5,487 matches
-
toate resursele și la Siena partidul meu e În război cu dușmanii. Și luptăm prost când o avem drept scut pe Doamna Sărăcia. Eu nu sunt nicidecum unul din nătărăii cate țopăie Încoace și-ncolo cântând laude tolomacului din Assisi, conchise el cu o fărâmă din veselia sa obișnuită. - Cecco, În noaptea asta vei dormi la Stinche. Sienezul păli. Dar numai pentru o clipă, după care Își reluă de Îndată atitudinea dezinvoltă. - Hai, Dante, doar nu vrei să-i faci una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pentru a ne arăta ce avem de făcut mai departe. Hanul Îngerului era locul Întâlnirii. Numai Brandan știa cine este. Poate că legătura s-a făcut, dar, odată cu moartea călugărului, firul s-a rupt. Și acum ce-i de făcut? conchise el, frângându-și mâinile. - Rămâneți pe loc și ascundeți-vă, deocamdată. Moartea lui Brandan ar putea fi și un accident, dacă el o fi subestimat impeterozitatea Arnului. Dacă ar fi pierit de mâna lui Bonifaciu, ghearele acestuia ar fi ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sălbatică persoana, iar eu nu puteam să o tratez cu refuz. ― Bine, mă, da’ să rupi lucrurile? ― Adevărul e că erau cam șubrede; chiar, Adriene, ia mai înnoiește, neică, chestiile pe acolo, că n-o să mergem acușilea în dezordinea aia, conchide Johnny, iar vodca era parcă mai altfel, mai uleioasă, mai adevărată. Dormeam. Era după-amiază, eram singur, era cald, ningea afară, ce mai, era bine și eu dormeam dus. Sună undeva telefonul. Ați observat de câte ori sună telefonul când dormi dus? Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
a morții, care a făcut obiectul unor îndelungate cercetări, a fost fixată recent în anul 411 î.Hr. -, biografia și chiar personajul, pentru că multă vreme s-a pus întrebarea dacă nu cumva acest nume ascunde două identități, după care s-a conchis că au existat două persoane: un sofist și orator, Antiphon al nostru, și un retor zis „din Rhamnonte”. Mulțimea activităților acestui personaj, care s-a manifestat în toate domeniile, starea lacunară a suporturilor, incertitudinile privitoare la amestecul său într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
un avar care refuză să-și ajute un prieten, își îngroapă comoara într-o grădină și, după ce este deposedat de ea, regretă că n-a dat cu împrumut suma cerută, care ar fi rămas astfel în posesia lui. Ironic, el conchide că banii îngropați într-o grădină, plasați într-o bancă sau împrumutați unui prieten există la fel de puțin din punct de vedere substanțial și că nu sunt decât o virtualitate de care trebuie să râzi... Onorurile? Ce să faci cu ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
când traversezi piața publică, când treci pe străzile cetății sau întârzii în fața tejghelei negustorului de pește? Panglicile, medaliile și titlurile îți fac oare existența mai ușoară, mai plăcută? Sau toate acestea nu-s decât vanități și goană după vânt? Antiphon conchide că este inutil să-ți irosești timpul și energia în asemenea simulacre. Tot astfel, pretinsele plăceri ale familiei și ale generării unei descendențe se împuținează pe măsură ce timpul trece și constatăm dispariția progresivă a libertății și autonomiei noastre în activitățile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
tremură deja la ideea că Aristip din Cirene tatăl, din care s-a născut Aristip Metrodidactul într-o a doua generație - și Arete îVirtutea!), fiica sa -, ar putea să nu fie filosoful pe care-l știm! Câțiva istorici ai filosofiei conchid, într-adevăr, că absența lui Aristip din Cirene din opera lui Platon dovedește inexistența tezelor cirenaice în momentul în care acesta scrie dialogul Philebos, consacrat totuși în exclusivitate problemei plăcerii. Am văzut în ce măsură această omisiune s-a datorat mai curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
i se pune în seamă o epidemie de sinucideri care l-a determinat pe Ptolemeu să-i interzică învățăturile. Nu prea vedem cum Hegesias și ai săi pot fi numiți cirenaici altfel decât în virtutea argumentului geografic, singurul acceptabil! Trebuie să conchidem că, așa cum Aristip nu se prea bucura de faptul că avea copii - se înțelegea prost cu ai lui și, cum am văzut mai sus, nu-i aprecia cine știe ce... -, nu i-ar fi plăcut nici să facă școală cu discipoli fideli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ascetism: ea presupune efort, tensiune, muncă, voință și exerciții aspre pentru a ajunge la stăpânirea de sine. Iar sufletele candide, grăbite să demaște hedonismul și să-l identifice cu calea lesnicioasă, cu abandonul, cu destinderea, cu delăsările de tot felul, conchid că asceza și hedonismul se exclud, una făcându-l imposibil pe celălalt. Eroare majoră, dat fiind că hedonismul presupune asceza, obligă la ea. Cinismul arată această cale și le deschide ochii tuturor celor care cred că vor obține plăcerea lăsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
sofistică? N-are nicio importanță, să lăsăm deoparte asemenea detalii și să-l înrolăm pe filosof în ceata profesorilor de virtute, a negustorilor de morală. De această reputația nu va mai scăpa... Nimic din rândurile rămase nu ne autorizează să conchidem că Prodicos este în favoarea unui termen sau a altuia: viața frivolă de plăceri sau viața virtuoasă și austeră. Pentru că, citind Memorabilele lui Xenofon - care redau spiritul, fără să avem însă acces la literă și, mai ales, fără să cunoaștem condițiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de a locui intens prezentul și de a nu perturba acest moment cu amintirea trecutului sau cu teama de viitor, pentru că ceea ce a fost nu mai este, iar ceea ce va fi încă nu este, adevăruri evidente care ne obligă să conchidem că suntem datori să experimentăm eficient prezentul și atât. Viața valorează nu atât prin cantitate, cât prin calitate. Scurtă, dar densă și filosofică, ea face mai mult decât dacă ar fi lungă și plină de inocență. A trăi bine duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
asortat - căci spectrul femeii nu doarme la niciun creștin! Cum ar fi putut un om să se apropie atât de mult de nebunie fără să fie atins de ea? Atins, adică discreditat... Pe acest principiu, săvârșind aceeași aproximație logică, unii conchid că tabloul ciumei din finalul poemului rămas neterminat se datorează unui martor direct, fiindcă este prea bogat în detalii morbide vizibile doar la fața locului. Prea multă precizie, prea multe culori, mirosuri, prea multă minuțiozitate, o prea bună cunoaștere a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
unei epoci în creierul unuia și aceluiași individ. Cu atât mai mult cu cât această inteligență - această configurație particulară a atomilor! - presupune același mod de a excela în imaginație, în rațiune și în intuiție. A deduce atomii din observație, a conchide existența particulelor invizibile plecând de la o manifestare vizibilă, a goli cerul de ocupanții săi nelegitimi numai prin forța demonstrației și a rațiunii, a risipi temerile și angoasele numai prin puterea argumentației, toate acestea presupun calitățile unui filosof de format mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
iată o nouă ocazie de a ne opune locurilor comune legate de Lucrețiu! -14- O plăcere atomică. Ce e plăcerea pentru un filosof materialist? Cu ce se aseamănă jubilarea? Lucrețiu vorbește despre inutilitatea atomilor râzători pentru râs, dar trebuie să conchidem oare și că atomii voluptuoși nu sunt necesari pentru plăcere? Da, pentru că particulele nu cunosc nici durerea, nici plăcerea, dar înlănțuirile lor, da. Nu e o surpriză, știind acum ce știm despre fizica atomistă epicuriană: plăcerea este atomică. Durerea, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
rușine). Sondagiile astea în structura nevăzută a experienței salvează poate cele ce scriam pe-atunci, desolidarizîndu-le în destin de literatura de pitoresc și de pastișul folcloric (lucruri de cari mi-e groază - ori, literatura noastră e aproape toată numai asta. Conchide...) Pentru aceste motive și altele încă, te rog, zi-i acestui ciclu, care a avut încurajarea d-tale pe-atunci, tot ciclu balcanic. Linia liricei mele o faci să treacă prin provincia Expresionism. Nu vrei să vezi mai degrabă în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Pe de altă parte, e un fapt că Gauss a calculat curbura suprafeței de revoluție a tractricei; deci e foarte probabil să se fi gândit la realizarea planului neeuclidian pe o suprafață euclidiană. De a nu se fi grăbit să conchidă la echivalență, îl ridică însă mult deasupra lui Beltrami, fiindcă probabil acest om extraordinar va fi văzut că e vorba de o echivalență în mic, și nu de o echivalență în mare. * În sfârșit, Gauss poate fi privit ca premergător
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Dicționar „cu conștiința că interpretările din cel de-al doilea plan superior, pot exploda lumea exactă eminesciană, instituită în operă”, că a căutat să demonstreze prioritar unitatea acesteia și să aplice o grilă ontologică adecvată. Pe bună dreptate Mihai Cimpoi conchide, reliefând cu pregnanță, faptul că „El (M. Eminescu n. ns.) este, dincolo de «schema organică» pe care o căutăm, dincolo de «cantonările exegetice» de până acum, devenite desuete, anacronice, având în vedere un element esențial, fundamental și anume „personalitatea intelectuală singulară în
MIHAI EMINESCU-DICTIONAR ENCICLOPEDIC DE MIHAI CIMPOI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364363_a_365692]
-
apropierea mea pentru acel ceva misterios și nedefinit care mă face să revin cu instență asupra ei. După prima lectură pe care mi-am impus-o neutră și fără idei preconcepute („Nu-l cunosc pe autor și nu știu cum scrie!”), am conchis cu lejeritate: „Ce frumos este să scrii poeme haiku: te așezi într-un fotoliu și lași lucrurile din preajma ta să vorbească singure. Ce vreți mai simplu decât atât?!” Deschideam cartea la întâmplare și îmi plăcea să cred că mă aflu
UMBRA UNEI FRUNZE de ION UNTARU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364459_a_365788]
-
opri la infinit izvorul revărsării darurilor Sale față de noi, iar atunci când vom fi vizitați de El, de Însuși Mîntuitorul sufletelor noastre, vom simți o fericire și o pace mai presus de durere și de suferință, de lacrimă și nevoință. Vom conchide, împreună cu Sfântul Apostol Pavel ca „Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu - Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu noi, cu toți. Amin.” Note Bibliografice: 1 - Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoințe, în Filocalia sau culegere din
DESPRE SUFERINŢĂ, RĂBDARE ŞI NĂDEJDE DIN PERSPECTIVA CREŞTINĂ [Corola-blog/BlogPost/361292_a_362621]
-
opri la infinit izvorul revărsării darurilor Sale față de noi, iar atunci când vom fi vizitați de El, de Însuși Mîntuitorul sufletelor noastre, vom simți o fericire și o pace mai presus de durere și de suferință, de lacrimă și nevoință. Vom conchide, împreună cu Sfântul Apostol Pavel ca „Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu - Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu noi, cu toți. Amin.” Drd. Stelian Gomboș Referință Bibliografică: Despre suferință, răbdare și nădejde din perspectiva creștină - p.
DESPRE SUFERINŢĂ, RĂBDARE ŞI NĂDEJDE DIN PERSPECTIVA CREŞTINĂ [Corola-blog/BlogPost/361292_a_362621]
-
a românilor de pretutindeni reprezintă un prilej excepțional pentru a ne promova identitatea noastră națională și este o oportunitate pentru a ne constitui într-o voce comună atunci când avem de susținut idei și proiecte pentru românii din întreaga lume'', a conchis senatorul democrat-liberal. Precizam ca proiectul de instituire a Zilei Limbii Române, inițiat de senatorul Viorel Badea și susținut de 165 de senatori din toate partidele politice, a fost adoptat de plenul Camerei Deputaților și a devenit lege la data de
VIOREL BADEA DOREŞTE CA ROMÂNIA ŞI R. MOLDOVA SĂ CELEBREZE ÎN COMUN ZIUA LIMBII ROMÂNE de AGERPRES în ediţia nr. 913 din 01 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363988_a_365317]
-
apartamentului, auzi mieunatul nerăbdător al motanului. Descuie cât putu de repede, făcând să cânte cheile. Intră degrabă, cercetând vreun motiv material care să-l fi determinat pe motan la jelania făcută. Nu găsi nimic, dar, la capătul pregătirilor pentru noapte, conchise: Îi era dor de mine?! Întrebarea absolut retorică se lăsă ca un stor plăcut, închizând-o pe Mira în baldachinul nocturn al viselor. Referință Bibliografică: Romanul LEGĂTURA DE CHEI - CAPITOLUL 7 / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1815
CAPITOLUL 7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362377_a_363706]
-
robust aflat în fața lor. -Câți ani ai în serviciu, legionarule? -Aproape douăzeci de ani magistratule. -Ai luptat deci prin multe locuri... -De acum șaptesprezece ani sub ilustrul Germanicus, pe Rin. -Ești deci unul dintre cei mai duri ostași de pe aici! conchise Simbinacus. -Se poate spune și așa, răspunse acesta. -Și de încredere, completă Valerius Audanius. -N-am ieșit nici măcar o dată din cuvântul ofițerilor mei. -Ești cetățean roman? -Nu! -Bine. Acum povestește-ne cum a fost. -Nu vă pot spune prea multe... -Îți
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362339_a_363668]
-
în plan umanist. Se încheie astfel lectura revistei „Cetatea lui Bucur“, ca un somn binefăcător, ca o transă care ne-a îmbogățit spiritual, o gură de aer prospăt în miezul caniculei românești. Citez unul din aforismele lui Ionuț Caragea și conchid, nu fără urmă de regret: „parcă am visat cu deșteptătorul la tâmplă”. ---------------------------------------------------------------- Notă: Revista virtuală „Cetatea lui Bucur” poate fi accesată la adresa: Revista virtuală „Cetatea lui Bucur” poate fi accesată la adresa: http://cetatealuibucur.wordpress.com/ Gabriela CĂLUȚIU SONNENBERG 31 iulie
O DIMINEAŢĂ CÂŞTIGATĂ, GRAŢIE PUBLICAŢIEI VIRTUALE CETATEA LUI BUCUR de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361210_a_362539]
-
există diversitate cu o rezoluție. Bach a scris enorm de mult, însă omul acesta, cu teamă de Dumnezeu, cu cunoștințe de Dumnezeu, are o diversitate componistică absolut incredibilă. Observați însă că toate compozițiile lui au o rezoluție, au ceva care conchide. Au încă de pe vremea lui acea închidere pe dominantă, cum ne-ar spune muzicienii. La Schoenberg perspectiva de viață conduce la o continuă variațiune, dar ea este întotdeauna fără rezoluție. La Bach, la omul care se teme de Dumnezeu, la
DUREREA SUFLETULUI. UNDE SE POATE GĂSI ELIBERARE ŞI PACE? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360844_a_362173]