6,231 matches
-
printr-o psihoprofilaxie. Fobia ipohondriacă constă în faptul că ideea ipohondriacă devine obsesie, cu caracter de fobie angoasantă, tenace, nepermițând raționamentul logic decât în intervalul interparoxistic. Marea ipohondrie este forma în care ideea ipohondriacă se precizează, se sistematizează, neputând fi combătută cu nici un fel de argumente, dar neatingând gradul de absurditate al delirului. Ipohondria delirantă are caracter de absurditate. Ea este o convingere fermă, sistematizată, care nu poate fi schimbată. Este un delir ipohondriac net și definitiv. Ipohondriacul interpretativ și revendicativ
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
destul de dificil de separat de regicizi. Anarhistul este militantul care acționează. Este o personalitate hiperactivă, de factură pasională, care neagă toate valorile. Acțiunile sale au o marcată notă de violență și vizează în special instituțiile sociale tradiționale, pe care le combate dorind să le suprime. Utopiștii sunt cei care construiesc proiecte himerice. Ei imaginează planuri de guvernare bazate pe egalitatea și bunăstarea tuturor membrilor societății, dar care transpuse în practică conduc la rezultate contrarii celor sperate. Utopia este o tendință latentă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ingineri. Dar în anii ’60 viermele edenic începuse să „roadă” temeliile Marii Izbânzi - știința universală a curriculumului. În timp ce „savanții” și „inginerii” trudeau la edificarea teoriei generale a proiectării, dezvoltării și optimizării curriculare, au apărut „cârcotașii”. Criticile și observațiile lor au combătut pe rând încercarea de a fundamenta știința pozitivă a curriculumului (Beauchamp, 1961), tentativa de a construi un curriculum democratic prin reorganizarea întregii cunoașteri (Broudy, Smith și Burnett, 1964), edificarea teoriei generalizate a dezvoltării curriculare (ASCD, 1965). Apoi au apărut „ereticii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
au rădăcinile în „Marea Religie Laică”: progresul modern. În ziua de astăzi, „omenirea medie” se împarte, practic, în două categorii: „progresiștii” și „antiprogresiștii”. „Progresiștii” se ocupă mai ales cu protecția mediului („secta ecologistă”) și „ocrotirea biodiversității” („umanismul postmodernist”) și, desigur, combat „mondializarea sălbatică”. În ultimii ani, progresismul pare să-și fi schimbat situația. Incertitudinile științei au subminat credința într-un viitor mai bun, rămânând credința în puterea și controlul informației la scară planetară. Dar controlul informației poate conduce la un „viitor
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
referent oficial cu peste 200 de observații- multe fiind foarte serioase. Or, autoarea tezei era o tovarășă foarte activă pe linie de partid, președintă de sindicat ș.a. Comitetul de partid nu putea să-i facă tânărului decât reproșul că a combătut o „așa de bună activistă”. Mai mult nu se putea, fiindcă referatul exista, cu obiecțiile respective (și referentul era o personalitate). Ca răzbunare însă, activul de partid din catedră a hotărât ca nimeni dintre membrii acelei catedre să nu mai
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ne gândim la odihnă: bătălia împotriva insectelor începea! Rezultatul era epuizarea completă pe termen scurt și așteptarea unei morți rapide. Orice om care a cunoscut lagărul de concentrare a cunoscut și proba îngrozitoare a murdăriei pe care nu o poți combate cu nici un mijloc. Murdăria distruge treptat voința de a trăi; ea epuizează și demoralizează” (Revel, 1998, p.243). Într-un articol recent publicat în revista L’Express, Éric Conan notează că, „după ce a debutat în vervă la începutul secolului, epopeea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
conviețuirii cu «colocatari», și, de asemenea, s-a susținut legalitatea «caselor de odihnă» (sau «de creație»), ca și construirea lor (doar de către unii, din «bani munciți») - și «proiectul» a căzut (desigur, totul a fost pus la cale, conceput, susținut și «combătut» în mod planificat- de Dictator, de camarilă, de Securitate). Ce a însemnat, psihologic, pentru „invadați”, acel trai zi-și-noapte într-o casă cu persoane complet din afara familiei, cu acei «colocatari» impuși de regimul „comunist”, veniți ca intruși cu o «repartiție» imbatabilă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
că banii conduc lumea - eu cred că frica este regina absolută. Dacă intri în panică, arunci cu banii pe fereastră. Frica neprecizată poate fi și anticamera psihozei, iar reacția de autoapărare obișnuită este „renegarea realității”, mai ales atunci când nu poți combate cauza ei sau orgoliul te împiedică să te duci la psihiatru. Declanșarea fricii este o reacție instinctuală de conservare, poate apărea în orice moment când existența este periclitată concret sau amenințarea devine greu de identificat, dar și așteptarea fricii o
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Creierul interesat - al unui maniac, de exemplu - este în argumentația sa mult mai convingător și mai consecvent decât oricare altul; noi nu avem, de regulă, gândurile puse ca pe sârmă la îndemână, ordonate sau ierarhizate precis pentru a-l putea combate cu precizie. Prelucrarea trecutului nu înseamnă urmărirea juridică sau punerea la zid a persoanelor care au greșit, adică tot așa cum comuniștii i-au „prelucrat” pe adversari sau pe cei pe care și i-au reprezentat în delir că le-ar
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
grup la care ar trebui adăugat și L. Cl. Raymond, coautor al unui Advertisment preliminariu. Cu o ortografie etimologizantă, care face articolele greu de citit, se anunță un program ce include ideea de „progres retrospectiv” în cultură și în limbă, combătându-se orientarea italienistă a lui Ion Heliade-Rădulescu, dar și ortografia fonetică a „noii direcții” de la Iași. Colaborează cu versuri câțiva elevi ai liceului din Craiova, printre care Nicolae Cioculescu. Seria a doua (1882-1883) abandonează ortografia hibridă impusă de Fontanin și
VOCEA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290617_a_291946]
-
să susțină un monolog coerent, consistent și continuu; - să beneficieze de atenția unui partener de discuție; - să dea sens figurat unor exprimări; - să asculte concentrat; - să preia și să dezvolte ideile altuia; - să schimbe cursul discuției în direcția dorită; - să combată rațional ideile pe care nu le împărtășește. Cele trei aspecte ale limbajului (formă, conținut și utilizare) funcționează simultan și corelat. Acestea sunt adesea solicitate în școală, iar un limbaj deficitar creează elevului un grav prejudiciu. C. Păunescu identifică trei categorii
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
vedere erau mai inteligenți decât cei născuți fără auz (aceștia din urmă fiind considerați incapabili de rațiune). Primele măsuri cunoscute de educație specială au fost propuse de un medic, matematician și filosof italian, Gerolamo Cardano (1501-1576), care, printre altele, a combătut obscurantismul și vânătoarea de vrăjitoare. Atunci când a constatat că unul dintre fiii săi avea o deficiență de auz, a început să facă speculații despre potențialul persoanelor cu dizabilități, care putea fi valorificat prin intermediul unor măsuri de educație specială. El credea
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
Technologies, Inc. (www.aris-techno.fr/) a realizat o tehnologie similară împotriva pirateriei din muzică. Softul lor, MusiCode, încapsulează informații-sursă (cum sunt titlul, artistul, compania de înregistrare) în fișierul audio. Softul este folosit pe Internet printr-un motor de căutare care combate pirații de melodii din acest mediu. Realizări sunt foarte diverse, dar scopul prezentării de față este doar acela de a-i informa pe cei interesați de protejarea creației lor că au la dispoziție instrumente de apărare. 5.3.6.3
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
relevant este felul excesiv în care documentele existente sunt „citite” pentru a demonstra că Eminescu purta o mare prietenie „clasei țărănești” și că se îndrăgostise de Veronica Micle tocmai pentru că aceasta provenea dintr-un „mediu muncitoresc” etc. Simulând obiectivitatea și combătând atât „romanțările” unor autori ca N. V. Baboeanu și Octav Minar, autori ai „cărților de succes facil”, unde poeta era prezentată ca „frivolă și cauza calamităților din existența lui Eminescu”, cât și pe „apologeții de ocazie”, care o transformaseră într-o
POP-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288883_a_290212]
-
activitatea literară și culturală a lui P. impresionează nu prin volum, ci prin îndrăzneala cu care sunt abordate domenii încă ignorate la acea vreme. Prima încercare de folclor comparat este, la noi, disertația lui de doctor în medicină. Preocupat să combată practici dăunătoare sănătății, el include un bogat material documentar asupra riturilor populare de înmormântare din toate provinciile locuite de români, comparându-le cu cele ale romanilor, grecilor și slavilor. Sunt citate surse germane, franceze, italiene, Dimitrie Cantemir și Del Chiaro
POPP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288971_a_290300]
-
31 decembrie 1874, bilunar între 13 ianuarie și 15 septembrie 1875. În 1872 periodicul, redactat de poetul Iulian Grozescu, este un supliment al ziarului politic „Albina” și se află, astfel, sub influența politică a familiei bănățene Mocioni. În consecință, P. combate politica activistă și pe reprezentanții ei din Banat, precum și excesele administrației dualiste, dar, prin pana, uneori inspirată, a lui Iulian Grozescu, satira capătă un sens mai general. Schițele, anecdotele, versurile satirice critică politicianismul, parvenitismul. Hazul nu lipsește, deși referirile frecvente
PRICULICIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289020_a_290349]
-
denumi modalitatea literară cea mai adecvată într-o „dictatură a proletariatului”, cum se definea regimul politic al momentului. În realitate, p. nu mai era, de la începutul anilor ‘30, o noțiune agreată de partidul comunist sovietic și destul de repede va fi combătut prin directivă oficială și în România, într-o „campanie de luptă” în stilul obișnuit al activismului de partid. Proletarskaia Kultura fusese, în primul deceniu și jumătate al Rusiei Sovietice (1917-1932), o organizație de descendență avangardistă (cu tangențe programatice și stilistice
PROLETCULTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
cu denunțarea unor „isme”: modernism, formalism (vizând notele de avangardism și scriitura necanonică), cosmopolitism, naturalism (adică realismul nud, neconvenabil dezideratului „vizionar” al doctrinei). Ca o specie de formalism este tratat și p., iar pentru întărirea caracterului „partinic” al literaturii este combătută altă atitudine specifică programului său originar, apolitismul. După calendarul politic al momentului, exigențele realismului socialist se vor relaxa în etape, cu excepția acestei redute niciodată cedată oficial: angajarea partinică. Sub lozinca „o literatură cu bogat conținut de idei și aleasă formă
PROLETCULTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
deși acum era bolnav și singur. O proză, Soarta cânelui, e inserată în „Almanah de petrecere pentru moldo-români” (1852). Om cult - cunoștea limbile greacă și latină, franceză și germană -, publicistul intervine în dezbaterile filologice ale vremii în articolul Limba noastră, combătând purismul și etimologismul latinist și sugerând folosirea limbii populare și a celei cronicărești. În proza satirică, R. șarjează o serie de ciudățenii sau fapte compromițătoare, ridicole, din viața boierului sau a burghezului arivist. Apetența pentru portretul moral este evidentă, scriitorul
RALET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289122_a_290451]
-
Tutoveanu, George Voevidca, Elenă Voronca. Li s-au alăturat Irina G. Lecca, B. Luca, I. M. Marinescu, C. Nedelescu-Zlotești, Giorge Păscu, G. Ranetti, Horia Robeanu. În programul antimodernist, prezentat sub formă de „însemnări” pe ultima pagina, se enunța: „Voim să combatem sub toate formele aberațiile literare moderne, care, cu prisosință, au năvălit și stăpânesc în bună parte literatura noastră și să-i împotrivim vechea și buna tradiție literară românească.” Redacția își propune să anexeze fiecărui număr un „Buletin lunar al cărților
REVISTA „GANDURI BUNE”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289180_a_290509]
-
REVISTA GENERALĂ, periodic apărut la București la 15 iunie și la 15 august 1886, sub redacția unui comitet. R.g. încerca, fără informația necesară, de unde și nivelul scăzut al contribuțiilor publicistice, să combată curentul materialist și antireligios în știință și literatură. Cu versuri și proză au colaborat Grigore Sima al lui Ion și I. Pop-Reteganul. O traducere din scrierile lui Lev Tolstoi (Cazacii, primele capitole) făcea, probabil, tot I. Pop-Reteganul, semnând cu pseudonimul
REVISTA GENERALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289214_a_290543]
-
tipărit sub titlul „Popolul”, iar în 1866 sub acela de „Constituționalul”) sau scoțând ediții în limba franceză (o versiune a fost redactată de V. d’Equevilley în 1863-1864 și de J.A. Vaillant în 1864). Veșnic în opoziție, Valentineanu a combătut mai întâi antiunionismul, apoi ideile politice ale unor miniștri ai lui Al. I. Cuza (N. Kretzulescu, M. C. Epureanu), pentru a continua să-l atace pe domnitorul străin și nedreptățile sociale ale noilor guvernări sub deviza „dreptate-naționalitate-adevăr”. Au colaborat, cu
REFORMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289164_a_290493]
-
din același an. Publică prima plachetă, Păuni, în 1929. Colaborează la „Viața românească”, „Adevărul literar și artistic”, „Vremea”, „Universul literar”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Revista română”, „Azi” ș.a. În intervențiile publicistico-eseistice, s-a arătat deopotrivă de reticent față de excesele tradiționalismului (a combătut ortodoxismul) și față de modernismul extremist (nu a agreat avangarda propriu-zisă, dar i-a prețuit pe Mallarmé, Valéry, Ion Barbu). În 1931 demisionează din magistratură, părăsește Bucureștiul și se stabilește la Câmpulung pentru tot restul vieții. A profesat avocatura, absorbit fiind
MOSANDREI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288259_a_289588]
-
urmele unor I. G. Sbiera, Simion Florea Marian, Elena Niculiță-Voronca. Va pune accent pe identificarea celor mai semnificative zone și a celor mai autentice surse, precum și pe înregistrarea cât mai exactă a materialului cules, uneori inclusiv în latura lui muzicală, combătând însă și tendința de a „aservi” folclorul filologiei. Aceste principii vor fi totuși încălcate într-o măsură în cazul poveștilor din culegerea De la noi (ediția a treia, din 1920, a fost distinsă cu Premiul „V. Adamachi” al Academiei Române). M. s-
MORARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288240_a_289569]
-
un moment dat se află și Titu Maiorescu, le răspunde cu argumente extrase dintr-o pasionată lectură a lucrărilor de referință, iar după 1885, cu trimiteri la idei marxiste. Atee, ca și soțul ei, participă la popularizarea unor teorii științifice, combate înflăcărat superstițiile, chiar dacă, intermitent, se preocupă de altceva (Despre viața viitoare la români, Credințele religioase la români). În aceeași cheie scrie la „Drepturile omului”, „Muncitorul”, „Literatură și știință”, „Munca”, „Lumea nouă”, „Gazeta săteanului”, „Lumea nouă științifică și literară”, „Albina” ori
NADEJDE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288345_a_289674]