7,569 matches
-
numai la moarte și la sărbătorile principale creștine, dar și la botez, și la nuntă...pe mine m-a învățat un unchi din Vrancea care este chichirezul cu ritmul și durata bătăilor...după cum zice și nea Emil Batog, la moarte clopotul se trage de limbă, iar la celelalte evenimente se trage de sfoară...cu Veșnicia nu-i de râs, dar nici de plâns, trebuie s-o înțelegem, că ea se ocupă sigur de noi...și nu-i greu deloc, pe cuvânt
Clopotarii ţin aproape Veşnicia () [Corola-blog/BlogPost/339951_a_341280]
-
punctual și respectuos și cumsecade, domnul Valentin Manoliu (isonarul/dascălul acestei biserici) îmi impune o stare de meditație echivalentă cu misterul. Zice că nu știe prea multe (așa zicea și Socrate, nu?), însă mă interesează spunându-mi că “folosirea/bătaia clopotului în rânduiala liturgică nu reprezintă altceva decât chemare și comunicare întru slava Divină! iar toaca este folosită în același sens, dar numai pentru anunțarea slujbelor religioase de rând!”...Scurt și cuprinzător, corect și limpede...un fel de nec plus ultra
Clopotarii ţin aproape Veşnicia () [Corola-blog/BlogPost/339951_a_341280]
-
gata. S-o cred eu că-i gata! E bine. S-o cred eu că-i bine! E cum vreau să fie. Sigur că da! Nu poate fi altfel...mai ales că toate îmi sunt aproape: biserica, spitalul, cimitirul, gunoiul...(clopotul, medicul, groapa și...restul), unde pot ajunge oricând, unde mă poate duce destinul...De aceea (de asta, adică!), îmi iubesc aproapele(apropiatele)...și, dincolo de imediatul sufocat de lăcomie și lux, încerc să intru în rezonanță cu dingdangul pre/vestitor de
Clopotarii ţin aproape Veşnicia () [Corola-blog/BlogPost/339951_a_341280]
-
se strecura greoi prin fața ochilor, datoria și truda dădeau năvală, impingându-l de la spate. Arșiță vieții îl încerca zilnic. Era un chin acru, plin de taină, ispășit în praf și sudoare. Nici prin gând nu-i trecea s-abandoneze. În vale, clopotele satului tânguiau mereu - sumbru. Printre dealuri, moartea-și pierduse rostul. Devenise o petrecere banală. N-o mai detesta, pur și simplu o ignora. Ca și Primăvara, nici el n-avea timp de ea. Căruțele scârțâiau dureros pe drum. Toți se
Calea lactee () [Corola-blog/BlogPost/339946_a_341275]
-
Chiar se apropie de măgar, îl mângâie și-i suflă: “nu mai e mult până mâine”!... Stai așa! Sigur că da!... “Nu mai e mult până mâine!”... avertizează (în șoaptă) conul Mitică la urechile măgarului lacom și sfânt. Apoi, când clopotul religios și toaca strigă credincioșii din Rachelu să vină la biserică pentru slujba de vecernie, gospodarul cel harnic și flămând adaugă măgarul la cărucioară și, fără nici o vorbă, pleacă spre casă. După activitățile de seară, Mitică se întinde în tindă
Un om şi un măgar de bună voie la vie (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/339988_a_341317]
-
Acasă > Poeme > Meditație > DOMESTICĂ Autor: Marius Horvath Publicat în: Ediția nr. 1850 din 24 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Domestică Târziu, clopotele plâng un timp vestejit. Târziu ?... E numele durerii care crește oarbă în mine. Mereu e târziu între noi. Niciodată nu-i vreme pentru impreuna-ascultare a lucrurilor. Impreuna-traire a marilor nimicuri în care bate inima secretă a vieții. Toată ziua te-
DOMESTICA de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1850 din 24 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340085_a_341414]
-
brazilor, griul norilor, praful străzii. Am scris. Am fumat mult. Te-ai întors târziu mirosind a toamnă, împietrita de griji și zile. Ne privim. Cu ochii mari, fata ovala, părul lung, esti frumoasă. Dar, tu nu simți târziul. Nu auzi clopotele. Și mai tarziu, pe orizontală dintre vis și realitate, străini, ne căutăm întârziați, apropierea. O țigară arde. Poemul e neterminat. Și toate rămân așa, pentru târziul de mâine... Referință Bibliografica: Domestică / Marius Horvath : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1850
DOMESTICA de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1850 din 24 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340085_a_341414]
-
de idei, Radu Stanca vedea în Sibiu “o amplă scenă de teatru cu actorii Timpul, Frumusețea, Viața și Moartea”. Figură exotică, misterioasă și mereu inspirată, Radu Stanca admiră în orașul-burg clădirile cu “ochii” obsedanți ai acoperișurilor, stradelele și turnurile medievale. Clopotele bisericilor, aerul misterios al piațetelor, prin care sufletul său rătăcește, apar transfigurate artistic în imaginile trubadurului, ale cavalerului galant și tragic totodată. Autoarea însăși îl identifică pe poetul care trecea “pe sub castanii cetății” cu imaginea eului liric din versurile de
Antonia Bodea: O carte de colecție – Radu Stanca. Evocări și interpretări în evantai () [Corola-blog/BlogPost/339333_a_340662]
-
Locul în care alții depun pentru noi, și noi depunem pentru alții, fapte de viață postume.Doar cărțile mai sunt, între aceste lumi, scrisori a căror hârtie se destramă când le descoperim în podul bisericii - al cuvintelor noastre, și sufletelor, clopot și țintirim. Dar Iisusul doamnei Melania Cuc nu este numai în podul bisericii. Pentru că în penultima scrisoare, din cele 13, Duminică fără Iisus,scriitoarea ne mărturisește: Cu Iisus al meu m-am intalnit de miliarde de ori în răstimp, dar
Evanghelia după Melania Cuc (sau Testamentul Melaniei Cuc) () [Corola-blog/BlogPost/339647_a_340976]
-
Casa Morarului au izbucnit țipetele Doinei, Mariusei și ale Irinei, cărora li s-au alăturat ale lucrătorilor aflați în prejmă. Treptat, vestea că neobositul Andrei Murgescu trecuse la odihna veșnică a îndoliat întreaga comunitate a Murgenilor, în timp ce dangătul tânguit al clopotului o ducea în cele patru zări. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
SFÂRŞITUL LUI ANDREI MURGESCU. Fragment din romanul Îngerii de la Casa Morarului de Ion R. Popa, Ed. Autograf, Craiova, 2011 () [Corola-blog/BlogPost/339663_a_340992]
-
Autor: Ion Mârzac Publicat în: Ediția nr. 262 din 19 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU ULTIMELOR Lui Vasile Preda Ultimul poem...fără ultimul vers închide, poate, în ultimul sonet, un univers - tăcerea-i, mi-o strige în slavă un clopot; vi-l las moștenire lângă șipot - ultimul volum...fără ultimul sonet închide, poate, cu ultimul vers, cercul concret - tăcerea-i abstractă - candela pentru necuvinte; vi-l las moștenire că orice părinte. Referință Bibliografica: Elogiu ultimelor / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN
ELOGIU ULTIMELOR de ION MARZAC în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340775_a_342104]
-
Autor: Ion Mârzac Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU CUVINTELOR Nu știu de ce ,dar observ că, din zi în zi, mi se împuținează cuvintele - iar cele rămase sună tot mai bizar: ca niște clopote agățate de luna - unele mai și scapără ( în loc de amnar! ) și, ca să mă scap de ele, le voi da, pe veresie, zeilor - cu ultimul, habar n-am ce voi face; mă gândesc să-l sacrific de Paști în locul mielului. Referință Bibliografica
ELOGIU CUVINTELOR de ION MARZAC în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340778_a_342107]
-
cred, mereu, mai mult în mine- vroiam, de fapt, să-i fie aproapelui mai bine, vroiam, de fapt, să-i fie aproapelui mai bine, să simtă-n suflet rază soarelui pe flori - cật pot iubi un iezer, un fluture, un clopot, cật pot iubi un iezer, un fluture, un clopot, dar, mai ales, un curcubeu ivit după furtună? dar, mai ales, un curcubeu ivit după furtună? o!,vreau să-mi pun la suflet și secera de luna o!,vreau să-mi
ELOGIU NISIPULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340772_a_342101]
-
să-i fie aproapelui mai bine, vroiam, de fapt, să-i fie aproapelui mai bine, să simtă-n suflet rază soarelui pe flori - cật pot iubi un iezer, un fluture, un clopot, cật pot iubi un iezer, un fluture, un clopot, dar, mai ales, un curcubeu ivit după furtună? dar, mai ales, un curcubeu ivit după furtună? o!,vreau să-mi pun la suflet și secera de luna o!,vreau să-mi pun la suflet și secera de luna și fulgerul
ELOGIU NISIPULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340772_a_342101]
-
vieții și mântuirea. În Biserică sunt sfinții toți împreună cu Maica Domnului și însuși tronul nevăzut al Prea Sfintei Treimi”. Avem nevoie de CATEDRALA NEAMULUI! Pun capăt gândurilor mele, cu un poem scris cu ocazia vizitării unei Biserici: Sunetele melodioase ale clopotelor,/ cu bătaia ritmică, lungă care le-nsoțește,/ mă cheamă./ Privesc de departe Corabia/ cu care străbatem oceanul vieții ... Pașii urcă cărarea pietrelor reci ale pământului,/ luminate de soare./ Ridic privirea spre crucea din vârful turlei,/ și înțeleg iubirea lui Hristos,/ legătura
AVEM NEVOIE DE CATEDRALA NEAMULUI ! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/340742_a_342071]
-
în toamne ciocârlia... Privighetoarea și-a pierdut sonorul E liniște de moarte-n dimineți Pe ici , pe colo mai aleargă dorul Prinzându-și lacrima între scaieți... Îmi place să fiu singură în toamne Cu liniștea ce-mi cântă rugăciune Bat clopote și glasul lor adoarme Tristețea , lacrimă de-nchinăciune... Și-mi pleacă visul spre iubiri, firește Spre ochiul magic de sclipiri albastre Acolo încă,iasomia înflorește Și macii au culoarea răstignirii noastre... Referință Bibliografică: Singură în toamna mea / Violetta Petre : Confluențe Literare
SINGURĂ ÎN TOAMNA MEA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340829_a_342158]
-
sârmă ghimpată, e umanul libertății de a fi. aerul viciat al orașului cu o mie de războaie arde filele scrise. mă rostogolesc prin canale în care umbrele dansează în mizeria inimilor. gândul mă sufocă între două clepsidre întoarse ca un clopot răsunând a uitare. de la ferestre, mă privesc pisici triste, miorlăitul lor sparge tăcerea. singurătatea e asigurată de iarba amară a speranței. prezent fără nisip, viitor în eprubete crăpate... punctul se plimbă indiferent în tabloul acceptării și-al răzvrătirii... Referință Bibliografică
CLEPSIDRĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 586 din 08 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340861_a_342190]
-
răspunde lapidar: “mă-ta!” stau pe o bancă în parc păsări cântă pe ramuri florile se uită la mine o arteziană mi-aruncă stropi pe obraz două fete se întrec pe role un boschetar îmi cere o țigară bate un clopot la catedrală o bătrână își face cruce în aer plutesc damfuri de bere la halbă și aninons de mititei cu muștar un cărucior duce un om fără picioare de ce nu mă întreb cui să-i mulțumesc că sunt propriul stăpân
ILUZIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 586 din 08 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340853_a_342182]
-
Ediția nr. 1544 din 24 martie 2015 Toate Articolele Autorului Eu rămân la țărm de vise Și mă sprinjin de cuvinte, Prin seninul din cerneluri Las ferestrele deschise... Caii zburdă liniștiți Că e rost de primăvară, Ghioceii cei smeriți Sună clopotul de seară... Zburdă-n parcuri veselia Prin alaiul de copii, În palate, bucuria Te așteaptă să revii. Lasă grijile mărunte Și le vâră într-un sac, Celor mici și puși pe sotii Nu vreau să le fac pe plac. Curcubeul
RĂMÂN de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340957_a_342286]
-
Fetiță a tăcut. Mergeam tăcuți unul lângă altul și zăpada scârțâia sub tălpile noastre. Puținii trecători de pe strada se îndreptau grăbiți spre stațiile de troleibuz. Privirea ne alunecă peste vitrinele viu luminate. Zidurile burgului, parcă, ieșeau din istorie. Undeva, un clopot coloră noaptea cu-n sunet de bronz. Din umbră unui zid al cetății s-a desprins o umbră. Un fior mă cuprinsese când aceasta se îndrepta spre noi. Jobenul înalt și pelerina neagră, parcă, acoperea o istorie. Nepoțica mă strângea
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
mine, mi-au intrat in fiecare celulă și nu mă vor părăsi până la cea din urmă suflare: triluri de privighetori,de cuci și ciocârlii; doine din fluier și din caval; susur tainic de izvoare. Iar peste toate acestea, glasul de clopot al bunicului, Ioniță Crețeanu. Și cântările tatălui meu, Dumitru Crețeanu. MM: Vorbiți, vă rog, despre personalitățile care v-au influențat devenirea. La mine în sat, prin anii șaptezeci ai secolului trecut, viețuiau trei fluierași, unul mai talentat ca altul: Crețeanu
ÎNTÂLNIRE CU DOMNUL ION CREȚEANU de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341022_a_342351]
-
solemn Și-am renunțat la glie și trecut Ne-au exportat capele de bocit Ne-au otrăvit și apa din fântâni Popoare din IMPERIU IPOCRIT La noi în ȚARA se pretind stăpâni Ne închinăm la moaște și la sfinți Când clopotul la schit a amuțit Ne-au văduvit de ape și de munți Pământul țării plânge pârjolit. București, 26 iunie 2016 Referință Bibliografică: Lamentări / Virgil Ciucă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2016, Anul VI, 08 iulie 2016. Drepturi de Autor
LAMENTĂRI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341044_a_342373]
-
Publicat în: Ediția nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Aluneca timpul spre somnul zidit, Umbrele-adunau ritmica suflare, Între cifre triste ceasul obosit A oprit lumina cu brațe amare... Nori se îmbulzesc în privirea noastră Cu izbucniri de clopot în durere, Cu stea ce-apune-n depărtare-albastră De noapte în absolută tăcere. Sub pleoapă candela-și fumegă sclipirea Cu sfială -închisă- într-un crez prea sfânt... Clipele în doliu fulgeră-amintirea Cu rugăciuni strigate-n poticnit cuvânt.... Referință Bibliografică: REQUIEM PENTRU TATĂL
REQUIEM PENTRU TATĂL MEU, NESTOR GOGONCEA de LIA RUSE în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341094_a_342423]
-
scurg ca lumina între nori și ferestre. 9 În lumea mea reală cu galaxii rebele Solfegiile toate sînt vreascuri de surcele Și nu au consistența iubirilor terestre Cînd clinchetul uitării se sparge în ferestre. 10 „ Se bate miezul nopții în clopotul de-aramă.” Așa a scris poetul și noi îi vom da seamă, Că n-ancetat rebelul de ceas să se deșire În cumpenele nopții, în știre și-n neștire. De-aceea miezul nopții e un pasaj divin Prin care trec sihaștrii
POEME IN IUNIE 2011 FRANCE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341244_a_342573]
-
tună: - Locuitori ai acestei cetăți și ai împrejurimilor, poruncesc în numele Principelui Pătru Valdescu care tocmai s-a stins din viață și a trecut în lumea celor drepți alături de principesa sa, deci, poruncesc să-i fie respectată ultima dorință! Trâmbițele sună, clopotele răsună în clopotnițe. - În onoarea celui care ne-a călăuzit pașii în luptă pentru apărarea acestor meleaguri să continuăm ospățul până în zori, iar de mâine dimineață ne vom ocupa, conform tradiției și datinii acestui neam, de înmormântarea sa. Să-l
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]