și înșfăcă repede de pe masă o sticlă cu apă minerală, din care începu să gâlgâie grăbit, ca să-și răcorească organul vorbirii, uscat din cauza discursului prea pasionat. Fane, vino-ncoace!... Unde ești, cioară?... zbieră Tarbacea furios după omul de serviciu, întorcându-și capul spre ușă. Fane, lua-te-ar dracii!... urlă din nou politrucul comunal, de astă dată atât de sonor, că se zgâlțâiră geamurile. Adu-ncoace mai repede un pahar mare, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
serioși, dacă am fi fost latini ar mai fi fost nevoie de atîta zgîndăreală, tentative, planuri, programe? Vă spun eu că o scînteie ar fi aruncat totul în aer, iar noi n-am mai fi fost nevoiți să umblăm cu cioara vopsită ca să-i convingem pe unii și pe alții că vrem asta și aia, că va fi mai bine. Și dacă n-o fi mai bine, dacă o s-o dăm în bară, la asta s-a mai gîndit cineva? Așa
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o armă automată și cîteva lăzi de muniție v aș pune pe toți cu fața la zid și v-aș împrăștia creierii și măruntaiele pe jos. Acolo v-aș lăsa să putreziți, să vă roadă cîinii vagabonzi oasele și să vă ciugulească ciorile. Au loc pe puțin treizeci de arestări, oamenii sînt înghesuiți în niște dube jalnice cu eșapamentele praf, se vede că primii care-și fac apariția pe Magheru sînt tot milițienii, cîteva sute de tinerei cărora de-abia le-au dat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Tușica și Angelina o să rămînă de partea noastră, dar nu s-a întîmplat. Măcar atunci ar fi trebuit să facă ceva și să ne avertizeze, dar n-au mișcat un deget. — E ca și cum ar fi dat pasărea din mînă pe cioara de pe gard, zice Gulie, gîndiți-vă și dumneavoastră, femeile aleg întotdeauna soluția de moment, nu gîndesc deloc în viitor. — Să nu se înțeleagă că am ceva cu afacerile lor, adaugă Roja, sau cu viața lor de familie, care oricum le merge
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să mă gîndesc. Asta ar trebui să ți dea de gîndit măcar acum, în ceasul al doișpelea, continuase să-l avertizeze și, după aceea, de fiecare dată cînd avea ocazia. Te-a pus dracu’ să dai așii din mînă pe cioara de pe gard, zice Curistul. Cine te-a învățat să riști în halul ăsta o fi fost ori inconștient, ori și-a bătut joc de tine. — Dacă nu cumva ăți fi avut alții ascunși în mînecă, zice Croitorașul, pe care însă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cărora li s-a promis marea cu sarea dacă va urma întocmai planurile Securității. Pe cînd, dacă și schimba ehipa odată ce jocul a început, cine știe la ce se putea aștepta, era prea riscant să dea pasărea din mînă pe cioara de pe gard, îi spuse. Cîtă perfidie, au încercat atunci instinctele s-o avertizeze, dar era deocamdată hotărîtă să meargă pe mîna lui Roja. Clipea, se uita țintă la Părințel, îl studia din nou din cap pînă în picioare, așa cum o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
privirile. Și mort tot așa de frumos fusese. Din ușă, cum se uita la el, agățat de lampă, intra cu totul În rama tabloului din spate, un lan galben de grâu năpădit de maci roșii. Parcă ar păzi holda de ciori! Își făcu o cruce grăbită, furișată, și ceru iertare domnului Ster că l-a făcut paznic de hotar. Șeful de post și doctorul Bregaru au sosit odată cu un IJ cu ataș, verzui și zgomotos ca un tanc. Ce stai așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
gardul de sârmă vedea cum crește cucuruzul, cum se coc holdele, cum se Împerechează câinii. Vedea cu ochii lui de porc În care ardeau două lămpașe mici de carbid, maci și albăstrele, salvii și ciulini, stoluri de grauri și de ciori. Auzea cum behăie oile, cum mug vacile, cum fornăie caii, cum miorlăie mâțele. Și noi În jurul lui, pe rând, cu găleata de lături, mergeam doi kilometri pe jos, și pe sus tot atâta ar fi fost, dar nu era voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fața locului. Aș pune pariu că Nash se învârte pe undeva prin zona Leimert Park. E o zonă a albilor, dar spre sud dai de cioroi din Manchester. Sunt o grămadă de locuri unde să le-o tragi la buci ciorilor. Millard și Sears se ridicară, gata să plece. Loew se îndreptă spre Lee și-i spuse: — Încearcă să nu-l ucizi, sergent. Ar merita cu vârf și îndesat, dar încearcă totuși să te abții. Lee își afișă bine-cunoscutul lui rânjet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pe roșu și-am amendat-o, am mințit eu. Apoi, dintr-una într-alta, am ajuns unde-am ajuns. Cu inima bătându-mi nebunește, am întrebat, încercând să par indiferent: Ce știi tu despre ea? Jane goni cu piciorul o cioară care pusese ochii pe o tufă de trandafiri din fața verandei. — Ce știu despre femeile din familia Sprague are o vechime de cel puțin zece ani și e cam ciudat... Aproape grotesc. — Sunt numai urechi. Aș fi zis că ești numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
aruncându-i o privire cruntă; nici măcar tinerețea Rahelei nu era o scuză suficientă pentru greșeala impardonabilă ca o fată să vorbească în timp ce bărbații își adresau unul altuia cuvântul. Rahela pe vine, urzind gânduri otrăvite la despre sora ei mai mare, cioara asta asupritoare, capra cu ochii încrucișați. Vorbele spuse de Iacob despre ospitalitatea lui Laban erau doar o minciună politicoasă, iar Laban nu era deloc impresionat de aspectul nepotului său. Nu erau multe lucruri care să-i facă plăcere bătrânului, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ori să pice glontele care să-i scape de asta. Și de ce să ne mințim? Cine e aiuritul care să se dorească vânat, nu vânător? Dinu tăcea. Dar, spune-mi, l-am întrebat, de ce mai ții puștile în cătun? — Împușc ciori, mi-a zis el, ridicându-se brusc. Hai să mergem. La întoarcere, am trecut prin dreptul cafenelei fără să ne mai oprim acolo. Când am ajuns la baltă și ne-am suit în barcă, soarele cobora și însângera apa neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe Aristide. „Sau nu mai dorești?” Simțeam nevoia să-l umilesc în fața Martei. Asta mă răzbuna. „Încheie-te, vezi să nu răcești”, și cu țeava puștii i-am arătat nasturii de la pantaloni, după care m-am întors spre poartă. O cioară dormea în vârful gutuiului. Am ochit-o, am tras, cioara căzu între urzici, însângerată. Am apucat-o de o aripă și am azvârlit-o spre Marta: „E cadoul meu pentru voi”. Soarele se ridica, în spate, deasupra cătunului când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
umilesc în fața Martei. Asta mă răzbuna. „Încheie-te, vezi să nu răcești”, și cu țeava puștii i-am arătat nasturii de la pantaloni, după care m-am întors spre poartă. O cioară dormea în vârful gutuiului. Am ochit-o, am tras, cioara căzu între urzici, însângerată. Am apucat-o de o aripă și am azvârlit-o spre Marta: „E cadoul meu pentru voi”. Soarele se ridica, în spate, deasupra cătunului când am ajuns la mlaștină. Nu vroiam să vânez. Pentru Dinu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de vedere cu admirația. Dar trebuia să storc din mine ultimele rămășițe de compasiune și de tact. Nu aveam nevoie de ele. Nu trebuia să mă gândesc decât la mine însumi, îmi repetam. Celorlalți, să le arunc, ca Martei, o cioară moartă. Mănușa mea, provocarea mea. Așa procedează cei care sunt adevărați vânători și vor să nu devină niciodată vânat! O clipă de ezitare și-ți smulge altul pușca din mână; apoi te împinge înainte și-ți lipește țeava de ceafă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ajuns la casa Martei, am încercat să intru, să mă ascund. Dar portița era încuiată. N-am avut încotro și am mers mai departe. La cafenea, pescarii m-au privit indiferenți, în vreme ce din arțarul care își arunca umbra peste mese ciorile țipau ca papagalii: „E un cerb! E un cerb!” Când am încercat s-o iau spre pădurea de sălcii, cineva mi-a strigat: „Nu pe-acolo, pe aici”. Era tata. Avea buzele vopsite cu roșu și făină pe față. „Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Du Maurier. Pe urmă Însă, descoperă că evreul e un hipnotizator și că fata nu poate cânta decât când e sub influența lui. Când evreul moare pe neașteptate, În mijlocul unui spectacol, ea redevine o ființă obișnuită, care croncăne ca o cioară. Nu sunt sigur care ar trebui să fie sfârșitul. — E o idee foarte interesantă, spuse Henry. De unde ai luat-o? — A, am inventat-o Într-o zi, când visam cu ochii deschiși. Acum mulți ani, pe când strângeam bani ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fum de țigară ofilit. Mă rog la rugul crucii tale. Aerul își schimbase mirosul și în textura sa era impregnată boală. Copacii erau în rânduri, sinistru de ordonați, de parcă ar fi fost plantați de om. "Pășește ușor" sau "agonia sufletului". Ciorile se împleteau, alergând în interiorul unui cerc, ca într-un dans ritualic, pregătitor. Însă nu m-am putut bucura suficient de formele lor, de împletiturile lor, întrucât dispărură după coroana mare a unui nuc de-acum bătrân. Le văzusem de pe deal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de doi ani, știa, fără mimică melodramatică, că va fi împușcat. Îl mai țineau în viață așa, până când aveau să prindă o zi în care zgomotul aproape uitat al cartușelor plutonului de execuție avea să sperie totodată și cârdul de ciori ce se pripășise prin curtea poligonului de execuții. Aveau să împuște, adică, dintr-o singură execuție, doi iepuri. Până atunci îi mai permiteau și lui Gărgăriță să se antreneze la planșeul său de ciment și lăsau și ciorile să mai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cârdul de ciori ce se pripășise prin curtea poligonului de execuții. Aveau să împuște, adică, dintr-o singură execuție, doi iepuri. Până atunci îi mai permiteau și lui Gărgăriță să se antreneze la planșeul său de ciment și lăsau și ciorile să mai tragă în piept un gât de curaj. În liniștea serilor călduțe de toamnă, urletele micilor vânzători de ziare răzbăteau până la ei. Ăia își răcneau de atâtea ori titlurile, că, până la urmă, celor doi din arestul infect aerisit al
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
culori și antete neobișnuite, mirosind de la o poștă a mirodeniile unor țări îndepărtate. Bineînțeles, cele mai neliniștitoare și mai impregnate de parfumul de scorțișoară erau cele care sosiseră, plutind, dinspre Imperiul Britanic. 273 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Perpeliră cioara aia, în urma unor preparative cu totul exagerate, o despicară în trei, cu baioneta - părea o pasăre perfect adevărată, dar, când colo, nu era -, niciunul dintre ei nereușind să-și astâmpere foamea cu carnea ei de păcăleală. Mirosea concomitent a mortăciune
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prea puțin adâncă. Și trăgând, cu o scălîmbanie de arc improvizat, după păsări. Într-o după-amiază, izbuti să doboare o pradă. Dar nu cu mândrețea aia de arc, ci, rușine, c-o piatră. Și nu o pasăre adevărată, ci o cioară. 287 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI după ziua pară sau impară, pajiștile să apară pieptănate, cu cărare spre dreapta sau cu cărare spre stânga. Pe la ora 14, gustarea sau prânzul. Rar când se îndurau, în timpul zilei, să lase să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]