9,508 matches
-
se izbește deasupra lucrului pe care îl denumește” (un fel de teroare a identității dintre semnificat și semnificant), poetul se dedă cu folos tuturor sciziunilor ce-i ies în cale, uitându-i pe Saussure și pe ceilalți semiologi, oferindu-și comedii de anvergură, furios pe toate abstracțiunile cărora, uneori, le atârnă câte un substantiv cât toate zilele, așa, să le facă să simtă și ele gravitația. Impresionantă la Ion Mureșan este tocmai această furie a concretizării, atribut al naturilor poetice remarcabile
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
prejudecată etc.). Realizând o topografie infernală, poemele scot din Ion Mureșan un suflet manierist (în sensul lui Hocke), stupefiat mereu de arătările subteranei. Biologia infernală Populația infernului cuprinde pe nebun și pe idiot, întrupări ale spiritului poetic, evoluând într-o comedie întunecată. Deși presupune sacrul, mitologia poetică a acestei cărți se împlinește prin reprezentări ale demonicului, în seriale ritualuri de exorcizare. Demonicul triumfă în excesele senzualității. O formă extremă a acesteia ține de regimul vâscozității. Palpitațiile materiei evidențiază o biologie teratologică
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
niște ugere de vacă/ și din ce în ce mai aproape roiurile de fluturi/ întunecați/ foșgăind hămesite”. Orfeu din subterană are nu o dată revelația zeului anihilator, obiectivat în reprezentări cumplite ale mineralității și anatomiilor manieriste. El se vede prin însoțirea sacrului cu desfrâul și comedia: „Nu vreau să mint. Zeul venea și el./ Chip nu avea ci doar o placă de fontă,/ plată și compactă / ca ușile de sobă. Și două mâini, la fel cu/ mănuși negre până la coate,/ îi ieșeau din creștet, zbătându-se
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
acestei cărți nu sînt scrise prin asocierea vocii satyrului, rostitoare de dithyrambi cu vocea aceluiași satyr, spre seară, beat și clamînd komoi. Termenii mitologici de aici definesc, firește, două dimensiuni ale poemului lui Ion Mureșan: gravitatea solemnă-dramatică, în alternanță cu comedia. Poetic, Ion Mureșan e un dionysiac, trăind într-un alt orizont religios: cel creștin. Ebrietatea generalizată e climatul aproape tuturor poemelor. E vorba, firește de o situare într-o paradigmă rimbaldian-ducassiană. Credincios acestei paradigme, poemul lui Ion Mureșan violentează toate
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
Angelo Mitchievici Rețeaua de socializare (The Social Network, 2010) Regia: David Fincher. Cu: Jesse Eisenberg, Justin Timberlake. Gen film: Biografic, Comedie, Dramă. Durata: 120 minute. Premieră în România: 29.10.2010. Distribuitorul internațional: Sony Pictures. Distribuit în România de: InterComFilm Distribution. Realizat după romanul The Accidental Billionaires de Ben Mezrich, scenariul fiind semnat de către Aaron Sorkin, ultimul film al lui David
Facebook sau lumea văzută de Mark by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5800_a_7125]
-
decât americanii. Adresându-se cititorilor săi, Jonah Goldberg admite și el că-i crede ageamii în materie: „Foarte probabil, modul în care înțelegeți aceste chestiuni vine din surse ca filmul încoronat cu Oscar, Viața e frumoasă” (una dintre cele două comedii negre pe tema Holocaustului). Numai unui public pe care-l consideră atât de prost informat și-ar fi putut permite autorul să-i vândă o carte cu titluri de capitole ca „New Dealul fascist al lui Franklin Roosevelt”, „Anii ’60
Bagatelizarea fascismului by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5805_a_7130]
-
Marina Constantinescu Răsfoiesc, de cîteva zile, un album. Majoritatea fotografiilor sînt în alb și negru, unele sînt tratate în sepia. Dau pagină cu pagină. Exerciții de memorie. Cobor în istorie. Sînt cincizeci de ani de cînd există Teatrul de Comedie. Fiecare fotografie, fiecare imagine vrea să-mi spună mai mult. De aceea, mă întorc. Iarăși și iarăși. Privesc detaliile. Citesc, iarăși și iarăși, distribuțiile, casetele tehnice. Într-o fotografie cît un timbru îl văd pe Gheorghe Dinică în Thersit din
Despre memorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5832_a_7157]
-
marea hidrocentrală și barajul de pe Bistrița. În România, colectivizarea era în plină desfășurare. Nu s-a terminat nici acum. La București, Gheorghe Gheorghiu- Dej este ales președintele Consiliului de Stat. La 5 ianuarie 1961 se înființa, la București, Teatrul de Comedie.” Cam așa și-a început George Mihăiță, actorul și directorul Teatrul de Comedie de astăzi, discursul. Fantastică idee! Mi-a adus aminte de debutul vijelios al filmului „Amélie”. În primele două treiminute ești pus la curent cu tot ce se
Despre memorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5832_a_7157]
-
Nu s-a terminat nici acum. La București, Gheorghe Gheorghiu- Dej este ales președintele Consiliului de Stat. La 5 ianuarie 1961 se înființa, la București, Teatrul de Comedie.” Cam așa și-a început George Mihăiță, actorul și directorul Teatrul de Comedie de astăzi, discursul. Fantastică idee! Mi-a adus aminte de debutul vijelios al filmului „Amélie”. În primele două treiminute ești pus la curent cu tot ce se petrecea pe lume, în Franța, în Paris, în blocuri și apartamente în secundele
Despre memorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5832_a_7157]
-
adus aminte de debutul vijelios al filmului „Amélie”. În primele două treiminute ești pus la curent cu tot ce se petrecea pe lume, în Franța, în Paris, în blocuri și apartamente în secundele procreației personajului titular. Contextul nașterii Teatrului de Comedie este fabulos. Fapte de mare curaj și găinăriile istoriei. Curaj și lașitate. Închideri istorice și evadări de pe această planetă. Contraste. Alb și negru. Radu Beligan semnează actul de înființare a acestui teatru, semnînd, în același timp, una dintre paginile mari
Despre memorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5832_a_7157]
-
mele, tăcerile mele. Aici am văzut „Visul unei nopți de vară” al lui Alexandru Darie, imediat după 1990. Ca și „Rinocerii” în 1964, „Visul” a deschis o pagină de mare istorie. Un alt început, al altui timp. Astăzi, Teatrul de Comedie are una dintre cele mai solide trupe. Cu personalități importante și variate. Mărturie o fac spectacolele. Mergînd acolo, fiecare dintre noi merge pe drumul poveștii teatrului românesc. Timpul înseamnă și memorie. Memoria invocă emoție, rațiune, luciditate, exercițiu de admirație. Cu
Despre memorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5832_a_7157]
-
Mărturie o fac spectacolele. Mergînd acolo, fiecare dintre noi merge pe drumul poveștii teatrului românesc. Timpul înseamnă și memorie. Memoria invocă emoție, rațiune, luciditate, exercițiu de admirație. Cu plecăciune, Marina Constantinescu P.S. Felicitări celor care au creat albumul Teatrului de Comedie pentru aniversarea celor cincizeci de ani! El este dovada concretă a elogiului memoriei fără de care teatrul ar fi puțin mai sărac.
Despre memorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5832_a_7157]
-
România (1943). Printre nenumăratele scrieri de maturitate sunt de amintit Critica italiană de la Vico la Croce (1941), Aspecte italiene (1942), Valoarea artei în Renaștere (1942, retipărită în 1984 la Editura Meridiane), Istoria Literaturii italiene vol. I (1944). A tradus Divina Comedie de Dante Alighieri (1933 - Premiul Societății Scriitorilor Români, 1936), a tălmacit operele lui Boccaccio, Goldoni, Machiavelli, D’Annunzio, Papini (Un om sfîrșit, Viața lui Iisus), Pirandello, Bontempelli. A colaborat la Enciclopedia Italiană Treccani. A fost corespondent al lui Pirandello și
Scriitori in arhiva CNSAS - Deținutul condamnat 82/1949: Alexandru Marcu by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/5840_a_7165]
-
Angelo Mitchievici Made în Dagenham (2010) Regia: Nigel Cole. Cu: Andrea Riseborough, Imedla Stauton, Sally Hawkins. Genul filmului: Comedie, Dramă, Istoric. Durată: 113 minute. Premiera în România: 25.03.2011. Produs de: Number 9 Films. Distribuit în România de: Odeon Cineplex. We Want Sex era titlul inițial al filmului lui Nigel Cole, pornind de la decupajul uneia dintre lozincile afișate
Ce vor femeile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5583_a_6908]
-
din Dagenham, Marea Britanie. „We Want Sexual Equality” exprimă foarte bine dezideratul muncitoarelor plătite inechitabil cu mult mai puțin decat angajații bărbați pentru același număr de ore de muncă și cu aceleasi responsabilități. Confuzia nu este numai un accesoriu de care comedia se servește, ci relevă și o altă dimensiune a mișcării revendicative care a schimbat raportul de forțe nu doar pe piața muncii, ci și sub raport mentalitar în Anglia anilor ’70. O tradiție a mișcărilor feministe ar trebui să înceapă
Ce vor femeile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5583_a_6908]
-
această ultimă confruntare o validează nu numai pe Rîța ca lider, ci și cauza ei. Rezultatul a constat în Equal Pact Act din 1970, care consfințea victoria mișcării inițiate de Rîța O’Grady. Cum se împacă aceste lucruri serioase cu comedia? Ne întoarcem la titlul inițial al filmului și remarcam tonul pastelat și retro care răzbate din nenumărate cadre, etalarea coapselor pe care fustele scurte și mersul pe bicicletă o fac posbilă, glumițele fără perdea și ricanarea lui Marx. Comedia se
Ce vor femeile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5583_a_6908]
-
cu comedia? Ne întoarcem la titlul inițial al filmului și remarcam tonul pastelat și retro care răzbate din nenumărate cadre, etalarea coapselor pe care fustele scurte și mersul pe bicicletă o fac posbilă, glumițele fără perdea și ricanarea lui Marx. Comedia se adresează în egală măsură lumii capitalului așa cum apare în varianta fordistă, cat si, prin ricoșeu, așa cum apare în cea marxista. Amenințarea reprezentantului Ford al centralei americane interpretat impecabil de Richard Schiff, că salariile mai mari vor determina mutarea întreprinderilor
Ce vor femeile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5583_a_6908]
-
de productie devenea mai avantajos prin micșorarea plății salariilor, nu a rămas în timp fără obiect. Totuși, ne aflăm în 1968, revoluția este în același timp sexuală și ideologică în Franța, iar Marcuse, Mao se servesc împreună cu un libertinism febricitat. Comedia se plasează în inevitabilul loc geometric al stângăciilor și tatonărilor prin care mișcarea își găsește reperele și dizolva activismul în erotism. În această privință nu ne aflăm departe de The Full Monty (1997) al lui Peter Cattaneo, unde șase șomeri
Ce vor femeile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5583_a_6908]
-
La Cenerentola de Gioacchino Rossini. Spectacolul lui Pawlik este original și spumos, extrem de rafinat și cu mult bun-gust, fără niciun fel de disonanțe, vulgarități ori distorsiuni care ar putea altera o partitură muzicală absolut genială. Opera se înscrie în categoria comediei muzicale bufe și pornește de la cunoscuta piesă de teatru, Bădăranii, a lui Carlo Goldoni, libretul aparținând lui Giuseppe Pizzolato. Conducerea muzicală a fost asigurată de Vlad Conta, care a demonstrat că iubește această partitură, intrând cu ușurință în jocul subtil
I Quatro Rusteghi by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/5605_a_6930]
-
Rodica Zafiu Pentru istoria limbajului colocvial și chiar a argoului românesc, teatrul lui Alecsandri oferă date savuroase: de pildă, prin dialogurile dintre personajele Pungescu și Bondici. În comedia Chirița în Iași, cei doi oferă spectacolul unei perfecte înțelegeri prin codul lingvistic profesional, chiar dacă unul (Pungescu) e „coțcar bucureștean”, iar celălalt (Bondici) „coțcar iașan”. Publicul epocii era desigur sensibil la diferențele regionale și la competiția renumelui negativ; cu echilibru
Limbajul coțcarilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5059_a_6384]
-
prezența ziarului în scrierile caragialești, fie ca profesie, ca îndeletnicire a unor personaje de felul lui Caracudi, să zicem, fie ca obiect al lecturii oricui, o deprindere intrată în reflexele oamenilor de tot felul din epocă. Încă T. Maiorescu, în Comediile d-lui Caragiale, se referea la obișnuința Conului Leonida de a citi jurnale, din ele reușind să afle, și să-i poată explica și Coanei Efimița, ce e cu „esența republicii”, cu „valoarea lui «Galibardi»” și cu atâtea altele. Gazetar
În lumea lui Caragiale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5060_a_6385]
-
concluzia către care ne conduce (uneori și în pas forțat) cartea Ioanei Pârvulescu. Autoarea caută pentru teza ei probe în toate cele, identifică în ziarele vremii subiecte care alimentează epic scrierile lui Caragiale, formele uzuale de limbaj gazetăresc preluate în comedii, în momente și schițe, reface inspirat atmosfera presei din la belle époque, pe care atât de bine o cunoaște. Aș spune că Ioana Pârvulescu pune un fel de patimă în acțiunea sa de a găsi legături între subiectele lui Caragiale
În lumea lui Caragiale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5060_a_6385]
-
film al lui Andrei Blaier pe care-l vedeam în 1993 era Crucea de piatră, un film „deochiat” despre momentul de tranziție de la monarhie la republică, de la societatea capitalistă la cea comunistă conform unei imprevizibile dialectici istorice. Filmul era o comedie, comedia era o tragedie, tragedia lua aparența unei farse admirabil orchestrate. Blaier știa să-și plaseze comicul în mijlocul unei tornade istorice. Stabilimentul „Crucea de piatră” devenea ultimul bastion capitalist în calea revoluției victorioase, misiunea sacră a asanării morale a locului
Memento Andrei Blaier by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5063_a_6388]
-
al lui Andrei Blaier pe care-l vedeam în 1993 era Crucea de piatră, un film „deochiat” despre momentul de tranziție de la monarhie la republică, de la societatea capitalistă la cea comunistă conform unei imprevizibile dialectici istorice. Filmul era o comedie, comedia era o tragedie, tragedia lua aparența unei farse admirabil orchestrate. Blaier știa să-și plaseze comicul în mijlocul unei tornade istorice. Stabilimentul „Crucea de piatră” devenea ultimul bastion capitalist în calea revoluției victorioase, misiunea sacră a asanării morale a locului de
Memento Andrei Blaier by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5063_a_6388]
-
capitalist. Andrei Blaier reușea să surprindă, cu mijloacele vechi de când lumea ale comicului, esența schimbării care avea loc în 1947 - acțiunea filmului este plasată totuși în 1949 -, privind dintr-un unghi aparent derizoriu metabolismul acestei schimbări. Era una dintre acele comedii pe care nu le uiți nu pentru că ceea ce-ai văzut te-a amuzat, ci pentru că gravitatea este îmbrăcată în hainele comicului. Într-un fel, două forme de corupție sunt puse în oglindă, una „tradițională”, a cuibului de plăceri, și
Memento Andrei Blaier by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5063_a_6388]