3,264 matches
-
ca un catafalc suit într-un camion. Venise îmbrăcată din cap până în picioare în negru: într-un palton de velur, asortat la o căciulă rusească de blană. Mâna care mă tachina purta o mănușă subțire din catifea, în ton cu cizmele cu toc înalt. Pe degetul mijlociu, peste mănușă, avea alt inel, de-argint, cu-o piatră voluminoasă și deschisă la culoare; contrastul, delicios, atrăgea privirile vizitatorilor. Cu cealaltă mână, își trecea nervos degetele peste catarama poșetei. M-am apropiat încrezător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
așa că insistau. Simțeai asta din ton, nu suna nici relaxat, nici cooperant. Dar cum aflaseră de întâlnirea noastră? Și, mai ales, de ce credeau că harta e la mine? Mi-am dat singur răspunsul. Imprimanta aruncase foaia pe birou, vedeam limpede cizma Italiei, desenul Mării Negre și cifrele drepte printre frunzele și cârlionții de cerneală: 1766. Înainte să dispară din propria lui casă, Mihnea procesa harta Europei. Atâta doar că desenul arăta acum puțin altfel. Nu știu dacă modificarea se datora faptului că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cineva drag: „La Mama“. Pe drum, am mai oprit la câteva magazine de pantofi, doar așa, de probă. Se-apropiau sărbătorile și lumea, păcălită de mărfurile multe și sclipitoare, cumpăra aproape orice, de la geamantane la inele cu diamant. Pantofii și cizmele, mai ales, erau la mare căutare, parcă nimeni nu-și dădea seama că aceleași chestii se vindeau și-anul trecut, doar că mai ieftine și cu altă formă. Venise rândul unei mode ciudate, care făcea din botul încălțămintei un soi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la munte, la Moroieni. I-au confiscat-o după război, cu grajduri cu tot. Primise o permisie-n ’40 și-o luase pe bunică-mea cu Ford-ul la mare. Am și-acum poza cu ei doi: el în uniformă, cu cizme de piele neagră până la genunchi; ea într-o rochie crem, cu dantela strânsă pe braț, mai sus de cot. Mașina stă pe faleză, bunică-meu ține o mână pe capota nichelată. Putere, mândrie, liniște - asta degajă scena. Iar în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
rivalilor. Pe Moiceni, îi recunoșteai ușor, toată familia, după tricourile cu „Vieri“ și „Del Piero“ și tenișii chinezești, cu șiret scurt, cu care apăreau de la fotbal; înainte să coboare în subsol sau în canal, îi lăsau la ușă și trăgeau cizmele înalte de cauciuc. Furau fonta și orice semăna a fier vechi din pivnițe: coturi, bare, armături, robineți, panouri electrice, găleți, sârme, roți de triciclete, clanțe, zăvoare de la uși. Dacă era nevoie, îți tăiau toată uzina termică, bucată cu bucată, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
s-a interesat Maria. „La șapte, la «Safari».“ „Pe faleză?“ „Da, deasupra plajei «La Trei Papuci». N-am nici cea mai mică idee de ce-i zice-așa. În viața mea n-am găsit vreun papuc pe-acolo; doar muncitori în cizme și țigani desculți, care bat mingea după-masa. Și, oricum, pe vremea asta, îți dai seama că stăm înăuntru: te zboară alizeul, dacă ieși pe terasă.“ „Asta înseamnă că rămâne timp de-o plimbare. Și de hamsiile tale vestite. Apropo, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
n-ar fi fost indicat să aflu), s-a închis în baie, cu tot cu haine. Bineînțeles că a lăsat ușa crăpată: vedeam doar ce mi se arăta, prea puțin ca să mă simt flatat, suficient cât să mă intereseze. Tocurile înalte ale cizmelor din piele întoarsă (botul ascuțit, feminin, după care mă omoram, mi-era interzis). Partea de jos a fustei în carouri, puțin deasupra genunchilor. Bluza albă, desfăcută, cu gulerele scoase peste puloverul lila (se purta combinația). Puteam să completez liniștit spațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
bagi pe el.“ „E desfundat?“, l-am întrebat pe Mihnea. „Posibil. Mergi ușor, ca pe vârfuri. Dacă-i ceva, ne dăm noi jos și-mpingem.“ M-am abținut să râd. Îmi imaginam deja echipamentele în acțiune: costumul tânărului Lupu și cizmele Mariei cu toc cui. Nici eu nu păream departe, cu ghetele mele de fetru. Doar ne îmbrăcasem special să dăm noaptea la pompe (scena mai fusese descrisă de cineva). „Uite-acolo, imediat după panou.“ Am încetinit și-am observat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu trebuia să afle chiar totul. Și-așa, din vina lui, frecam menta în casa lui moș Goriot din Tuzla, fără să știm prea bine de ce. Am coborât vocea și i-am cerut Mariei geanta. Era micuță, neagră, asortată cu cizmele. Mi-a întins-o; nu mai aveam demult secrete, puteam să scotocesc legal. Am extras fotografia și i-am arătat-o lui Lupu, făcându-i un semn cu degetul la gură. N-am lăsat-o din mână, m-am deplasat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
I-am făcut loc în capul patului. Acum stăteam bine toți trei, lipiți de perete, sub carpeta cu Ali Baba. Cei patruzeci de hoți împingeau de zor la bolovanul din cavernă, galben pe fond bleumarin; unii erau încălțați cu niște cizme de cauciuc, muncitorești, croșetate cu lână mov. „Știți clădirea Primăriei, de pe Banu Manta?“, ne-a verificat Maria. „Sector 1?“ „Da.“ „Ce-i cu ea?“ „Are ceva pe acoperiș, chiar în vârf.“ Ne-am gândit amândoi, și eu, și tânărul Lupu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-nvață bunicii, i-aș fi temperat cu focuri de pistol discursurile înfierbântate despre lărgirea drepturilor bănești și scurtarea celor bucătărești, lucrurile ar fi mers altfel și Marea Revoluție de Eliberare a Sexului Slab ar fi sfârșit sub micul carâmb al cizmei lui Mandea. Sau poate că dacă mi-aș fi comparat mai rar aleasa inimii cu Cindy Crawford și mai mult cu Mary Poppins (cu a cărei umbrelă picioarele Adinei se-nrudeau de la genunchi în jos), n-aș mai fi apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dacă se ridica o balerină și era dată peste cap, toată lumea fluiera, cu ochii sub fustă; când apărea grupul „3 T“, nu știai unde să te uiți mai întâi, la bluzele care plesneau sub apăsarea cilindrică a sânilor sau la cizmele interminabile, trase peste pantalon, de un negru sadic. Ceaușescu a bănuit că se întâmpla ceva necurat aici, pentru că, într-o bună zi, le-a interzis pe toate. Te mai lovea și ghinionul câteodată, fugeai în casă să-i vezi genunchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
albastre și înghesuite, ca niște buburuze. Săreau din ele artistic, portierele se deschideau toate odată, ca-n filmele cu gangsteri. Mașinile arătau boțite, încercările repetate și etern nereușite de parcare își spuneau cuvântul. Avocatele purtau pantaloni negri și pantofi sau cizme cu toc înalt; trei dintre ele ieșeau cu părul despletit, celelalte trei îl purtau strâns în coadă. Șuvițele fâlfâiau în vânt, blonde, roșii sau vopsite în două culori. Era o combinație reușită, de Charlie’s Angels și Nistru Chișinău. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
încăpere. Fâșia a măturat biroul, a trecut peste dulap, examinând apoi rama ferestrei. „Uite-l, mânca-l-ar tata!“ Vocea suna antipatic. Corpul căreia îi aparținea s-a deplasat încet spre perete. L-am zărit în trecere: un bărbat în cizme verzi de cauciuc. „O rezolvăm noi acuma, stai oleacă...“ Am ridicat capul de după coș: prindeam exact colțul în care se oprise bărbatul. Purta flanel, pantaloni de pijama și-un fes pe cap. Cu lanterna, lumina un fel de cutiuță cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pantaloni de pijama și-un fes pe cap. Cu lanterna, lumina un fel de cutiuță cu două cabluri, din care unul atârna spre geam. Bărbatul a trântit de perete fotoliul decanului și l-a escaladat fără să-și dea jos cizmele. Apoi a apucat bucata de cablu și-a înfipt-o în cutiuță: CLAC! Zgomotul îmi suna familiar. Tipul a mai făcut niște mișcări pe-acolo (parcă înșuruba ceva), înainte să coboare de pe scaun. „Așa, tataie, vezi c-a mers.“ Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Unele purtau inel pe degetul mare (minunat de impertinente, cum nu puteam suferi), altele tricouri albe, înnodate sub sâni: sfârcurile țâșneau cuminți prin țesătura fleșcăită de transpirație. Nu le observam picioarele, dar puteam să pun pariu că sunt încălțate în cizme înalte, cu tocul cui, subțire ca un fir de oțel. Îl simțeai împungându-te pe spate, înjosindu-te delicios. Toate păreau niște sclave supuse și fericite; câteva, mai nărăvașe, dansau într-un fel de cuști cu gratii, inundate de lumini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
crem, pe care le-am ciuruit la fotbal). Zăceau toate pe cuier, aranjate pe schimburi și categorii. În fiecare an, îmi completam colecția, spre disperarea Mariei. Singurele pe care nu le sufeream erau alea de bucătărie: lipicioase, galben-cauciucate, ca niște cizme de lucru. Mândria colecției mi se părea perechea bleumarin, Thinsulate, cu steluță albă pe exterior. Avea o notă jucăușă, excentrică, pe care doar eu o apreciam. Mihnea murea de râs; la fel și Maria: mă tachina că sunt pe invers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
buzunare, te credeai la Bușteni, duminica. Nici lumea nu se deosebea prea mult de-a noastră. Femeile se retrăgeau din magazine cu pungi cartonate, umplute cu reducerile isterice de sezon. Ținuta „military style“ era la mare modă: se purtau niște cizme hitleriste, de echitație, parcă turnate în duraluminiu, cum vedeai și la Mall sau pe Calea Victoriei. Pantalonii bufanți dădeau picioarelor un aer de circ sau popotă, iar curelele groase, prinse în catarame rotunde, speriau până și fâșia de abdomen în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
părea mai aspru, cu-atât pielea era plimbată mai țanțoș pe străzi, curată și roz, ca un bebeluș. Doar când dădea zăpada, se mai schimbau lucrurile. Apăreau niște paltoane lungi și negre, fără guler, cu care măturai pe jos, iar cizmele de echitație erau înlocuite cu unele îmblănite, de care fuseseră prinși ciucuri norvegieni: te întâmpinau și-n București. Singura deosebire era că acolo săreau câinii, să-i apuce de șnur. În față la Institut, am lăsat un tramvai să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ăștia că-și bagă îndată nasurile ca niște lingăi? Dar e-adevărat că părintele meu a murit și că eu mă întorc acum acasă de la Pskov, la o lună după moartea lui, după ce mai că n-am rămas și fără cizme. Iar ticălosul de frate-meu și maică-mea nici bani, nici înștiințare, nici nimic nu mi-au trimis! Ca unui câine! Căci am zăcut la Pskov toată luna, am avut febră!... Și-acuma veți căpăta deodată un milion și ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ea iese dintr-un magazin și urcă în trăsură. Atunci m-a fulgerat. Mă întâlnesc cu Zaliojev, care nu-i de teapa mea, umblă ca o calfă de frizer, cu monoclu la ochi, iar pe noi tata ne purta în cizme unse cu dohot și ne ținea cu ciorbe de post. Asta, zice el, nu-i de nasul tău, zice, e prințesă și o cheamă Nastasia Filippovna, Barașkova după numele de familie, și trăiește cu Toțki, iar Toțki nu mai știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dizolvat fără să ia nici o hotărâre. Afacerea era imposibilă! Am putea chiar spune că tărășenia a fost misterioasă: moare locotenentul-major Larionov, comandantul companiei; prințul este numit provizoriu în această funcție; bine. Soldatul Kolpakov săvârșește un furt, șterpelește niște piele pentru cizme de la un camarad, pe care o bea; bine. Prințul, și băgați de seamă că totul se întâmpla în prezența plutonierului și a caporalului, îi trage un perdaf lui Kolpakov și îl amenință că va pune să fie bătut cu varga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
le-aș scoate din buzunar, ai fi în stare, de dragul lor, să te târăști în patru labe până la Vasilievski Ostrov! Ăsta-mi ești! Așa ți-e sufletul! Și acum am venit ca să te cumpăr cu bani, nu te uita la cizmele pe care le am în picioare, căci, frate, am bani mulți, te cumpăr de viu pe tine și pe toți ai tăi... dacă am chef, vă cumpăr pe toți! Cumpăr tot! trânti el, înfierbântat și părând că se amețește din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se spulberaseră deja toate fostele lui speranțe în legătură cu Nastasia Filippovna. Prințului îi deschise o fată (Nastasia Filippovna avea întotdeauna numai personal feminin) și, spre marea lui mirare, nu se arătă deloc surprinsă, atunci când el o rugă să-l anunțe. Nici cizmele lui murdare, nici pălăria cu borurile largi, nici pelerina fără mâneci, nici înfățișarea lui timidă n-o făcură pe fată să ezite câtuși de puțin. Îl ajută să-și scoată pelerina, îl invită să aștepte în camera de primire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
tare. Sfios și pierdut, o privi câteva secunde, fără să-și plece ochii, pe Nastasia Filippovna. Brusc, parcă pierzându-și mințile și aproape clătinându-se, se duse spre masă; în drum se lovi de scaunul lui Ptițân și călcă cu cizmele murdare garnitura de dantelă de la splendida rochie albastră a frumoasei și taciturnei nemțoaice; nu se scuză și nici măcar nu-și dădu seama. Apropiindu-se de masă, puse pe ea obiectul ciudat cu care intrase în salon ținându-l în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]