2,739 matches
-
ea, biata Casandra aducea acasă din cămeșă frumoasă de bumbac numai niște bucățele de cămeșă. Și nu s-a gândit nimeni să-l oprească să nu tae cireșu că trebue să fi tăiat vreo 2-3 zile că era foarte gros. Cireșul era la fundu grădinei lui Vasile Simion Pădurariu. Om foarte răutăcios, l-a lăsat să-l tae că-i umbrea în grădină. Azi cui mai umbrește că-i mort și V.S.Pădurariu și T.Pînzariu care l-a tăiat? Oamenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
silvic Vasile Grigoriu din satul Râșca, județul Suceava dar el era din satul Suharău, județul Dorohoi. Florica Grigoriu era vară dreaptă cu Eugenia, soția mea. Și Florica nu era frumoasă, ci era prea frumoasă, și fragedă ca floarea albă de cireș, cum zice marele Mihai Eminescu. A fost o zi frumoasă și o nuntă prea frumoasă. S-au cununat la Mănăstirea Râșca. Nuni a fost preotul Eugen Zăhărescu din satul Dumbrăvița, comuna Fîntîna Mare, județul Suceava. Serviciul divin l-a făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
topografia: Aici a fost dormitorul, colo sufrageria, dincolo salonul... Dacă în față locuia doctorul ucrainean, celelalte camere, mai lungi, erau ticsite de paturile albe ale bolnavilor. Afară mama se uita la ce-a rămas din acareturi. Într-un colț un cireș mare și mult ramificat ne indica, îmbătrânit și singuratic, locul de unde începe livada. Tăiată, făcuse loc, prin asociere, unei tarlale contopită și ea în ogorul mare și întins al colhozului. Nu departe, la ieșirea dintr-un salon al bolnavilor, am
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
dat să-l pregătească. Nimeni din ucenici nu a vrut să-l taie pe mieluț că le era milă, Iuda a Înșfăcat cuțitul și mieluțul și la tăiat cu mândrie și cu răutate. Această duioasă poveste este scrisă În cartea Cireșul Înflorit scrisă de Traian Dorz. Sunt foarte multe povești cu tâlc și Fiul Pierdut și multe, foarte multe sunt educative. Să o citiți! Este Minunată! Și acum spuneam Domnul Iisus pregătea pe ucenici. Și deseori mergea În grădina Ghetsimani și
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
trebuie plantate plante perene, adică acelea care, prin rădăcinile ce ajung În reactor, dar și În solul din jurul lui, vor desăvârși epurarea. E bine ca aceste plante să fie dintre acelea cu putere reductivă mare, adică, decât pomi precum mărul, cireșul, prunul, mai bine nucul ori vița de vie, chiar mai bine aceasta din urmă, care are o creștere luxuriantă, cunsumând astfel cu mare viteză tot ce intră În reactor; va da și o mulțime de ripcă, bună de foc, și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mira și ea că nu înțeleg care e procedura. Scriam într-o agendă. Tot timpul. Notam. Mâzgăleam. Din șase în șase ore, intra doamna Aduța să ne facă injecțiile. Era bună rău doamna Aduța, ce să ne mai dăm pe după cireș. Toți - și mai ales Marian - ne simțeam datori să comentăm, să nu lăsăm dubii asupra virilității noastre. Mi se scula de nu se putea când o vedeam cum înfige acul în curul lui Marian, apoi abia așteptam să-i simt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cu care făceam naveta și-n fiecare dimineață întârzia de știi ce-i aia! Și-odată face, stai să mă rad. Păi, durează, mă! Nu durează! Numa-ndată! Că nu mă răzui! Și ia o lumânare, avea o oglindă lângă cireș, și-și pârlește câteva floace pe care le-avea el pe față. Știi cum? Așa, ca ne-lumea! Era un fel de competiție între ei. Cine toarnă cele mai mari minciuni. Pentru că, imediat după asta, Danny de Vito nu s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
băiat! cum vă spuneam. Veterinarul era un cap de familie respectabil. Nu-și lăsa odrasla pe mâna oricărui neavenit, care nu corespundea cu ideea lui despre ce înseamnă proză, Cultură înaltă. Câini plimbați, pipă, un birou impozant din lemn de cireș, somn după masă și costum de firmă care să miroasă a tutun fin. Dar atunci fi-sa a avut o reacție care a răzbunat orice replică a mea. Cât ai ei dezbăteau cu cine să mai încerce, scormoneau prin memorie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
le mărturisim recunoștința. Dar să revenim la ștrengăriile noastre de adolescenți. Voi relata, pe cât a mai rămas după decenii, prin colțurile memoriei, vreo câteva, dintre ele.... La cireșe Câțiva dintre cei care locuiam la internat, am pus ochii pe un cireș falnic, înalt și plin de cireșe mari, și multe, de se rupeau crăcile. Cireșul era în curtea unui coleg de-al nostru, dintr-un an mai mic. Și într-o seară, imediat după ce s-a lăsat întunericul, vreo doi-trei dintre
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
a mai rămas după decenii, prin colțurile memoriei, vreo câteva, dintre ele.... La cireșe Câțiva dintre cei care locuiam la internat, am pus ochii pe un cireș falnic, înalt și plin de cireșe mari, și multe, de se rupeau crăcile. Cireșul era în curtea unui coleg de-al nostru, dintr-un an mai mic. Și într-o seară, imediat după ce s-a lăsat întunericul, vreo doi-trei dintre noi, am pornit la atac. Ne-am urcat în copacul înalt, de pe care, prin
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
a lăsat întunericul, vreo doi-trei dintre noi, am pornit la atac. Ne-am urcat în copacul înalt, de pe care, prin geamurile luminate, îi vedeam pe proprietari stând la masă, mâncând și discutând în tihnă, ceea ce ne dădea nouă, celor din cireș, un sentiment de siguranță. Ne-am urcat până în vârful copacului, unde erau cireșele cele mai mari și mai dulci. Chiar în vârf, am dat peste un halat de casa, roșu, cu buline negre, agățat într-un băț, pe post de
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
și am văzut cum cei de la masă s-au sculat uitându-se nedumeriți unul la altul iar copilul- colegul nostru mai mic - s-a îndreptat pusca spre ușă. Am știut ce urmează. Am sărit cât am putut mai repede din cireș și am luat-o la fugă de ne scăpărau calcâile. Dar n-am lăsat din mână având cu noi si sperietoarea de ciori, halatul cel roșu. De ce l-om fi luat și pe acela nu știu. Din teribilism cred, foarte
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
Ninela Caramfil, Maria Mocanu, Silvia Hodorogea (toți de la Chișinău), Vasile Tărâțeanu, Gheorghe Broască, Arcadie Opaiț (veniți de la Cernăuți), Adrian Dinu Rachieru, Anca Augusta, Lorin Fortuna (de la Timișoara) iar de la Iași autoarea organizării, prof. Ioana Irimia, Alexandru Husar, Nicolae Baran, Lucia Cireș, Laurenția Poenaru. La final domnul Nicolae Dabija mi-a spus: “Acum era momentul să puneți caseta cu mama lui Ilie Ilașcu”, referindu-se la bocetul de disperare înregistrat la data de 2 octombrie 1998, la Taxobeni, de către mine. Da! s-
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
oamenii cu trăiri bogate, o chestiune de sentiment. Cum am lustrat un nomenclaturist Mergeam pe o stradă cu vile, plină de nomenclaturiști. Când traversezi un cartier de ciocoi, nu contează pe ce stradă o apuci. Contează ce simți. Venea primăvara, cireșii înfloreau, plouase un pic și totul mirosea a proaspăt: a ghiocei proaspeți, a văruială proaspătă și a nomenclaturiști proaspeți, mutați de curând în casele celor expirați. De după un gard, se uita la trecători, cu un aer dus, un tată vechi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
din Moldova. Datorită excesului de metafore, puteai să crezi că acestea sunt un fel de grădini, cu îmbobociri și alte operații grădinărești, până se ajungea la datul în floare. Doar că, în loc să se aleagă cu mirosuri de roze și de cireși de mai, peste ele pogora o bășină mare. „E bine că se pun lucrurile la punct și la noi“, a zis Vasile B. citind cu glas tare articolul. „De ce să urgisim omul luându-l de tâmpit? Unii se nasc antisemiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și frunze, priveam cerul și muntele Saleva, beam bere Feldschlossen la sticlă de 33 mililitri și mă gândeam cât de frumoasă poate fi uneori viața. Uneori mai și citeam, ascuns printre ierburile înalte... La începutul verii eram răsfățat de doi cireși enormi și bătrâni ce se încăpățânau să mai producă niște cireșe mici, dar dulci ca mierea. Toamna îmi făceam provizii de mere, nuci și gutui. Madame Cuendet era vizitată periodic de o armată de nepoți și strănepoți care-i aduceau
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cartierului unde locuiesc) scoate din buzunar o mână de monezi mici, calde, proaspăt cerșite. Cumpără un pumn de cireșe. O marfă extrem de scumpă aici. Sfântă poftă! Îl regăsesc afară, pe trotuar, unde scuipă energic sâmburii mărunți și negri, visând la cireșii enormi de acasă, unde mănâncă pe săturate, cu "burta", nu cu suta de grame, ca aici. După trei zile: îi regăsesc pe aceiași țigani ardeleni la cursa de autocar de București, încărcați ca niște furnici recuperatoare cu televizoare stricate, haine
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fabricația rachiurilor, compoturilor, marmeladei și dulcețurilor. Apoi Prunul (Prunus domestica), tot din familia rozaceelor atingând înălțimi de 6 - 10 metri. Foarte căutat este soiul Bistrițean al cărui fruct conține 14 - 15 la sută zahăr și o mare cantitate de vitamine. Cireșul (Cerasum avium) tot din familia rozaceelor, un pom care atinge înălțimea de 8 - 12 metri, pe lângă că dă un fruct, gustos, apetisant, aromat, de culori îmbietoare în nuanțe dela roz deschis la rubiniu aprins sau în nuanțele chihlimbarului, drupă dulce
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
aruncăm privirea peste pălan până mai în spatele curții, încolo către grădină, o să observăm, după cum și statistica ne informează, că țăranul din Cârțișoara mai dispune de nu mai puțin de 6790 de pomi pe rod, pruni, meri, peri, vișini și oarece cireși, din care tot omul are, și ce așeza în pătul pe iarnă, și din ce-și face magiunul, dulcețurile și siropurile, dar mai ales rachiul dat de două ori la fiert ca să stârnească la o adică aromele cele mai plăcute
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de vară cu gândul că iarăși o să am probleme la călcâi dar, de data aceasta am scăpat. Dacă nu am avut probleme cu piciorul am pățit alta. Era în timpul cireșelor coapte și unul din colegii de trupă Toni avea cincisprezece cireși care aveau un timp de coacere de o lună, deoarece erau de soiuri diferite. Intrau în pârg la mijlocul lunii iunie și ultimele cireșe se coceau la finele lunii iulie. Absolvenții clasei a V-a Română Meniul zilnic, erau cireșele servite
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
o lună, deoarece erau de soiuri diferite. Intrau în pârg la mijlocul lunii iunie și ultimele cireșe se coceau la finele lunii iulie. Absolvenții clasei a V-a Română Meniul zilnic, erau cireșele servite direct de la sursă, adică cățărați în cireș. Dacă trei ani în vacanța de vară am avut probleme cu călcâiul de data aceasta numai Dumnezeu m-a salvat de la un sfârșit tragic. Ce se întâmplase de fapt? Toți cireșii care aveau cireșele mai bune erau înalți și aveau
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
cireșele servite direct de la sursă, adică cățărați în cireș. Dacă trei ani în vacanța de vară am avut probleme cu călcâiul de data aceasta numai Dumnezeu m-a salvat de la un sfârșit tragic. Ce se întâmplase de fapt? Toți cireșii care aveau cireșele mai bune erau înalți și aveau tulpina groasă încât doi copii nu puteam cuprinde cu brațele cireșii respectivi. Pentru a ne sui în cireș aveam nevoie de o scară, care de obicei era urcată în podul casei
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
m-a salvat de la un sfârșit tragic. Ce se întâmplase de fapt? Toți cireșii care aveau cireșele mai bune erau înalți și aveau tulpina groasă încât doi copii nu puteam cuprinde cu brațele cireșii respectivi. Pentru a ne sui în cireș aveam nevoie de o scară, care de obicei era urcată în podul casei special pentru a evita accidentele. Dar noi eram inventivi. Așa am descoperit că ne puteam cățăra în cel mai mare cireș dacă foloseam drept scară mărul crescut
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
respectivi. Pentru a ne sui în cireș aveam nevoie de o scară, care de obicei era urcată în podul casei special pentru a evita accidentele. Dar noi eram inventivi. Așa am descoperit că ne puteam cățăra în cel mai mare cireș dacă foloseam drept scară mărul crescut în umbra cireșului. Avea și el ramuri groase, dese și care se intersectau cu ramurile cireșului. Iată scara naturală de urcare la „cer”. Azi așa, mâine așa până într-o zi când, în timp ce stăteam
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
de o scară, care de obicei era urcată în podul casei special pentru a evita accidentele. Dar noi eram inventivi. Așa am descoperit că ne puteam cățăra în cel mai mare cireș dacă foloseam drept scară mărul crescut în umbra cireșului. Avea și el ramuri groase, dese și care se intersectau cu ramurile cireșului. Iată scara naturală de urcare la „cer”. Azi așa, mâine așa până într-o zi când, în timp ce stăteam relaxat pe o bifurcație, servind cu poftă gustoasele cireșe
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]