3,155 matches
-
furios că era timpul să se așeze la masă și să se apuce de lucru. Își repetă cuvintele din vis: Trebuie să separi. Ce să separe și de ce? O voce caldă și blândă, nici masculină, nici feminină, Însă plină de compasiune, Îi șopti: Unde ești, Efraim? Iată o Întrebare foarte bună, Își zise Fima. Se așeză la masă și privi scrisorile la care nu răspunsese și lista de cumpărături pentru băcănie pe care o pregătise sâmbătă seara, apoi Își aminti că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să alunge expresia asta de vulpe hăituită de pe chipul ei și s-o Înlocuiască imediat cu una de fetiță alintată. Gândindu-se la asta simți că penisul Începea să i se Întărească sub pantalonii lui Uri. La Fima, tandrețea, generozitatea, compasiunea pentru o femeie anunțau Întotdeauna Începutul dorinței. Șalele Îi luară foc, mistuite de o dorință aproape dureroasă: trecuseră deja două luni de când nu se mai culcase cu o femeie. Mirosul de lână udă al Yaelei, când Îi sărutase spatele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ieșise aproape cum o visaserăm, cu o aripă separată pentru copii și dormitorul În pod sub acoperișul triunghiular, ca Într-o cabană din Alpi. Înger cu erecție de rinocer, râse Fima În sinea lui și simți din nou cum Împreună cu compasiunea se naște În el dorința, iar dorința aduce rușinea, ciuda, furia și autoironia. Și fiindcă tot se gândea la rinoceri, Își aminti de nemișcarea micii șopârle preistorice care dăduse din cap uitându-se la el În dimineața aceea. Se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
estrogen, nivelul ridicat de grăsimi În sânge și bolile de inimă? Există posibilitatea să-ți mărești rezistența emoțională față de ceea ce se petrece În corpul tău În această perioadă a vieții?“. Fima se mulțumi să citească numai titlurile paragrafelor. Lacrimi de compasiune Îi umplură dintr-odată ochii, nu compasiune pentru o femeie sau alta, pentru Nina, Yael, Annette, Tamar, ci pentru feminitate În general. Împărțirea omenirii În două sexe i se păru brusc un act de cruzime și nedreptate ireparabilă. Simți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și bolile de inimă? Există posibilitatea să-ți mărești rezistența emoțională față de ceea ce se petrece În corpul tău În această perioadă a vieții?“. Fima se mulțumi să citească numai titlurile paragrafelor. Lacrimi de compasiune Îi umplură dintr-odată ochii, nu compasiune pentru o femeie sau alta, pentru Nina, Yael, Annette, Tamar, ci pentru feminitate În general. Împărțirea omenirii În două sexe i se păru brusc un act de cruzime și nedreptate ireparabilă. Simți că pe undeva contribuia și el la această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Fima. Poate știi și asta? El zâmbi, ridică din umeri, mormăi ceva, se răzgândi, dar În cele din urmă se adună și spuse: Ce Înțeleg eu din dragoste? Cândva credeam că iubirea e punctul În care se Întâlnesc cruzimea și compasiunea. Astăzi sunt convins că toate astea nu sunt decât vorbe goale. Mi se pare că n-am priceput niciodată nimic. Mă consolează oarecum gândul că unii Înțeleg și mai puțin decât mine. E În regulă, Tamar, plângi, nu Încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
scâncet slab, la picioarele unui gard de piatră, Între tufișuri ude și gunoaie. Și ca prin somn șopti Între sânii ei cuvinte pe care ea nu le auzi: —Să ne Întoarcem Înapoi În Grecia, Yael. Acolo vom găsi iubire. Și compasiune. Când Își privi ceasul și văzu că era unsprezece și jumătate, Nina Îl sărută ușor pe frunte și Îi spuse cu afecțiune: —Scoală, copile. Trezește-te. Ai ațipit. Se Îmbrăcă cu mișcări bruște, Își puse ochelarii cu lentile groase, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
feminității misterioase, Greta Garbo, Beatrice, Marlene Dietrich, Dulcineea, dar considera că ea greșea aruncând mantaua misterului pe umerii sexului masculin: cu toții suntem cufundați În minciună. Cu toții ne prefacem. Dar adevărul gol-goluț e că fiecare din noi știe exact ce Înseamnă compasiunea și când trebuie să o acorde, Întrucât fiecare din noi tânjește după un pic de milă. Însă când vine momentul În care avem datoria să deschidem poarta milei, ne prefacem că nu știm nimic. Sau că mila și compasiunea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Înseamnă compasiunea și când trebuie să o acorde, Întrucât fiecare din noi tânjește după un pic de milă. Însă când vine momentul În care avem datoria să deschidem poarta milei, ne prefacem că nu știm nimic. Sau că mila și compasiunea nu sunt decât niște forme de umilință ieftină, ceva Învechit, sentimental. Sau că asta e situația, ce se poate face, de ce tocmai eu. Probabil că asta a vrut să spună Pascal prin „moartea sufletului“ și prin faptul că suferința umană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
tot sufletul să refacă tot ce stricase și să-i ofere ei, și Annettei, și chiar Tamarei și Yaelei, și fiecărei femei din lume, În special celor urâte și respinse, dragoste fizică adevărată, dragoste paternă și frățească, dragoste filială și compasiune, și dragoste spirituală de asemenea. Un câine Începu să latre furios Într-o curte Întunecoasă. Fima Îl Întrebă speriat: — Ce s-a Întâmplat? Ce ți-am făcut? Apoi continuă ușor indignat: —Scuză-mă. Nu cred că ne cunoaștem. Își imagină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
iubitele una de cealaltă. Dacă țin un pic la mine, de ce să nu țină și una la alta? Împrieteniți-vă imediat și vă veți putea Încuraja una pe cealaltă. Au atât de multe În comun: amândouă au suflete pline de compasiune și inimi bune și generoase. Pe amândouă le stimulează ceea ce consideră ele că ar fi neajutorarea mea. E o coincidență, oare chiar coincidență, că soții amândurora se află acum În Italia? Cine știe, poate s-au Întâlnit acolo? Poate chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
era ușoară și limpede, rămase totuși așezat În cinematograf, Înfășurat În paltonul tatălui său, privind ecranul și Întrebându-se de ce personajele nu Încetau să-și impună unele altora tot felul de suferințe și umilințe? Ce le Împiedica să aibă puțină compasiune unele față de altele? Nu i-ar fi fost greu să le explice eroilor filmului, dacă ar fi fost de acord să-l asculte o clipă, că dacă doreau să se simtă acolo ca acasă, trebuiau să se lase În pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de la nimeni. Iar tata se simți lăsat oarecum cu buza umflată în autocompătimirea sa. De aceea, simți impulsul să-i descrie prietenului starea în care se afla și mai disperată decât era de fapt ca să-i stoarcă o fărâmă de compasiune, fiind atât de preocupat de persoana lui, încât nici nu-i trecu prin minte să se întrebe pentru ce l-ar fi invidiat Hans Saner, ce reprezenta el pentru fostul lui coleg de școală, ce mare scofală făcuse, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ce ne facem cu ziua lui Phil de miercurea viitoare? Noi am rezervat o masă pentru șase persoane... în fine, poate îmi dai un semn ca să... știi tu. Pa. Mi s-a părut mie sau am simțit o lipsă de compasiune în vocea ei? Părea mai preocupată de ziua lui Phil decât de tragedia mea - vreau să spun întâmplarea nefericită - deși poate că nu aveam motive s-o învinovățesc pentru asta. La urma urmelor, ea avea copii, ce-i păsa? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
dar weekendul ăsta el își ia toate lucrurile, din cauza asta am venit cu copiii aici. Nu am vrut să-i fac să asiste la o scenă urâtă de despărțire. — Îmi pare rău că nu a mers, spuse Ed plin de compasiune. — Credeam că vei fi încântat și vei spune că așa mi-a trebuit. Mi-ai spus că fac o mare greșeală și s-a dovedit că ai avut dreptate. Asta nu înseamnă că-mi place să te văd nefericită. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mă întind, deși patul începuse din nou să mă cheme. Aș fi sfârșit transpirând intens din nou și nu mai aveam alte haine. Încă mai resimțeam efectele călăritului asupra membrelor mele deja îndurerate. Era ca și cum trupul meu se acordase din compasiune cu mintea mea care era chinuită intens. Cum de a mers totul atât de prost? Doar ce descoperisem că-l iubesc pe Ed și că-mi doresc să-mi petrec restul vieții cu el. El a pretins că simte la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
timp, și Felix Moscheles. La Început, totul a mers ca pe roate, pentru ca apoi... să vină marele dezastru. Cel mai rău lucru care i se poate Întâmpla unui artist plastic. Sau aproape cel mai rău. — Dragul meu, spuse Henry cu compasiune, apucându-l pe Du Maurier de braț și Îndreptându-l spre cea mai apropiată bancă, fiindcă subiectul părea prea grav pentru o conversație purtată din mers. Cred că știu la ce te referi. Mi-a vorbit cineva despre ghinionul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ceva În tine când copila pe care ai crescut-o, ai Îngrijit-o și ai protejat-o ani de zile se preschimbă pe neașteptate În femeie și nu mai are nevoie de protecția ta. — Înțeleg, Îi răspunse Henry plin de compasiune. Dar așa e viața, prietene. Cum altfel să se Înnoiască rasa? — Da, așa e viața, repetă Du Maurier mohorât. Ce n’est pas gai. Era una din expresiile sale preferate. — La urma urmelor, și tu ai despărțit-o pe Emma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
avea perioade Întregi de depresie profundă. Tocmai În speranța de a scăpa de boală experimenta viața de expatriat În Europa, dar, oriunde se stabilea, suferința părea să o ajungă din urmă mai devreme sau mai târziu. — Te bucuri de toată compasiunea mea, Îi spuse el. — Suferi și tu? — Desigur. E boala profesională a artiștilor. Facem permanent efortul de a ne imagina și de a gândi lucruri la care nu s-a mai gândit nimeni Înaintea noastră, riscând astlfel, permanent, o Înfrângere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
incapabil să se grăbească a le acorda ajutor datorită angajamentelor privind conferințele. Henry, care avea și acum o slăbiciune pentru Trixy și căruia Îi era grozav de teamă de febra tifoidă de la moartea lui Balestier Încoace, ascultă această saga cu compasiune și Îngrijorare. Apoi Întrebă cum mergea noul roman. Prin contrast cu nerăbdarea de a obține cât mai devreme opinii pe tema lui Peter Ibbetson, până acum, Du Maurier ținuse acest al doilea efort numai pentru sine. — Binișor, cred, răspunse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mai alert“. Henry veni cu una sau două sugestii, pe care Daly le respinse. Într-o stare de exasperare abia stăpânită, Henry Îi trimise o listă cu șaizeci și patru de alternative la titlu: Izbăvirea, Amânarea, Remediul, Eliberarea, Răspunsul, Alinare, Compasiune, Născocire, Remușcare... lista acoperea o foaie Întreagă de hârtie, pe trei coloane. Daly, care părea insensibil la ironie, le respinse pe toate, pentru că nu atrăgeau atenția asupra rolului Adei Rehan - așa cum, desigur, o făcea titlul inițial. În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
febra bolii, odată cu care temperamentul ei cronic depresiv devenise pentru moment autodistructiv. Era, pe scurt, un gest comis “ În timp ce echilibrul mental era perturbat“, pentru a folosi o formulă din criminalistică, cu nimic mai puțin tragic din această cauză. Oroarea și compasiunea Îl aruncară Într-o stare vecină cu prăbușirea și Își anulă călătoria la Roma, incapabil să facă față chinului de a participa la Înmormântare. Se oferi, În schimb, să meargă mai târziu la Veneția, să o ajute pe Clara Benedict
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
roșească: „I-am adus griji și necazuri nesfârșite dar, În ciuda lor și a naturii extraordinare a problemelor mele, nu am zărit niciodată vreo urmă de iritare pe chipul lui și nu am auzit vreun sunet care să arate lipsa de compasiune sau de Înțelegere de pe buzele lui“. Nu merita asemenea laude. Motivul pentru care fusese bun cu ea era că Îi satisfăcea egoismul; era atât de devotată, atât de plină de admirație și de dorința ca el să obțină succesul... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
rostea Încet, pentru sine, ca o binecuvântare. Dar nici pe perioada acestei scurte vizite nu fu lăsat să uite cu totul de Guy Domville: gazdele citiseră cronica din The Times și, În moduri diferite și pline de tact, Își arătară compasiunea. Arhiepiscopul era o companie mai puțin vioaie decât fiii săi, dar, la o ceașcă de ceai lângă focul sclipitor din salon, În timp ce lumina zilei se stingea pe pajiștea netedă din fața ferestrelor Înalte, pomeni de o istorie cu fantome, care atrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
deviante și, În vanitatea sa exagerată, se convinsese că putea face aceasta fără să plătească. Henry Îl compătimea, dar nu simpatiza cu el - afectat de spectacolul prăbușirii, dar detașat de el. Ca Într-o tragedie antică, efectul era cathartic, eliminând compasiunea și teama, după cum afirma Aristotel; În cazul său, autocompătimirea și frica de ce avea să Îi aducă viitorul. În sfârșit, se simțea capabil să accepte umilitorul eșec al lui Guy Domville și să pornească mai departe. La mijlocul lunii mai, Între cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]