46,314 matches
-
treaptă unei Vulgate comune. Ideologia totalitarismelor "pare imaginata pentru debili mintali, pentru persoane aflate sub nivelul de dezvoltare intelectuală". Toate acestea explică tactică de salvare politică în extremis a celor două ideologii aparent ireconciliabile, prin alianță lor după prăbușirea sistemelor comuniste în Europa: "Ceea ce se întîmplă acum în țările est-europene, în țările traumatizate de comunism, nu marchează nici pe departe o evoluție inedită sau absolut neașteptată: îmbinarea dintre fascism și comunism în ideologia aceleiași persoane, acelorași partide politice, programe electorale ori
Un antiideolog (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17584_a_18909]
-
tip de societate că este ălogocratică - afirmație perfect valabilă, atîta timp cît nici un detaliu al imensei construcții nu poate fi imaginat fără suportul codului verbal bine pus la punct, imposibil de modificat după dorința individuală". Mihai Zamfir observa că logocratia comunistă nu e decît o reluare a "realismului" de factură medievală, derivînd din formă discursului teologal al secolului al XIII-lea, exprimat în schema aristoteliciana, prin aportul decisiv al Sfîntului Toma din Aquino. Astfel discursul comunist, creat în Rusia, în primii
Un antiideolog (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17584_a_18909]
-
Mihai Zamfir observa că logocratia comunistă nu e decît o reluare a "realismului" de factură medievală, derivînd din formă discursului teologal al secolului al XIII-lea, exprimat în schema aristoteliciana, prin aportul decisiv al Sfîntului Toma din Aquino. Astfel discursul comunist, creat în Rusia, în primii ani ai puterii sovietice, care a trecut țel quel în țările captive, apare stăpînit de universalia. Fiecare întrupare verbală particulară descinde din discursul tutelar, intemporal, care se revendică de la o autoritate ideologică, substitut al celei
Un antiideolog (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17584_a_18909]
-
Autoritate dată de textele "clasicilor marxism-leninismului", asociate cu documentele esențiale ale partidului în chestiune, la care se adaugă citatele din secretarul general al partidului aflat în funcție: "Citarea acestuia din urmă reprezintă singura concesie făcută temporalului". Factura repetitivă a discursului comunist nu e decît urmărea "realiilor" din care se trage, cu un efect de stereotipie remarcabil: "Că și în discursul teologal, și în cel comunist citatele conferă stabilitatea textului și un aer familiar, specific dogmei reluate la infinit". Repetiția oglindește tendința
Un antiideolog (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17584_a_18909]
-
politic totalitar se mișcă prin urmare în aria termenilor obsesivi și a sintagmelor gata făcute. De fapt, el s-a transformat într-un sub-cod lingvistic ce se cere apreciat ca atare, într-un limbaj specializat". O altă trăsătură a discursului comunist o reprezintă disprețul față de contingent. Acest discurs nu se alimentează din realitate - oricît se invocă, demagogic, "legătură cu viața", rolul important al praxis-ului, întorcîndu-le, de fapt, spatele, în favoarea unei ordini "definitive", scutite de primejdia imprevizibilului, care ar putea țîșni
Un antiideolog (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17584_a_18909]
-
nu se alimentează din realitate - oricît se invocă, demagogic, "legătură cu viața", rolul important al praxis-ului, întorcîndu-le, de fapt, spatele, în favoarea unei ordini "definitive", scutite de primejdia imprevizibilului, care ar putea țîșni din orice detaliu necontrolat: "Raportul dintre discursul comunist și realitate poate fi rezumat într-un singur fel: daca realitatea contrazice teoria, cu atît mai rău pentru realitate! Teoria fiind infailibila, realitatea trebuie să-i urmeze; dacă nu, înseamnă că realitatea a devenit aberantă și poate fi deci ignorată
Un antiideolog (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17584_a_18909]
-
înseamnă că realitatea a devenit aberantă și poate fi deci ignorată în mod deliberat. Decenii la rînd, discursul care ne preocupă s-a situat într-o irealitate absolută, fără nici o legătură cu ceea ce se petrecea în jur". Așadar, în viziunea comunistă, limbajul creează realitatea. Nu e o creație inocentă, căci, fiind numită în discursul oficial, realitatea e instantaneu sancționată axiologic, din capul locului conotată pozitiv ori negativ, fără drept de apel. Consecințele? Iată doar cîteva exemple dintr-o serie imensă: "Mari
Un antiideolog (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17584_a_18909]
-
fără drept de apel. Consecințele? Iată doar cîteva exemple dintr-o serie imensă: "Mari filosofi ori scriitori, Regele României, Basarabia și Bucovina de Nord - pentru a da exemplele cele mai curente - au fost oficial loviți de non-realitate în perioada dominației comuniste din România, în ciuda faptului că nimeni nu se îndoia de existența lor reală. Pretenția instaurării prin limbaj - curentă în Mesopotamia ori în Chină imperiala din secolele V-VIII - s-a putut naște din nou în Europa secolului al XX-lea
Un antiideolog (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17584_a_18909]
-
limbaj, o aneantizare lingvistică. În momentul în care a devenit cu putință pluralismul limbajelor, s-a revenit la un soi de nominalism reflex, care spulberă limbajul unic: "În această determinare ăsuprastructurală rezidă, pentru multă vreme, principala dificultate a refacerii puterii comuniste în Estul Europei: este greu de reformulat un discurs ărealistă pe ruinele celui abia demascat. Comuniștii beneficiază în țările estice de nenumărate atuuri: o economie ruinata, aproape aceiași oameni în funcțiile principale de comandă în stat, certitudinea neutralității Occidentului în
Un antiideolog (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17584_a_18909]
-
ea este mai vizibilă decît oriunde. Poate doar la istorie să descoperim ceva comparabil. E normal să fie așa. Științele naturii, pozitive, cum li se mai spune au fost mai puțin ideologizate în trecut decît umanioarele. Și, apoi, sechelele gîndirii comuniste au fost mai greu de înlăturat la, să zicem, filosofie decît la matematică. Revine de acum înainte profesorilor misiunea de a se adapta noului spirit și de a-l exploata în avantajul elevilor. Programa de literatură aduce mai multe elemente
Noile programe si manuale de liceu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17598_a_18923]
-
contextul istoric, de la activitatea acestuia la Gîndirea, Curentul, România (această din urmă un cotidian carlist, la a cărui direcție suveranul l-a invitat pe celebrul romancier) pînă la perioada postbelică, dominată de cenzură și de alte interdicții instituite de regimul comunist. Mărturia de ordin personal (sentimentală, familială, socială, de creație etc.) e, asadar concrescuta cu documentul de epocă. Primul aspect, cel confesiv, ni se înfățișează însă drept cel mai relevant. El trasează profilul unui intelectual sensibil și introspectiv, fremătînd de afecte
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
de aliniate (tot tipografice) pentru a cîștiga spațiu; iar la diferitele controale ale postelor pentru străinătate aceste corectări inofensive vor fi părut, cine știe ce cabalistice trucuri de limbaj secret. Mai știi? Așa sînt vremurile, draga mea copilita". În altă scrisoare, regimul comunist e supus unei critici încă mai tranșante: "Eu tot trag nădejdea că oamenii se vor dezmetici și măcar de rușinea generațiilor viitoare a din epoca atomică a nu-și vor mai anihila reciproc bucuria de a trăi, numai că se
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
Iar în ceea ce-l privește pe Alex. Ștefănescu (poftim, Gabriel Plesea mă pune în situația să vorbesc despre mine la persoana a treia!), furibundul publicist crede că este și el un personaj odios, aducând argumente de genul: În privința trecutului lui comunist, la București fiind, mi s-a recomandat să ămai întreb și pe altiiă, tot așa cum la New York o persoană demnă de toată încrederea mi-a destăinuit tratamentul oribil suferit din partea acestui egomaniac supradimensionat, atrăgându-mi totodată atenția că e un
Un scriitor agitat by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17601_a_18926]
-
principiului polifonic al gîndirii artistice descoperite de el"5). Deși influență și în spațiul cultural românesc, literatura lui Dostoievski n-a dus aici la epigonism - excepție făcînd, poate, creația romanesca, azi uitată, a lui Octav Sulutiu 6). Cu toata oprimarea comunistă - sau poate tocmai în răspăr cu ea -, prin anul 1972, făcîndu-se o anchetă în mediul studențesc bucureștean privitoare la romancierii preferați, se ajunsese la următoarea ierarhie: 1. Dostoievski, 2. Hemingway, 3. Kafka, 4. Proust, 5. Faulkner 7). Pînă la necesară
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
iar circulația a fost restricționată. Singura mașină lăsată să treacă a fost limuzina de ultimă generație a IPS Nifon Mihață, arhiepiscop de Târgoviște, fapt ce a produs rumoare printre ctedincioși. Credincioșii au recunosc că mobilizarea le aduce aminte de vremurile comuniste, când erau mobilizați pentrui manifestările de 1 Mai și 23 August.
Pelerinaj la Potlogi. Preoții, obligați să se prezinte cu liste la procesiune by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/24752_a_26077]
-
în locuințe provizorii și secrete, sub semnul unei solidarități în care, vai, câte un imprudent face câte o breșă. Așa ajunge unchiul lui Barbu Ollănescu, René Policrat, fruntaș liberal și apropiat al amiralului Horia Măcelaru, să fie prins de autoritățile comuniste în 1960, când sunt arestați, pentru tăinuirea fugarului, și Barbu Ollănescu și părinții lui. Emoționantă, redată cinematografic, e scena despărțirii de doi părinți în vârstă, care urmau să apuce, după așa-zisul proces, spre alte pușcării, și nimeni nu mai
Lumea din vis by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2474_a_3799]
-
cețuri. Paradoxurile istoriei! Firește, cu noi, românii, în principal cu răzvrătitul și ereticul Nicolae Ceaușescu, URSS avea o răfuială veche de două decenii și jumătate. Dar numai pe noi ne-a dat „pe tavă“ foștilor inamici? A dat tot lagărul comunist european, iar până la urmă, destul de repede de altfel, și pe sine însăși, propriul imperiu gigant împreună cu doctrina lui sacră. Și celelalte țări est-europene, cu care URSS nu avea nimic de împărțit (ba, „la din contra“, am spune), și care nu
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
înlănțuire greu, dacă nu imposibil de evitat, în întreaga structură a societății, în curgerea generațiilor, în rostogolirea veacurilor, după cum și în însăși ciclicitatea naturii. Privind lucrurile în această lumină, stilul pamfletar-trivial în care este creionat în continuare portretul fostului regim comunist, îngropat în țările est-europene, se dovedește nu numai caduc, ci lipsit de valoare istorică. Nu caricatura e necesară, ci obiectivitatea sociologică, imparțialitatea de manual - cu atât mai mult cu cât o bună parte a populației a trăit epoca și are
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
active de Elena Ceaușescu și grupul ei de influență, ba chiar și de fostul promotor al spiritului înnoitor din anii 1965-1975, N.C., căzut în abulie politică, dar ele n-au mai găsit teren propice, fiind repudiate de societate. Prăbușirea sistemului comunist n-a mai surprins la noi improvizațiile staliniste ale raporturilor societate - om, colectivitate - individ. Acele experimente nu mai existau decât în amintirea vârstnicilor, a celor ce și-au trăit tinerețea sub semnul „roboților de fier“. În memoria tuturor dăinuie acum
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
româno-occidentale, când cei mai proeminenți șefi de stat ne vizitau țara și primeau cu fast delegația la nivel înalt a României), evocarea sa devenind chiar anacronică. Românii nu mai credeau în gogoriță. Chiar când, în ultimele ceasuri tensionate ale regimului comunist, Nicolae Ceaușescu a denunțat dușmanul în persoana aceluiași Vest, aliat acum cu Estul sovietic, românii au făcut un gest de lehamite: „Ia mai termină cu șabloanele astea! Altceva nu știi să spui? Ne-am plictisit până peste cap de atâția
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
rânduielilor țării, cele ce le ocrotiseră înainte viața, făcând-o suportabilă în pofida neajunsurilor. În nenorocirea de azi, ce a fost înainte ajunge să li se pară unor oameni ceva sinonim cu binecuvântarea. A existat o categorie de dezagremente ale regimului comunist, resimțite acut în prima fază și mult atenuat în cea de a doua, percepute cumva ca necazuri zilnice, pe care mulți le-au și uitat sau le-au lăsat să vegeteze într-o zonă difuză a memoriei. Dar și acestea
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
vorbesc. În sine, 1989 pare definitiv condamnat la uitare. Ori cel mult proiectat în zona resemnată a conspiraționismului. Se prea poate ca o parte a imaginarului incomplet să vină și dinspre occidentali, incapabili să înțeleagă cu adevărat tragedia fostelor state comuniste. Nemaivorbind că gânditori precum Habermas și Rorty nu credeau într-o depresie a stângii noncomuniste după 1989, ci întrevedeau o speranță nouă. Nici vorbă de discreditare, doar reconfigurare. Cu alte cuvinte, o compasiune teoretică prelungită în pretexte filosofice întemeietoare. Conceptul
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
De aici și senzația de relativizare accentuată. Este atent la contextul internațional pregătind evenimentele de la finele anului și nu-i scapă nimic din monografia țării sub comunism. Adrian Buz are stofă de istoric ce prezintă didactic indicii viețuirii în sera comunistă. Nul interesează în niciun fel dialectica istoriei, nici mitologiile, chiar trăite. Opțiunea lui vizează autoscopia la rece, cu numeroase excursuri despre viața în comunism. Protagonistul, tânăr militar, justifică în opinia celui care-și rememorează tinerețea un întreg destin. Așadar, nu
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
dezbinați. Mama rămâne un personaj aproape negativ, deși ea e cea care, din umbră sau direct, vindecă traseele tânărului răcan, necopt, se vede, și cu adolescența nervilor neîncheiată. Între cele două perspective, asupra lumii stagiului militar și a radiografierii lumii comuniste, discursul este întretăiat de secvențe biografice și altele, ale unor destine sincopate, utile ca detalii de viață ce întregesc tabloul Revoluției. Marea miză a lui Adrian Buz din 1989 are în vedere felul în care participarea la un miracol - Revoluția
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
in domenii mai puțin cunoscute ale vieții literare dinainte de 1989 (Epurarea cărților în România din 2010 și cele două volume ale corespondenței din exil a lui Alexandru Busuioceanu), Liliana Corobca revine cu o monografie solidă asupra „cenzurii literaturii în regimul comunist din România”, cum o definește subtitlul cărții recent apărute. Despre cenzură și derivatele ei (inclusiv despre conducerea autoritară a politicilor culturale de către regimul instalat în martie 1946, care tot o formă de cenzură este), s-a scris mult în ultimele
Dincolo și după cenzură by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2488_a_3813]