27,125 matches
-
Trebuia să mă gândesc și să-mi programez bine ziua următoare, pentru a nu pierde timp și a putea cuprinde multitudinea de probleme ce le aveam de rezolvat. Era noapte târziu când toți ai casei s-au liniștit, fiecare prin colțul lui. Nevastă-mea dormea și eu nu puteam închide ochii. Am reluat ziarul ce lunecase pe covor și am încercat să citesc câteva rânduri. Privirea mi-a fost atrasă de o fotografie. Da, ăsta era omul meu! Securistul meu! Aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
mică, era o chicinetă cu un frigider, o măsuță și un aparat cu microunde. Deschise o altă ușă și intră într-un salonaș simplu, cu puțină mobilă o canapea cu două fotolii, o măsuță cu blat de cristal. Într-un colț, o gemă de ametist, o mică grotă violet-închis, în profunzimea căreia odihnea o Pieta de marmură albă. Pe peretele opus canapelei erau combina muzicală și nenumărate CD-uri cu muzică simfonică și de operă. A, deci aici e sala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
intră pe bulevardul Montaigne, ajunse pe Champs Elysées și, fără să-și dea seama, intră în Grădina Tuileries. Se miră cum de ajunsese aici, când își programase să ajungă la Dom. Grădina era minunată, încărcată de flori. Se opri în colțul pictorilor, care de altfel puteau fi întâlniți peste tot în Paris. Își luase aparatul de filmat și urmări silueta unei tinere pictorițe atrăgătoare ce stătea în fața unui șevalet. Se mai plimbă o vreme, se odihni într-un fotoliu de fier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
întâlniți peste tot în Paris. Își luase aparatul de filmat și urmări silueta unei tinere pictorițe atrăgătoare ce stătea în fața unui șevalet. Se mai plimbă o vreme, se odihni într-un fotoliu de fier forjat de la marginea artezienei, reveni la colțul pictorilor și admiră din nou silueta tinerei pictorițe. Oare de ce? Apoi, deodată, se întunecă la față, dându-și seama de ce și plecă iute în altă direcție. Pentru azi e destul, își spuse! Mi-am amintit de ceva de demult. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
salonul heraldic prezentând blazoanele strămoșilor... Parchetele de lemn nobil cu intarsii te invitau la dans, Mihai și Beatrice chiar încercând câțiva pași. Nu mai fuseseră pe aici niciunul, așa că aveau ce admira, gândindu-se că și aici puteau întâlni un colț din "Micul Paris" de altă dată. După vizita care i-a lăsat fără suflare, au fost conduși la restaurant, la o masă rezervată. Parcă te aflai într-un muzeu: marmoră, cristal, lambriuri de lemn prețios... Au privit ce au privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
din spatele casei. Îl atrăgeau brazii maiestuoși, aerul proaspăt, păsărelele, umbrele și luminile pădurii. Găsea câte o poieniță unde întindea pătura și, cu fața în sus, privea albastrul cerului. Câteodată mai și adormea, fiind trezit de Toni care-l trăgea cu colții de pantaloni, atrăgându-i atenția c-ar fi vremea prânzului. În livadă apăruseră merele, perele, prunele, multe, mici și acre deocamdată, care anunțau venirea verii și un an rodnic. Mai trecea din când în când pe la primărie, obținuse de la domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
mai sfârșea cu mirările când văzu livada plină cu fructe, potecuța străjuită acum de tufe de trandafiri de toate culorile, care îmbălsămau aerul cu parfumul lor. Ana se lipi de umărul tatălui, parcă vrând să-i mulțumească, fără cuvinte, pentru colțul de rai clădit pentru ei. Tată, am o surpriză pentru tine. Ce surpriză? Uite, ți-am adus icoana pe "glajă", cea păstrată în camera mea, de la bunica. Să o pui în camera ta! Dacă a fost în camera ta, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Toni se apropie de Ana și depuse mogâldeața la picioarele ei. Era un Toni mic și drăguț, de câteva săptămâni, leit taică-său, negru, cu pieptul alb, dar cu o ureche și vârful cozii albe. Când se văzu scăpat din colții părintești, cățelușul începu să dea din coadă, învârtindu-și ca o morișcă vârful alb și privind cu ochii albaștri, de lapte, la Ana. Ana îl privi în extaz, îl luă în brațe, cățelușul o lingea cu limbuța lui roz pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
este comună în județul Iași, având în componență satele Lespezi, Bursuc Deal, Bursuc Vale, Heci, Buda și Dumbrava. La 1900, comuna Lespezi făcea parte din Plasa Siretul de Sus, cu reședința la Lespezi. Pretura era în clădirea cu etaj de pe colț unde a fost oficiul poștal și laboratorul de cofetărie. Roșca a fost ultimul pretor înainte de război. Soția sa a fost învățătoare, iar fiul lor, Vlad Roșca, a fost arhitectul șef al Sucevei. Judecătoria era peste drum de poliția actuală, în
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
sediu al C.A.P. Lespezi. Dimitrie Gusti menționează în a sa Enciclopedie, că în 1936 la Lespezi - Baia erau doi magistrați. Jandarmeria era peste drum de vechea școală până în 1950, când a devenit miliție și s-a mutat în casa pretorului, colț cu strada Brătenilor. La 6 aprilie 1944, în acea clădire în care se afla și oficiul poștal era stabilit Comandamentul Armatelor Românești, care se retrăgeau din Uniunea Sovietică pe linia Lipcani - Botoșani - Sirețel - Pașcani. În acea zi, târgul era plin
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
Florescu; - Stalin, recitare Elena Șorogăilă; - Cântec pentru R.P.R., recitare I. Chișinău; - Imnul libertății, recitare Petru Baciu; - Imn, recitare Florea Moisii; De 21 decembrie, ziua lui I. V. Stalin, s-au organizat serbări, albume, expoziții cu vederi, concursuri de creație literară, colțul ARLUS, compuneri pe temă dată: „Tovarășul Stalin și copii”, „Întâlnire cu tovarășul Stalin”, „Tovarășul Stalin - prietenul, părintele și învățătorul pionierilor” etc. Să nu uităm că limba rusă era obligatorie, că la sfârșitul claselor a IV-a și a VII-a
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
a avut loc în Rusia în secolul al XVII-lea și prigoana ce s-a declanșat asupra celor care se împotriveau reformei a determinat sute de mii de ruși staroveri să-și părăsească țara natală și să migreze în diferite colțuri ale lumii. Numeroși staroveri s-au stabilit, începând cu secolul al XVIII-lea, și pe teritoriile românești, fiind cunoscuți aici sub denumirea de lipoveni. Primele așezări cunoscute ale rușilor-lipoveni sunt cele din Bucovina. Cea dintâi localitate înființată (1724) este satul
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
imit acel ceva adorabil care-i aparținea doar ei. Fac o digresiune, dar vreau să mai menționez că am citit nu demult într-o carte că, în timpul monarhiei franceze, doamnele de la curte urinau fără jenă prin grădinile palatului sau în colțurile coridoarelor. Pe mine mă farmecă pur și simplu asemenea gesturi naturale și mă întreb dacă mama nu se numără cumva printre ultimele aristocrate veritabile. Revin la supa de dimineață. Mama a dat un țipăt scurt la un moment dat. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
chef. Să trăim pe picior mare. Nu vreau să mai lucrezi la câmp. O să cumpărăm legume, chiar dacă sunt scumpe. N-are rost să-ți irosești zilele muncind ca un țăran. Adevărul e că surmenarea fizică a început să-și scoată colții. Sunt sigură că este unul dintre motivele lacrimilor tale. Apoi mai e și nemulțumirea sufletească ce te face să nu-ți placă nimic. Am stat pe pat, tăcută, cu privirile ațintite în gol. — Kazuko. — Da. — Ce-nseamnă că ai unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
scăpat, în poală, puloverul pe care-l tricotam. Am oftat adânc. Ținând ochii închiși, am ridicat capul și, înainte de a-mi da seama ce fac, m-am trezit strigând: — Mamă! — Da?! răspunse ea, șovăind parcă. Stătea la o măsuță în colțul camerei și citea. M-am zăpăcit. — În sfârșit, au înflorit trandafirii. Știai? Am observat abia acum. Uite, au înflorit, am zis eu, cam tare, fără să-mi controlez vocea. Trandafirii din fața verandei au fost aduși, cu multă vreme în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
de slăbiciune din ultima vreme și de febra din seara trecută. Mie nu mi se părea o tuse provocată de o răceala nesemnificativă. — Vin imediat, zise el. Iată un dar pentru tine. A luat trei pere de pe un raft din colțul cabinetului și mi le-a oferit. A venit s-o vadă pe mama imediat după prânz, îmbrăcat cu un haori alb cu picățele. Ca de obicei, a examinat-o îndelung. — Nu e nimic care sa te alarmeze, spuse el într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
bine. O mână gingașă. Iubitoare. Oare a dispărut mâna aceea pentru totdeauna? Mâna stângă nu era chiar atât de umflată. Îmi era cumplit de greu să o privesc pe mama. Mi-am întors privirile spre un coș cu flori din colțul alcovului. Mă podideau lacrimile. Incapabilă să mai suport, m-am ridicat brusc și am dat fuga la bucătărie. Naoji mânca un ou fiert moale. Când i se întâmpla să mai dea și pe acasă, își petrecea noaptea la Osaki. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
deoparte andrelele și am privit marea care strălucea în zare. — Mamă, până acum habar n-am avut ce se-ntâmplă pe lumea asta. Voiam să-i spun mai multe, dar îmi era jenă de asistenta care se pregătea, într-un colț al camerei, să-i facă o injecție intravenoasă. — Până acum, zici? Mama prinsese vorbele mele din zbor. Zâmbea palid. — Vrei să spui că acum înțelegi lumea? M-am îmbujorat, fără să vreau. Nu, n-o înțeleg. Mama își întoarse privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
nu mai avea pic de strălucire și se subțiase. Fața i se buhăise și era livid, iar ochii foarte roșii. Îi lipseau câțiva dinți din față, însă gura îi mergea întruna. Îmi făcea impresia unei maimuțe bătrâne, cocoțată într-un colț de cameră. M-a observat una dintre fete și i-a făcut un semn cu ochiul domnului Uehara. Și-a întors capul spre mine și, lipsit de orice expresie, mi-a indicat cu bărbia să intru. Ceilalți membri ai adunării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
ca scuză. Hai să bem! Ghilotină, ghilotină, pac, pac, pac! Uehara a ciocnit puternic paharul cu al celei mai tinere și mai drăguțe dintre fete și a luat o înghițitură zdravănă. Și-a șters brutal, cu palma, băutura prelinsă de la colțurile gurii spre bărbie, apoi a strănutat de cinci sau șase ori. M-am ridicat încet și am intrat în camera de alături. Am întrebat-o pe patroană unde este toaleta. Era o femeie slabă și palidă, care nu arăta deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
dat. Trebuie să descoperi treptat elementele care alcătuiesc imaginea, depășind tot felul de obstacole... Legi ale perspectivei sunt încălcate cu bună știință... Forme banale capătă o alură misterioasă... Personaje care se disting cu greu de fundal sunt plasate într-un colț sau margine. Mai mult, așa cum dovedește prezența de abia vizibilă a unui profil de femeie în "Masă în fața ferestrei", ele par gata să părăsească cadrul tabloului... Dintre pictorii secolului al XX-lea, Pierre Bonnard este, alături de Dali, cel mai apropiat
Opera târzie a lui Pierre Bonnard by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7184_a_8509]
-
putem vedea pe etajeră și medicamentele, o supradoză din orice ar putea rezolva la fel de bine totul, dar ultimul cuvânt n-a fost spus. În cămașa de noapte, dar fără scufie, Carol Nicolaescu se îndreaptă spre fereastra cu vitraliu, unde-n colț un fulger îl așteaptă. Afară e furtună, natura se zbuciumă asemeni lui, dar nici asta nu e de ajuns, așa că, fără teamă de pneumonie, Carol Nicolaescu iese afară în ploaie. Filmat de sus, chipul său dobândește profilul martiriului pentru țară
Carol Nicolaescu Întâiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7186_a_8511]
-
Semn că victoria socialismului era pe cale să se înfăptuiască, majoritatea populației era, în fapt, "indiferentă în materie de credință", doar populația în vârstă și cea de la țară mai ținea acele "datini" - " În cele mai multe case de colhoznici se mai găsește în colțul dinspre răsărit icoana tradițională cu candela aprinsă"43. Cât privește literatura română nouă, "realist-socialistă", lipsa sa completă din planul editorial al Cărții Ruse are, în definitiv, o explicație simplă: era modestă cantitativ. Calitatea, în sensul "formalist", nerevoluționar al termenului, oricum
Literatură și propagandă: Editura Cartea Rusă by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7182_a_8507]
-
a viitorului omului contemporan, cunoscutul cotidian francez "Le Monde" a adăpostit recent o foarte interesantă discuție pe tema: Ce se întâmplă cu cultura generală? O discuție ce putea incita la lectură pe oricine e interesat de soarta acesteia, din orice colț al lumii. Apelând la istoria conceptului de cultură generală, d. Christian Bonrepas a amintit, de pildă, că până în secolul luminilor au făcut oficiu de cultură generală umanitățile, întemeiate pe cunoașterea literaturii și a limbilor greacă și latină. După Revoluția franceză
Cultura generală - ce se întâmplă cu ea? by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/7189_a_8514]
-
fascinantul falset oligofreno-folclorizant al unei Românii de pe Marte. Dăscălescu urmărește ritmurile necesare ale cuplului de octogenari în jurul cărora se desfășoară după o ordine ancestrală ritmurile cosmice, este elogiul tânărului regizor adus unei lumi a cărei armonie a supraviețuit într-un colț uitat de lume, într-un sat din Moldova și care ar fi putut fi și lumea noastră. Dincolo de valențele documentare, iar regizorul este minuțios și atent la detalii, ceea ce se distinge numaidecât este încărcătura emoțională și o serie de trăsături
Panoramic românesc – TIFF 2009 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7208_a_8533]