3,254 matches
-
se apropie. Napoleon-san n-are buletin. — Buletin? — Un certificat eliberat de circumscripție, spuse tânărul. Aveți nevoie de certificat ca să dovediți că sunteți stăpânul câinelui. — Nu se poate găsi nici o soluție? îl imploră Tomoe. — Mă puneți într-o situație dificilă. Tânărul clipi din ochi. Vă amintiți numărul permisului? — Numărul permisului? De unde să aibă permis un câine vagabond ca Napoleon? Sau să fie luat în evidență la circumscripție? Tomoe nu știa ce să răspundă. N-are permis, dar pentru că străinul acesta a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
lui adormită nu se putea citi nici o scânteie din inteligența care ar trebui să sclipească în ochii unui ziarist. Nici urmă... nici măcar cât un vârf de ac. — De ce, Gaston? insistă ea. De ce-ai venit în Japonia? Gaston bolborosi ceva. Clipea din ochi ca o vacă și fălcile i se mișcau încontinuu. Nici un răspuns măcar la întrebarea fetei. „Ascunde ceva“, hotărî Tomoe. Devenise foarte bănuitoare. „De ce evită întotdeauna subiectul ăsta?“ S-a oprit din mâncat ca să-l privească fix un timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
să tragă un glonte în gura aceea pisăloagă. Numai la gândul acesta criminal, Endō simțea parcă un regret cumplit, chinuitor. — Hei! îl strigă el pe Gaston în șoaptă. Hei, Gas! Gaston deschise ochii și privi în jur, buimac. Visa probabil. Clipi din ochi, se uita la Endō și apoi în jur. Mormăi ceva în franceză și apoi: — Oh, Endō-san, vă schimb imediat prosopul. Se îndreptă, panicat, spre chiuvetă. — Știi la ce mă gândeam? întrebă Endō, umezindu-și buzele febrile cu limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Endō-san? — Ce importanță are? Dacă nu vrei să vii, întoarce-te. Ucigașul și-a dus mâna stângă la piept. Respira greu. Nu ți-am spus niciodată să vii după mine. Deoarece Gaston nu răspunse, el insistă: E adevărat, nu? Gaston clipi din ochi și-l privi pe Endō zâmbind. — Endō-san, nu mă placi? — Dacă nu te plac? Te detest din tot sufletul. Strâmbă din nas. Îmi vine să vărs când îți văd fața aia tâmpită. Nici unul nu a mai spus nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
inima slabă. Nu pot intra în apa asta rece. — Ajungi la o răcoare mult mai dură dacă nu faci ce-ți spun. Endō a băgat mâna în buzunar, zâmbind. Când a scos-o, ținea strâns pistolul negru. — Da, înțeleg. Kobayashi clipea din ochii lui de șobolan și se uită la asasin implorator. Vă rog, iertați-mă, înțelegeți-mă, Endō-san! Zău că sufăr de inimă. Gaston, care până atunci nu-și luase ochii de la cei doi, s-a așezat pe jos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
o stelelor nici voi n-aveți în drumul vostru nici o țintă, dar poate tocmai de aceea cuceriți nemărginirea! PAN Acoperit de frunze veștede pe-o stâncă zace Pan. E orb și e bătrân. Pleoapele-i sunt cremene, zadarnic cearc-a mai clipi căci ochii-i s-au închis - ca melcii - peste iarnă. Stropi calzi de rouă-i cad pe buze: unu, doi, trei. Natura își adapă zeul. Ah, Pan! Îl văd, cum își întinde mâna, prinde-un ram și-i pipăie cu
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
melci. Pentru tine lumea e o pecete pusă pe-o taină mai mare: de aceea mintea nu ți-o muncești cu nimic. În casă lângă blidarul cu smalțuri rare în fiecare zi păzești cu răbdare somnul marelui prunc. A mustrare clipind te superi doar când îngerii trântesc prea tare ușile venind sau ieșind. ÎNCHEIERE Frate, o boala învinsă ți se pare orice carte. Dar cel ce ți-a vorbit e în pământ. E în apa. E în vânt. Sau mai departe
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
dar de Îndată ce ochii ni se Întîlnesc, și-i ferește. E Încă furios din cauza harței de aseară, dar nici mie nu mi-a trecut, așa că, deși apreciez faptul că m-a lăsat să dorm, nu pot să repar lucrurile cît ai clipi. Nu știu cum să fac asta. — Mersi, Îi zic eu cu răceală, iar cuvintele au un sunet dușmănos. Dan se limitează să dea din cap fără să mă privească și se ridică În picioare, plonjînd În piscină ca să Înoate. Lisa Îmi zîmbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
oftează doctorul, și-am stabilt ce s-a Întîmplat cu oasele lui, dar lucrurile nu sînt la fel de simple În ce privește creierul. Trauma craniană care Îl ține inconștient a fost cauzată de o contuzie la creier. Mă uit la el fără să clipesc. — Trebuie să facem o tomografie ca să vedem dacă există vreo urmă de hemoragie cerebrală. — CÎnd? Întreabă Dan pe un ton blînd. CÎnd vreți să faceți asta? — Chiar acum ne pregătim pentru tomografie, răspunde medicul. — Dar ce Înseamnă asta? șoptesc eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Alhais a născut un băiat. Dimineața în zori a fost aruncat de tatăl său într-o cotitură a râului unde apa era adâncă și curgea domol. Pruncul s-a dus la fund și, spre uluirea mea, a apărut cât ai clipi, apucându-se cu mânuțele de sulița pe care părintele său i-o întinsese. Alhais l-a scos din apă și i l-a încredințat unei femei care l-a înfășurat într-un veșmânt de lână. După care a zis mulțumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să meargă la concert, sau ar fi pretins să meargă și ea. Dar astfel, mama nu-i spunea nimic, pentru că o considera Încă fetiță, dar ea era deja mare. — Plecăm? spuse din nou. — Da’ ce, ai făcut lobotomie? Miria scrâșni, clipind furioasă din ochi de parcă ar fi vrut să-i spună ceva. — Îl cunoști pe Jonas? spuse brusc. E fratele lui Yuri. Yuri era penultimul prieten al Miriei. Conform spuselor ei, săruta bine, saliva lui avea un gust bun, era prudent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aceste trei milioane de persoane, noi doi aveam ceva să ne spunem. Îmi pare mult să spun că era scris, spuse Sasha, Însă putem să vorbim oricum. Dacă aveți zece minute la dispoziție, vă pot invita la o cafea. Emma clipi neîncrezătoare. Inima ei speriată Începu s-o ia la goană. Coasta dureroasă se făcu simțită. Și ea fu bucuroasă. La aproape patruzeci de ani, nu credea că avea să i se mai Întâmple. Îi păru rău că-l Întâlnise Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dar le au, sunt ca profesorii. Valentina ar fi vrut să-l ia la palme. — Salută-ți prietena și cară-te, Îi spuse. Kevin dădu Înapoi până când se lipi de perete. — N-n-nu vin, acum În-Începe baby-dansul. Camilla, Îmbrăcată În roșu, clipea mărunt, Îngrozită de brutala Întrerupere a celor doi sălbateci. Îl imploră să revină lângă monitor, căci acum dădeau cântecelul de la Digimon, și ea ceruse acea melodie anume pentru el. — E tatăl tău? șopti verișorul Camillei la urechea lui Kevin. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
glolele, despre care nu știa, inițial, că sunt glole. A văzut doar niște ochi strălucind în întuneric și l-a cuprins spaima că va sfârși mâncat de șobolani. Erau niște globuri cenușii, de mărimea unui măr mare, din miezul cărora clipea un ochi strălucitor, ca flacăra unui chibrit. Mai întâi i s-a părut că vin spre el o pereche, apoi o turmă de șobolani. Mișcările bilelor care se târau pe pământul pivniței, ca și sunetele ascuțite, ca niște chițcăieli îndepărtate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o excursie cu Andrei Ionescu, firește, pentru documentarea lui. Ea era convinsă că în casa părintească, în care nu mai locuia nimeni de câțiva ani, se cuibărise un spirit venit de pe lumea cealaltă. Giulia îi simțise prezența, mai mult, povestea, clipind din ochii ca două boabe de struguri brumate, că îi transmite o emoție invadatoare și susținută de teamă, ceva ca atunci când presimți că cineva vorbește despre tine ori că se gândește numai, un fel de contact mental, completa Andrei Ionescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Dă-mi coroanele mărețe, Păsărelele măiestre, Căci stăpână mă numesc Peste tot ce e lumesc. La ce bună-mpotrivirea Când în fața mea tu stai! Cu privirea ta cea rece Mă apleci pân’ la pământ Și oricum a ta voință Cât clipești se împlinește, Așa că mă lasă-n pace Și fă după a ta lege! Și-a plecat regina Toamnă Să își vadă de-al său drum, Iară codrul, peste zile, Gol era, și trist și singur. Molotcă Andreea, clasa a V-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lui Hedwig: lup de Chang chang. Nu știam ce puteri ar avea, dar mi-a stârnit amuzamentul, însă m-am abținut, din respect pentru noul meu prieten. Acesta îmi tăie calea în fața unei căsuțe din mahon și intră cât ai clipi, după care mă pofti înăuntru. Nu știu ce față aveam, dar cu siguranță am făcut ochii mari la vederea ciudățeniilor de acolo. Încăperea era ticsită cu blănuri, ceaune crăpate și colți de mărimea unui om, care serveau pe post de pături. Copilul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
minuni și probabil, chiar să-i îndeplinească dorința de a avea un moștenitor. Credea cu tărie în această minune. Când o apropie de nas ca s-i simtă parfumul intens, începu să strălucească într-un mod uimitor și cât ai clipi se transformă într-o zână candid cu fața de porțelan. Împărăteasa rămase uimită, bănuiala ei că de aici îi va surâde norocul, începuse să se confirme. Zâna cea bună îi spuse împărătesei că datorită faptului că a fost blândă, bună
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
îndreptă numaidecât înspre casa caprei. știa că e vrea să se întoarcă iezii de la școală, iar capra mai avea de umblat vreme multă printre tarabe. Nu știu cum se codi și se învârti printre mulțimea de oameni din piață, dar cât ai clipi era de strajă la casa caprei. Își aprinse o țigară și aștepta liniștit venirea iezilor și plănuia a-i face cumetrei sale dragi o altă nenorocire s-o ție minte câte zile a mai îngădui-o Dumnezeu p-aist pământ. Nu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
transformi în piatră! Hocus-subtero! Nisipurile se împietriră pe dată. În scurt timp apăru un câmp electro-statico-magnetic pe care Metamorfo era dator să-l anihileze. Acum e rândul meu! se auzi acesta. Metamorfo-morfo-metamorfo, fu vraja rostită și câmpul dispăru cât ai clipi. Al patrulea obstacol a fost un praf insomnic ce inducea oamenilor un delir asemănător somnului care în câteva ore devenea letal pentru organism. Hall-Shi aruncă praful său magic și pulberea insomnică explodă. Deodată apăru o lumină orbitoare care i-a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Leei nu și-au pierdut din intensitatea culorilor - așa cum au profețit și au sperat unele dintre femei - ci, dimpotrivă, diferența dintre ei a devenit și mai puternică și cu atât mai vizibilă cu cât nu i-au crescut gene. Deși clipea ca orice om, reflexul era aproape imperceptibil, așa încât părea că Lea nu închide niciodată ochii. Chiar și căutătura ei cea mai drăgăstoasă semăna cu a unui șarpe și puțini puteau s-o privească în ochi. Aceia care puteau, erau răsplătiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
naște pe sine însuși, o dată și încă o dată. Era bine știut că oricine, adult sau copil, găsea o mandragoră - planta care seamănă așa bine cu un bărbat stârnit - trebuia să i-o aducă imediat Rahelei și să i-o dea, clipind și spunând o rugăciune. O dată Ruben a găsit una foarte mare și i-a adus-o mătușii lui cu mândria unui vânător de lei. Dar mandragorele n-au putut face nimic pentru pântecul Rahelei. Căutând să facă un copil, Rahela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
încurajare și de speranță, însă Ruti doar stătea acolo întinsă, inertă și surdă la orice. Apoi a venit luna nouă și toate femeile au intrat în cortul roșu. Lea a stat în fața femeilor lucrătorilor și le-a mințit fără să clipească: - Ruti nu se simte bine, sângele nu i-a venit, dar are burta fierbinte și ne temem să nu piardă sarcina în noaptea asta. Rahela o să facă tot ce se poate cu leacurile și cu incantațiile ei ca să salveze copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
înghițitură, cu laude la adresa pâinii și osanale exagerate la adresa berii, Wenrero a început să cânte. Erau multe nume ciudate în cântecul ei, iar melodia era cea mai tristă pe care o auzisem vreodată. Ne-a ținut pe toate fără să clipim, ca sub o vrajă. Era o poveste despre nașterea lumii, despre Copac și despre Șoim, care dăduseră naștere Lupului Roșu, care umpluse lumea cu ajutorul unui pântec uriaș din care ieșiseră numai oameni cu părul roșu, femei și bărbați. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a mai spus, cu multă blândețe: - O să fim din nou împreună la recolta grâului. N-am plâns. Eram speriată și furioasă, dar eram hotărâtă să nu plâng, așa că mi-am ținut gura strânsă, am respirat pe nas și n-am clipit. Așa am supraviețuit în timp ce mama se făcea tot mai mică și apoi dispărea la orizont. Nu-mi închipuisem niciodată cât de singură aveam să mă simt fără ea, fără mătușile mele și chiar fără frații mei. M-am simțit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]