2,623 matches
-
mâinile turcilor a produs o vie emoție în toată Europa. De aproape o sută de ani, ideea că Ierusalimul era pământ creștin, că oricine voia, putea să se ducă și să se stabilească acolo prinsese. Papalitatea făurea noi planuri de colonizare, când deodată, ca un castel clădit pe nisip, regatul Ierusalimului se prăbușise. Se spune că Papa Urban al III-lea, de supărare , a murit. Succesorul său, Papa Grigore al VIII-lea, pus în situația de a întreprinde ceva, a proclamat
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
enclavă separată, în care preoții sași au primit dreptul de a încasa trei sferturi din zeciuială în folosul lor. Acest domeniu a fost inclus în provincia Sibiului, din punct de vedere juridic și administrativ, la începutul secolului al XV-lea. Colonizarea sașilor pe acest domeniu s-a făcut anterior anului 1283, când se atestă documentar, în 1263, că satele Ocna Sibiului, Mănărade, Hașag și Nocrich aparțineau lui Jula, fiului banului Ladislau. Conform acestui document nu este atestată și prezența sașilor aici
Două Scaune () [Corola-website/Science/314806_a_316135]
-
Sibiului sau chiar episcopiei Transilvaniei. Din această cauză, numeroși țărani au încercat zadarnic să obțină statutul juridic de „"libertas Cibiniensis"”, cu atât mai mult cu cât existau sate ce nu aparțineau jurisdicției scăunale. Se poate considera că în anul 1263 colonizarea acestui teritoriu era într-un stadiu incipient sau că nu începuse. La cinci ani de la dania lui Jula, în 1268, Nicolae fiul său primește de la Ștefan I ca danie așezările Mediaș, Micăsasa, Furkeschdorf (dispărută) și Dupuș, localități care au aparținut
Două Scaune () [Corola-website/Science/314806_a_316135]
-
Theoderich din Copșa Mare. Situația juridică a celor până în anul 1315 este controversată. Astfel Georg E. Müller preia după opinia lui Th. Nägler, adlitteram, textul unui document de privilegiu din 1315 al regelui Carol Robert și consideră că, la momentul colonizării, teritoriul celor Două Scaune era pământ regal. G. D. Teutsch creditează așezarea sașilor aici în apropierea anului 1200. În 1875, din analizele lui Rudolf Theil reiese că așezarea sașilor aici s-a făcut în cu totul alte condiții și Franz
Două Scaune () [Corola-website/Science/314806_a_316135]
-
teoriei precedentului spune că regiunea celor Două Scaune era compusă de fapt din două comitate și sașii au colonizat-o în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Th. Nägler este de părere că extinderea spre nordul Sibiului a colonizării a început după 1224. Cert este că în anul 1322, când această regiune intrase deja sub dreptul sibian, satele din capitulul Șeica purtau numele de „"întemeieri noi"” (în ). Apariția acestor "novella plantatio" se explică prin faptul că multe comunități sătești
Două Scaune () [Corola-website/Science/314806_a_316135]
-
desemnarea unei persoane care a fost aleasă din rândul coloniștilor sași ca reprezentant al lor, cu atribuții de judecător special în disputele majore ale comunității, alături de judele sătesc.. Modul de alegere al greavilor, atribuțiile lor, contribuția lor la procesul de colonizare a teritoriilor transilvănene, începând cu secolul al XII-lea, formarea puterii lor ereditare precum și dispariția acestei funcții, începând cu secolul al XIV-lea și terminând cu sfârșitul secolului al XV-lea, a fost și este un subiect controversat în rândul
Greav () [Corola-website/Science/314829_a_316158]
-
s-au ocupat cu această chestiune. Primele informații și menționări documentare despre greavi provin începând din secolele al XII-lea și al XIII-lea, documente care atestă danii, schimbări de sate și numele unor greavi. V. Werner consideră că, asemenea colonizărilor germane din alte regiuni, unde locatorul a jucat un rol deosebit, greavii au avut aceeași importanță și datorită faptului că mult vreme ei au apărut sub numele de „"comes"” și că uneori, în interiorul aceleiași comunități, existau greavi înrudiți între ei
Greav () [Corola-website/Science/314829_a_316158]
-
legăturile cu nobilimea maghiară din Transilvania, cu care s-au contopit în final. Greavii erau membri ai așa-numitei mici nobilimi săsești, care în baza funcției de jude au reușit să acumuleze averi mari. La numai 300 de ani după colonizarea sașilor, când greavii au început să-și dorească tot mai mult să domine țăranii liberi în felul în care nobilii maghiari stăpâneau asupra șerbilor legați de glie, aceștia au fost obligați fie să renunțe la privilegiile lor nobiliare, fie să
Greav () [Corola-website/Science/314829_a_316158]
-
iar a doua fiind necartografiată. După ce scapă de un mușchi letal - a cărui transportare pe alte lumi ar fi fost un dezastru pentru acestea - grupul pornește spre sistemul binar. Acesta se dovedește a fi Alpha Centauri și conține urme de colonizare datând cu multe milenii în urmă. Există o referință la evenimentele din "O piatră pe cer", din care rezultă că restaurarea solului terestru a fost abandonată și, ulterior, odată cu transformarea Pământului într-o planetă nelocuibilă, s-a încercat terraformarea planetei
Fundația și Pământul () [Corola-website/Science/314930_a_316259]
-
colonială, condusă de Martim Afonso de Sousa, a ajuns la Săo Vicente (în prezent parte a orașului Santos). De Sousa a întemeiat o colonie incluzând în ea și așezarea băștinașilor unde stătea Ramalho. Portughezii nu au fost prea interesați în colonizarea Braziliei, concentrându-și atenția pe exploaterea Africii și a Asiei. Totuși, navele engleze și franceze s-au dovedit a fi un pericol pentru Săo Paulo și alte regiuni din zonă. Regele Ioan III, n-a vrut să apere coloniile cu
São Paulo (stat) () [Corola-website/Science/314966_a_316295]
-
în căpitănii, fapt ce acorda o oarece autonomie coloniilor. Împărțirea nu a fost eficace, deoarece majoritatea acestor căpitănii nu aveau venituri proprii. În 1548 căpităniile Braziliei au revenit sub controlul direct al regelui Portugaliei. De teama posibilelor atacuri din partea băștinașilor, colonizarea s-a concentrat, în special, pe coasta Oceanului Atlantic. Unii coloniști au ajuns însă până la Piratininga, un platou situat în jurul lui Săo Vicente, ușor accesibil datorită fluviilor navigabile și valoros datorită potențialului agricol. Santo André da Borda do Campo a fost
São Paulo (stat) () [Corola-website/Science/314966_a_316295]
-
era încă din secolul XII era o localitate medievală părăsită. Mai târziu, satul a fost repopulat. Dreptul de a strânge zeciuiala de pe Pământul Crăiesc era valabil pentru toate cele 12 obști/comune ale Saunului. Istoricul Friedrich Teutsch consideră că începutul colonizării capitulului Nocrich a avut loc înainte de anul 1200, primele localități vizate în acest sens fiind Ațâna, Chirpăr și Nocrich, urmate de Cornățel, Găinari, Hosman, Marpod, Săsăuși și Țichindeal. Câteva localități aparținătoare de organismul administrativ „Două Scaune”, apar în documentele nobiliare
Scaunul Nocrich () [Corola-website/Science/314493_a_315822]
-
Scheiner precumm și autorii culegerii de documente istorice referitoare la sași „"Urkundenbuch", vol.I” sunt de părerea că „Nogrech” ar fi așezarea Nocrich. Th.Nägler susține imposibilitatea trecerii localității împreună cu celelalte trei în stăpânire nobiliară după 100 de ani de la colonizarea săsescă, cu toate că, sporadic, unele sate izolate sau chiar mai multe împreună au urmat aceste mutații doar temporar. Mai mult de atât este improbabil ca viitorul centru scăunal aflat în vechiul nucleu al provinciei Sibiului să fi fost posesiune nobiliară. Chiar dacă
Scaunul Nocrich () [Corola-website/Science/314493_a_315822]
-
urma să devină cunoscută drept "Noua Anglie", în original New England. Abandonarea coloniei după doar un an s-a produs, foarte probabil, datorită unei schimbări în conducerea familiei și, deci, a unei alte perspective, si nu unei încercări nereușite de colonizare din Lumea Nouă. Un argument important, care subliniază teoria anterioară, este pierderea de vieti umane, care a fost sensibil mai redusă în cazul Popham față de Jamestown, în aceeași perioadă de timp, 1607 - 1608.
Popham Colony () [Corola-website/Science/314481_a_315810]
-
recunoscut astfel că suveranitatea Noii Zeelande stătea în mâinile șefilor de trib Măori. a fost instituit în cele din urmă de guvernul britanic în urma recomandărilor Biroului Colonial, îngrijorat de lipsa de legi, de războaiele între triburile Maori și de posibilitatea colonizării Noii Zeelande de o firmă privată, Compania Noii Zeelande. Istoricul Claudia Orange susține că Biroul Colonial plănuise la început o Nouă Zeelandă a Maorilor în care să fie naturalizați și coloniști europeni, dar în 1839 trecuse deja la ideea „unei
Tratatul de la Waitangi () [Corola-website/Science/318365_a_319694]
-
loc ca monument istoric în 1934 a fost poate primul mare eveniment ce a avut loc acolo din anii 1840. Mare parte din secolul al XX-lea, manualele, publicitatea guvernamentală și mulți istorici au promovat-o ca baza morală a colonizării și a stabilirii relațiilor rasiale din Noua Zeelandă superioare celor din America de Nord, Africa și Australia. Lipsa de importanță legală în 1840 și ulterioarele încălcări au tins să fie trecute cu vederea până în anii 1970, când aceste probleme au fost ridicate de
Tratatul de la Waitangi () [Corola-website/Science/318365_a_319694]
-
murit în primul an după emigrare. Roberts s-a recăsătorit cu Jane Rose Waring, fiica lui Harriet Graves și Colston Waring din Norfolk și Petersburg, Virginia, care emigrase și ea în colonie. După ce a aflat de planurile Societății Americane pentru Colonizare de a coloniza coasta africană de la Capul Mesurado de lângă Monrovia de astăzi, familia Roberts a hotărât să se alăture unei expediții. Restricțiile puse asupra negrilor liberi de Legile Negrilor din Virginia au jucat un rol important în această decizie. Familia
Joseph Jenkins Roberts () [Corola-website/Science/320480_a_321809]
-
sheriff" al coloniei. Una dintre responsabilitățile sale era cea de a organiza milițiile de coloniști care călătoreau în interiorul continentului pentru a colecta taxe de la popoarele indigene și de a înăbuși revoltele lor împotriva dominației coloniale. În 1839, Societatea Americană pentru Colonizare l-a numit pe Roberts viceguvernator. După încă doi ani, după moartea guvernatorului Thomas Buchanan, Roberts a devenit primul guvernator metis al Liberiei. În 1846, Roberts a cerut legislativului declararea independenței Liberiei, dar și menținerea cooperării cu Societatea Americană pentru
Joseph Jenkins Roberts () [Corola-website/Science/320480_a_321809]
-
l-a numit pe Roberts viceguvernator. După încă doi ani, după moartea guvernatorului Thomas Buchanan, Roberts a devenit primul guvernator metis al Liberiei. În 1846, Roberts a cerut legislativului declararea independenței Liberiei, dar și menținerea cooperării cu Societatea Americană pentru Colonizare. Legislativul a convocat un referendum, în care alegătorii au votat în favoarea independenței. La 26 iulie 1847, Roberts a proclamat independența Liberiei. Primele alegeri prezidențiale s-au desfășurat la 5 octombrie 1847, și au fost câștigate de Roberts, care a depus
Joseph Jenkins Roberts () [Corola-website/Science/320480_a_321809]
-
Lincoln, când Războiul Civil era în plină desfășurare. Guvernul s-a temut, se pare, până atunci că congressmenii din Sud nu vor admite un ambasador negru la Washington, D.C. Colonia Maryland și-a declarat în 1854 independența față de Societatea pentru Colonizare a Statului Maryland dar nu s-a unit cu Republica Liberia. Ea deținea teritoriul aflat de-a lungul coastei dintre râurile Grand Cess și San Pedro. În 1856, statul independent Maryland a cerut ajutor militar de la Liberia într-un război
Joseph Jenkins Roberts () [Corola-website/Science/320480_a_321809]
-
furați și se așteaptă ca Ahile să îi folosească drept momeală. Peter și părinții lui fug pe o platformă spațială folosită în trecut de Școala de Luptă, bazându-se pe sprijinul Colonelui Graff, fostul comandant al școlii, actualmente Ministru al Colonizării. La puțină vreme după sosire, prezența lor acolo este dezvăluită și, simulând părăsirea stației spațiale, Peter descoperă trădătorul. În precedentul roman, China cucerise India și Indochina. Alai vrea să le elibereze invadând mai întâi China, pentru a o determina să
Umbra marionetelor () [Corola-website/Science/323411_a_324740]
-
al III-lea în Războiul de 100 de Ani împotriva Franței. Pe neașteptate, în afara orașului aterizează o navă spațială a Imperiului Wersgorix, un dominion brutal aflat la ani lumină de sistemul nostru solar. Wersgoricșii vor să cucerească Pământul, studiind posibilitatea colonizării sale, însă ei nu mai sunt familiarizați cu lupta corp la corp din cauza tehnologiilor lor avansate. Așa se face că sunt prinși cu garda jos de către englezii furioși, care cred că nava e un truc francez și ocupă nava, omorându
Cruciadă în cosmos () [Corola-website/Science/323451_a_324780]
-
fost acordate persoanelor din partea de nord-est a Texasului, dar noii rezidenți nu au avut niciun drept de proprietate oficială a terenului pe care au trăit. Chiar înainte de independență Mexicului, Spania a inversat politicile sale și a adoptat o lege de colonizare. Legea a permis coloniștilor de orice religie să se stabilească în Texas, dar a interzis importul de sclavi pe teritoriul spaniol. Toți sclavii care au fost aduși în zona ar fi fost eliberați. Mexic a adoptat o lege similară în
Texasul Mexican () [Corola-website/Science/323486_a_324815]
-
pe concepte de drept comun în engleză pentru a defini comportamentul criminal și a stabilit, de asemenea, pedepse pentru vicii pe care Austin le considera perturbatoare, cum ar fi jocurile de noroc, înjurătura, și beția publică. În conformitate cu termenii contractelor de colonizare, empresarios au fost responsabili de asigurarea securității în cadrul terenurilor lor. În 1823 Austin a creat o societate de oameni care ar patrula colonia lui și pentru a proteja coloniști din atacurile native și să dezamorseze problemele interne. Compania inițială, cunoscut
Texasul Mexican () [Corola-website/Science/323486_a_324815]
-
l-a schimbat în "Downbelow Station". Spațiul este explorat nu de către guverne lipsite de viziune, ci de Compania Terestră, o corporație privată devenită astfel enorm de bogată și de influentă. Nouă dintre sistemele stelare sunt lipsite de planete potrivite pentru colonizare, astfel că s-au construit stații spațiale orbitale, baze de plecare pentru expediții viitoare de explorare. Apoi se descoperă că Lumea lui Pell nu este numai locuibilă, ci deja populată de blânzii, inteligenții (chiar dacă înapoiați tehnologic) Hisa. Este construită Stația
Stația orbitală a lumii de jos () [Corola-website/Science/322867_a_324196]