2,496 matches
-
mititelele, și frumușelele, că, în fond, viața însăși, viața omului, nu-i decât un sclipăt, ca acel ceva, ce li s-a arătat, pe cer, ca într-un moment de foc,în fapt, două rândunele, ce era gata-gata să se ciocnească,în zborul lor săgetător, dar, care, au alunecat, una pe lângă alta, ca două năluci, acum apărând, acum dispărând! Apoi, Alina-Teodora și Maria, ținându-se de mânuțe, au continuat să se deplaseze, pe alee, către casele părintești, după joaca din după
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
așa cum o descrie Ion Luca Caragiale în schița sa 10 mai, adică o zi veselă, plină de soare și oameni cu zâmbetul pe față, pomi în floare, defilare, cai, cucoane măscuite, domni cu țilindru pe cap și halba-n mână ciocnind în sănătatea patriei, gânduri de mai bine, înghesuială pe bulivar, pițipoance, înjurături, birjar, politicieni, curve, hoți de buzunare, Ghiță cu trăsura, aoleu bătătura... A trebuit să mai cresc un piculeț și să nimeresc din Curseștiul meu, situat în fundul pădurilor străbătute
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
pe mâini cu apa în care puseseră două ouă și bănuți, așa cum este obiceiul. Apoi au luat bucățele din paștele adus, cu apă sfințită și s-au așezat la masa pregătită deja cu bunătăți, dinainte de a pleca la Înviere. Au ciocnit ouă mai întâi, au mâncat pește și au băut vin roșu, apoi, din fiecare preparat în parte, sfârșind cu pasca și cozonacul pe care Frusina le pregătise cu drag și pricepere. Au împărțit pe la vecini și rude din preparatele făcute
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
problemă. Fără să vrea, lovește pe cineva care tocmai trecea pe acolo, era un profesor. Lovitura recepționată nu putea să fie atât de puternică, dar profesorul l-a luat la bătaie! Îi trage cinci palme, crezând probabil că s-a ciocnit intenționat. Stani a rezistat și nu a căzut pe jos însă era surprins, nimeni nu a dat în el niciodată! Tatăl lui era destul de dur cu el și de o corectitudine dusă până la exces. Asta nu însemna că nu îi
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
adiere de vânt mulându-se după trupul lui cu sânii opunând în continuare rezistență. Sigur că este colega mai scundă din primele bănci, profită de întâmplare nici nu se mai uită în jos. Convins că-i ea, s-a mai ciocnit odată, de data asta încet, să îl perceapă ca o îmbrățișare însă sânii apetisanți tot încercau să treacă ambițioși prin el. Avea trupul moale, încărcat cu promisiuni, era plină, fără să fie grasă, a simțit-o parcă îl aștepta. Abia
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
împrejur cuvintele se amestecă. Cuvintele, versurile și dialogurile se amestecă într-o supă care ar putea declanșa o reacție în lanț. Poate actele lui Dumnezeu sunt doar combinația cea mai potrivită de mizerii mediatice aruncate în eter. Cuvintele greșite se ciocnesc și provoacă un cutremur. Un anumit dans al ploii a adus furtuna, combinația potrivită de cuvinte ar putea chema tornadele. În spatele încălzirii globale ar putea sta excesul de reclame amestecate la radio. Excesul de reluări la televizor ar putea provoca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
liniilor. curbele se cutremură la fiecare întâlnire. e un joc. gând pe gând pe gând... axele nu mai respiră de teama rostogolirii logicii printre erori. fără patimă, rămân în ploaia cuvintelor tale. ridic o cortină de umbre. te văd cum ciocnești paharul cu un Dumnezeu trist. amândoi priviți graficele erorilor umanului... amânare cutia cu jucării e mai aproape de mine acum. aleg lebăda cu ciocul rupt. cântecul ei mă atrage. tăcere primesc. cuvintele adorm în brațele mamei. departe de lume mă simt
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Și ce mândru era regele negru! Știa cât urăsc războiul dar și cât îmi plac caii sălbatici... Ploile Vorbim amândoi deodată, ne aprindem în plină zi și ardem ca niște torțe în luptă. Într-un tunet deslușesc un adevăr înverșunat. Ciocnindu-se, doi nori fulgeră-n zare și-n barbă mi se înnoadă instantaneu două lacrimi. Nu se mai aude suspinul ci numai hohotul ploii. Eu tot mai cred, că purtați de vântul sălbatic, norii se izbesc să lumineze pământul. Miraj
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mai trecu încă multă vreme până să aducă berea și debreținii comandați. Gata cu săptămâna de bună servire, meștere? îl întrebă Ticu ironic. "Meșterul" bombăni ceva supărat și se evaporă. Săracul Tănase..., adăugă el și, ridicându-și halba de pe masă, ciocni cu fratele său. Stelian nu zise nimic și se uită curios la un afiș mare cât un ziar desfăcut, înfățișându-l pe Tito cu o bardă plină de sânge în mână, lipit pe peretele din stânga, fără nici o noimă. Pe alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
faptul că nu mai reflecta realitatea. Proiecta imaginea unor oameni păroși, ce fugeau și țipau disperați, precum în ziua Apocalipsei. Mi-am apropiat fața de oglindă, când o forță m-a aspirat înăuntrul ei. Acum vedeam totul pe viu: oameni ciocnindu-se unul într-altul, agitați, cu mâinile pe față. Pe mine mă ocoleau, de parcă eram invizibilă. Tu de ce nu fugi? Întreabă o voce, care părea să vină din fundul unei pubele de alături. Cine ești și ce-ți pasă ție
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
bătrânii ce „bojogi” sănătoși avem...Îi este înmânat apoi preotului un colac mare, mare, așa ca la nunți, așezat pe un prosop din acelea vechi, țesute în stative de care le mai are și bunica în sipet. După aceea părintele, ciocnește cu gospodarii un pahar cu vin iar nouă ne este dat suc și colăcei. Nu lipsesc bomboanele și iconițele cu Maica Domnului și Nașterea Pruncului Iisus. Se vede treaba că tot gândindu-mă la buhai și omul de zăpadă, am
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu lacrimile sale precum o perla, sau cu zâmbetul său unic. Și Paștele este o sărbătoare prețuita. Ea este caracterizată prin prospețime și înviere. La biserică mii de oameni aprind lumânări ce dansează feeric. Se aduc ouă roșii și se ciocnesc cu veselie Hristos a înviat! Adevărat a înviat! Amintirea clipelor petrecute la bunici reprezintă pentru mine tot o sărbătoare. Când rostesc cuvântul ,,bunici”, inima îmi este copleșită de iubire. Pentru mine sunt ființe scumpe și dragi care mi-au fost
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Christian li se alătură. Aruncînd o privire neglijentă spre cel care avea norocul s-o scoată pe soră-sa din amorțeală, Îi strînse mîna. Strînsoarea mîinii era sinceră și directă. Îi plăcu. Christian Îi Întinse un pahar lui Ryan și ciocni cu el. „Yec’hed mat!“ Apoi se Întoarse spre ceilalți care-i cereau cu zgomot să-și continue povestirea. - Unde rămăsesem?... A, da... cînd am cîștigat trofeul Vendée Globe... - Eu i-am construit prima barcă! zbieră Gildas. - Dar eu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mînă. Îl Înălță ușor În direcția ei. - Nu vrei deloc? O fac chiar eu, fără zahăr. Evident. Marie refuză iarăși și se uită la ea cum sorbea limonada cu Înghițituri mici. După zgomotul pe care-l făceau cuburile de gheață ciocnindu-se În pahar, Își dădea seama că noul calm afișat de soția lui Yves nu era decît de fațadă. Preferă să tacă, unul din cele mai bune moduri de a-l destabiliza pe interlocutor, făcîndu-l să se simtă sub presiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Furtuna izbucni atunci cu furie deasupra ei, revărsînd puhoaie de apă. Marie o luă la goană. Tocmai ajunsese la intrare sub ploaia torențială cînd o nouă siluetă purtînd glugă răsări drept În fața ei, barîndu-i ieșirea. În elanul ei, Marie se ciocni cu atîta putere de ea Încît amîndouă căzură rostogolindu-se. Celălalt, mai prompt În reacții, scoase arma și ochi urlînd: - Poliția! Stai! Rămasă fără grai, Îl descoperi atunci pe cel care o amenința. - Comandant Fersen, Brigada criminală din Paris! Descotorosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ai să-mi cazi În brațe, va fi fără băutură și de bună voie. MÎnia, ațîțată de umilință și de alcool, o făcu să se Împurpureze toată. Sări stîngace de pe scaunul Înalt de bar și, cu un mers pieziș, porni ciocnindu-se de tabloul cu chei. Cu un gest pe care-l voia ferm și precis, dădu greș În Încercarea de a apuca cheia vizată și se văzu nevoită să Încerce de Încă două ori pînă s-o desprindă. O privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
adresă Annei. Și-o Închipui În cafeneaua ei, Înconjurată de clienții obișnuiți și de suporteri, În fața ecranului mare pe care-l Închiriase pentru această ocazie. La Împușcătura care va marca semnalul de plecare, vor scoate cu toții exclamații vesele și vor ciocni paharele pentru victorie. Imaginea asta pe care Christian o avusese În minte corespundea Întocmai realității. Numai că el nu avea cum să afle că În vesela rumoare care se Înstăpîni după plecarea În cursă, ușa cafenelei fu dată de perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ajutoare? Dar Pierric? Îl văzuse părăsind plaja cînd Îi cărau pe cei doi bărbați În grotă. Nu, Pierric avea doar șase ani... - Cine a putut face așa ceva? - Cine ți-a spus că ai izbit prea tare? Fiul lui Arthus se ciocni cu privirea fratelui său și holbă ochii, pricepînd la cine făcea aluzie. - Nu... nu... Era gata să urle cînd Ryan Îi puse violent mîna peste gură. Ecoul semnalului În doi timpi al unei sirene le ajunse la urechi, amplificîndu-se. Armelle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și se Încruntă. - Ei, acum ce mai e? Ce-am mai spus iarăși? Armelle preferă să nu-i răspundă. - Foarte bine, am să tac, mormăi PM. În minutele următoare, nu se mai auzi decît clinchetul cuțitelor și furculițelor care se ciocneau Între ele pe farfurii. Și deodată un zgomot surd, ca o cădere. - Vine din camera tatei! exclamă Armelle. Se repeziră Într-acolo. Bătrînul simțise nevoia să se Întindă, fiind mult mai Încercat de sarcasmele fiului său decît ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dacă Marie nu Încerca oarece regret contemplînd silueta celui pe care-l admirase atîția ani. De parcă i-ar fi auzit gîndul, tînăra femeie Își Întoarse privirea de la Lands’en, căreia Îi dădeau Încet ocol. Doi ștrengari care se hîrjoneau se ciocniră de ei țipînd, cel mai mic căzu În poponeț la piciorul lui Lucas, acesta se aplecă și-l ridică neîndemînatic, trăgîndu-l de braț. Puștiul chițăi, după care plecă În fugă. Lucas Întîlni privirea Mariei, care zîmbea cu o sclipire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de două ori din cap. Biliardul se releva ca o a doua natură a lui. Sfida orice legi ale probabilităților. Jocul ajungea foarte repede la sfârșit. De fapt, juca mai mult singur, pentru că-i intrau bilele una după alta, se ciocneau și se antrenau unele pe altele, ca-ntr-o vrajă, de parcă ar fi fost legate între ele cu fire sau erau alcătuite din magneți care-și schimbau alternativ polaritatea. Nu știa numele lui de mijloc. Nu și-a cunoscut niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și amnarul. Chiar sub schele era o lampă de ulei, pe care se grăbi să o ridice. Abia Începuse să lovească cremenea când o izbitură violentă primită În spate Îl făcu să strige de surpriză. Cineva, ieșit din beznă, se ciocnise de el din alergare. Amnarul căzu ricoșând cu un sunet metalic pe pardoseala din piatră, În timp ce el Încerca să-și păstreze echilibrul. Mâna Îi fugi spre mânerul dăgii. Dar când reuși să o scoată, atacatorul misterios dispăruse deja dincolo de gardul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care Îi interziceau să alunge și să risipească toată gloata aceea. Trecu printr-un salt de prima treaptă, Înțesată de cârpele mizerabile pe care vânzătorii Își expuneau mărfurile. După ce Își recăpătă echilibrul, Începu să urce anevoie, atent să nu se ciocnească de cei care coborau. Fu nevoit să dea Înapoi nu o dată, ca să nu fie târât la vale, iar apoi profită de pragul deschis de un grup de negustori lombarzi, corpolenți și organizați. Aceștia urcau deschizându-și drumul ca niște lăncieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dintre cele cinci. Bălăbănindu-se, Dante făcu vreo câțiva pași În direcția pe care celălalt i-o indica. Iarăși numărul cinci. De ce numărul acela afurisit Îi tot răsuna În cap? Era deranjat de trupul Însoțitorului său, care continua să Îl ciocnească și să Îl Împiedice. Cel mai bun dintre cele cinci. La... la ce te referi? Întrebă el. Fața lui Veniero se apropie de a lui. Omul avea aerul că Îl scrutează În adâncul ochilor, ca pentru a verifica dacă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
le-am moștenit. Unele dintre ele sunt într-o formă foarte necizelată. Dar odată ce cărțile astea o să fie rezolvate, atunci da, o să pot să-mi construiesc o listă numai a mea. — Felicitări, Claire! Bea a ridicat paharul și l-a ciocnit de al meu. Se pare că ai făcut alegerea corectă. Numai să ai grijă - trebuie să există un sâmbure de adevăr în toate nebuniile alea pe care oamenii le povestesc despre ea, nu? — Nu știu, am spus, simțindu-mă neașteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]