2,912 matches
-
avea „explicația” în „istorie”, în „ocupația sovietică” sau în dictatura unui partid monopolist. Trebuie să avem curajul și onestitatea de a ne mărturisi neputința, dezorietarea, lipsa de minimă coeziune, incapacitatea de organizare. (Toate acele „întâlniri prin parcuri” ale unor foști complici, de altfel, ai dictatorului, ca și unele, criptice, „demersuri” ale unor inși, foști aparatcici, ba la Moscova, ba la New-York, sunt din ce în ce mai rizibile!...Ă Cred însă că violența, singulară, a revoluției, uciderea potentatului va fi „un semn” de deșteptare cu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și redundanțe. Chiar și timpul de lectură, acel „timp” special pe care-l petreci cu același volum de hârtie tipărită în mână, în acel tip de intimitate specială, inconfundabilă, prețioasă, necesară multor, multor generații de europeni, acel timp larg, generos, complice și savant este, indiscutabil, un element al valorii. Nordic, dacă vreți, în cazul meu înseamnă și „apropierea” sentimentală și ideatică nu numai de corifeii Școlii Ardelene, începând cu primul martir al „latinității poporului nostru” - vlădica Inochentie Micu-Klein, alungat de ungurii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mult de jumătate dintre creștinii din Irak și-au părăsit deja țara, cealaltă jumătate e pe drum. În istoria creștinismului oriental, după genocidul armenilor, va trebui citată invazia americană în Mesopotamia. Lumea musulmană îi alungă pe creștini pentru că îi consideră complici cu Occidentul care i-a bombardat, iar acesta nu ține cont de victimele colaterale. Printr-o rară ironie a istoriei, prima putere creștină din Occident desăvârșește opera de decreștinare a leagănului creștinismului. Te poți mira că nu mai auzi niciun
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și de fapt nu mă caută pe mine, de multe ori am și compătimit-o pentru alegerea făcută, eram convins că-ntr-o bună zi își va corecta atitudinea și-mi va dicta o carte strong. Nu numai una, este complice și la povestea care-i în curs de apariție. Fără să știe i-am acordat toată atenția cuvenită, i-am încredințat rolul principal, ea este cea care a "disciplinat" celelalte personaje care au mișunat în jurul hoitului meu, entitatea mea fotonică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mese lunge, cu capul între palme. Anchetatorul i-a pus în ochi un fascicul de întrebări. Anchetatul oftează. Știe că nu mai are încotro, a venit momentul să spună tot, tot, tot. Trebuie să-i dea în gât și pe complicii săi. O va face? N-o va face?) Dragă Luca Pițu, recunosc că sunt un fan al "scriiturilor" tale (sau un fel de "Fanfan"?), niciodată însă n-am reușit să te încadrez într-un gen. E, de altfel, ca în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
regăsit curajul și a doua zi de dimineață, când eroul zilei, inconscient de cele petrecute, a sosit să și ia funcțiunea în primire, a fost dat afară cu violență de preoți. Nu am aflat dacă printre ei se aflau și complicii lui din ajun. [Mai târziu, pentru a lucra mai bine asupra po pilor, a trecut de la catolicism la cuziști.](Ibidem, p. 41.) Didina Cantacuzino și Zoe Romniceanu erau cu drept cuvânt foarte mândre de re zultatul obținut prin energia lor
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
un loc într altul. În interval, sosea poliția germană și le căuta unde nu mai erau. Dar cine ținea poliția în curent? Noi bănuiam pe bona germană a copilului, cu care Lia făcea toate aceste manopere ca să și-o facă complice și s-o lege mai strâns de ea. De câte ori începea o percheziție, biata Lia trimitea după noi, și ele se țineau lanț. Chiar a doua zi, mai înverșunați ca oricând, sosi o bandă întreagă de ofițeri, soldați, cu un camion-automobil
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
5 luni și mai bine; cum principesa, voluntară și sfidătoare, scria cu floricele smulse din liliacul de pe masă în fața regelui, care se făcea că nu vede: „Zizi“, deși unchiul știa foarte bine că acest nume era numai perdea și că complicele adevărat era un mare duce. Doamna Maurojeny nu iubea pe principesa Maria, care nici dânsa nu o putea suferi. Ținea mult la rudele ei și mai ales la frate său, Alex. Catargi, căruia contribui să i se dea legațiunea din
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
numeroși ca altădată și în toate serviciile publice, chiar în poliție. De nu ar fi astfel, cum ar fi putut să fugă fiul lui Lucă Sturdza, nepotul generalului Mavrocordat, când poliția a înconjurat casa ca să-l aresteze, fără îngăduirea agenților complici?“ D. Argetoianu m-a asigurat că nu se va mai omorî nimeni cât va fi dânsul în capul guvernului și m-a însărcinat să liniștesc pe doamna Zoe Sturdza, mama gardistului, prins în uniformă și întemnițat când era să treacă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
concluziunea era: „Ces assasinats avec la connivence du gouvernement qui n’a pas arrété les assasins“. ianuarie 1941 Legionarii au toată puterea, Antonescu joacă rolul lui Kerenski: discursuri, proclamații și completă neputință de a reacționa. Căci nu-l pot presupune complice de samavolniciile lor. Argetoianu, Tătărescu, Ghelmegeanu, Ralea, doctorul Marinescu sunt tot închiși cu gardă de soldați sub comanda unui ofițer. Acum 5 zile, o ceată de legionari s-a prezentat pentru o percheziție, soldații nu le-au permis intrarea, ofițerul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
nu pot face altceva decât să-l condamn; dar din respect pentru tine, îl voi ajuta atât cât pot, în același timp păstrând onoarea instanței". Evidență tribunalului din Scarperia, care supraviețuiește, arată ca Lolo a fost judecat împreună cu alți trei complici, la 21 noiembrie 1452, la șase săptămâni de la data scrisorii lui Giovanni 82. Ei s-au înfățișat pentru acuzația probabil îmblânzita de furt al unor boabe de struguri pentru stafide (uvas ad siccandas) din proprietatea unui moșier florentin, Angelo Spini
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
modului în care a fost scrisă istoria de către greci, dar este foarte clar că Orosius gândea altfel 11. Pentru Orosius, Herodot, Tucidide, Polybius, Sallust, Titus Livius, Tacitus și alți istorici păgâni pe care i-a folosit că surse au fost complici la un eternalism care le-ar fi alterat scrierile lor de istorie. Orosius s-a bucurat de un succes extraordinar în Evul Mediu. În Istoriile sale el declară că acestea au fost comandate de către Augustin în conjuncție cu lucrarea acestuia
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
împreună cu Don Calogero un sindicat internațional de trafic de narcotice. Aceasta presupunea trimiterea morfinei din Orientul Mijlociu în Europa, transformând-o în heroină și, apoi, culmea, exportând-o în Statele Unite. Acest lucru a fost posibil prin exploatarea legăturilor lor (alimentate de complicele lui Luciano, Meyer Lansky) atât cu coruptul regim prerevoluționar din Cuba, cât și cu familia de gangsteri Trafficante, o forță dominantă în mecanismul politic al Floridei. Această grupare a beneficiat de atâta succes, încât se pare că a determinat sporirea
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
însă și relații de înțelegere și de întrajutorare și în lumea interlopă, dar relațiile dintre ei nu se pot numi prietenie, ci complicitate. Hoții, borfașii, criminalii și toți răufăcătorii, se ajută între ei, dar ei nu au prieteni, au numai complici, și asta este aspectul reprobabil, murdar, al unora dintre relațiile interumane. Tot aici intră grupurile de interese și marile afaceri politice cu toate manipulările lor și cu toată haina fastuoasă pe care o îmbracă pe scena societății moderne. Toate acestea
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
din ce dădea pe goarnă. Acum, ce e grav. Inacceptabil este faptul că același tip de om afirmă că literatura, cultura ar fi pe moarte. Și contribuie în felul ăsta la întreținerea unei stări de lucruri deplorabile. Spunând aceasta, devine complice. Complice stării. Cuvintele cheamă întotdeauna realitatea - și nu e bine să ignori asta. De fapt, sub cuvintele tale borșește disprețul. Te simți ratat, eșuat. Maimuțărești discursul unor indivizi integrați. Ce au aflat care-i șmenul. Dar nu ești decât groaznic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
că pentru mine Miruna nu mai e decât un construct intelectual și apoi un corp, o ființă. De-aia interacționez superficial, artificial câteodată, de-aia îi disprețuiesc pe Pif, Bălănescu. De-aia refuz să fiu integrat. Fiind integrat, aș deveni complice cu ei și nici n-aș mai putea să scriu despre ei. Așa cum nu pot să spun totul despre mine. De exemplu, numele meu, pe care tot amân să vi-l dezvălui. Nu e cine știe ce de capul lui. Dar în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
nimica toată, cu balabusta și cu copiii lor, pentru ca „diferențele“ - ei, vezi? aici e aci: diferențele! - să intre pe nemuncite În buzunarul intermediarului cu rezoluția ministerială la mână, adică În buzunarul tricolor al tipografiei Răsăritul, cum și În cel al complicelui său, samsar la asemenea afaceri, evreul cel roșcovan, băgăcios și isteț, cu nume schimbat pentru ocazie În Coman, dat afară de mine pe ușă și intrat pe fereastră prin insistențele generalului - a groisăr purăț-ul, a groisăr ganef-ul din inima acestor afaceri
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de rival care i-a luat nevasta, pe acest băiat, care putea să-i fie fiu, prost, incult, urât și cu părul ca morcovul de roșu - hei! dar cu perspective de case, vii și acareturi pentru toți acești comperi sau complici ai unei infernale combinații succesorale În care așteaptă toți moartea bătrânului pe paiele Închisorii? ... Cum? Nici o scârbă sau greață, să-ți verși mațele, nu altceva!, când asistă la intimitatea zilnică a celorlalți doi, se hrănește cu ei din aceeași strachină
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
noi amândoi - la crâșma văduvei, sub umbrarul de viță bătrână de sub poalele Cetății, unde eram ospătați cu „zona“ picantă În străchioară de pământ fierbinte, de la cuptor, udată cu vinul uscat, subțirel și verzui de pe Târnave, servit cu zâmbetul confident și complice al pa troanei preazeloase cu clientul, pe care l-ați ghicit, În plină faimă a lui libertină, la 32 de ani, atent nevoie mare cu juna și trupeșa fecioară adusă până aci cu stăruinți și șiretli curi, uimită și nedumerită
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Între prieteni, În lume, până În momentul când, străin și necunoscut, pășești aceste praguri primitoare de unde, În sfârșit, Îți poți alege, după gustul tău nestingherit, și cu un simplu gest sau ocheadă de stăpânitor peste neamul cel recalcitrant al femeilor, pe complicea, la fel de străină și de necunoscută, a iluziilor tale amoroase de-o clipă. (Aristip, discipol al lui Socrate, propaga o filozofie a feri cirii bazată pe practica plăcerilor lumești, nerușinându-se, de aceea, când era văzut de elevii săi intrând la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cam fantezistă soluția lui Mitică Vâlceanu. Prea multe etape în care nu trebuia să se întâmple nici o defecțiune, dar până la urmă, atât eu cât și Tavi Loghin, am aderat la program. Ba mi se pare că era și al patrulea complice, cineva din banca din spatele nostru. Toate detaliile previzibile au fost analizate. S-au găsit foile ștampilate, s-a format echipa de rezolvare a problemelor, cei care trebuiau a să scrie absolut toată teza, inclusiv numele fiecăruia dintre noi, copilul a
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
dat seama cu cine are de-a face, și-a dat seama că e un inițiat, un client din lumea de odinioară, așa încât, arătând cu o mișcare a capului spre rafturile din față pline cu literatură sovietică, i-a spus complice: -Lăsați-le pe-alea, am și altceva, dacă vă interesează! -Mă interesează, desigur, sunt un amator, chiar un pasionat de literatură, a încuviințat tata pe un ton voit neutru: căpătase și el un fel de paranoia și vedea peste tot securiști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
sperând că acesta le va arunca vreun oscior. Tovarășul Cameniță s-a uitat la ei sumbru, amenințător, enorm, strivitor. -Bă, i-ați împușcat p-ăia ș-atât? Atât?! Ce, bă, voi credeți că ăia acționa de capul lor, n-avea complici, ăă? Măriți, bă, cercu, faceți, bă, cercetări ca lumea! Hai, marș la treabă! Drept care mai-marii raionului Serenite s-au înapoiat în orașul lor, cu coada-ntre picioare, adică fără glorie și cu dureri de cap. Fanache și-a suflecat mânecile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
când nu mâncau crapi, ci chitici plini de oase cu mămăligă. Iar grasa de tanti Sofița râdea și confirma ceea ce spune bătrânul: „Lasă viața așa, mă, Marinele, cu crapi să se îmbuibe ăia!“. Fiindcă toți o aprobau cu un surâs complice, Marinel a crescut cu credința că se ascundea un rău în tot ce era gustos și că bomboanele, curentul electric și crapii aveau să facă la un moment dat diferența. Ei se salvau prin calicie, iar pe toți „ăia“, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și am reușit. Totuși, din când în când, am o senzație incontrolabilă de frică. Uneori, mă prefac că greșesc etajul și sun la ușa familiei liniștite care s-a mutat în locul demenților. Când aceștia îmi deschid, mă scuz, le surâd complice, iar la plecare le spun de mai multe ori: „Mulțumesc!“. Ar trebui să se întrebe de ce le mulțumesc, dar sunt oameni binecrescuți și lasă lucrurile așa cum sunt. Biruitorul Elevului Codin Antonescu din a VIII-a C nu-i plăceau deloc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]