2,296 matches
-
organizarea unui nou conciliu. În concluzie, la aproape 233 de ani de la moartea lui Buddha, împăratul Așoka al Imperiului Maurya convocă în anul 250 î.Hr Al treilea Conciliu Budist în orașul Pătaliputra, conciliu aflat sub conducerea călugărului Moggaliputta Tissa. Conciliul a numărat aproape 1000 de călugări, printre care și împăratul Așoka, convertit la budism și fiind prezent în calitate de monah. Obiectivul conciliului a fost de a stabili o formă clară de budism și de a le desemna pe celelalte ca fiind
Concilii budiste () [Corola-website/Science/329021_a_330350]
-
în anul 250 î.Hr Al treilea Conciliu Budist în orașul Pătaliputra, conciliu aflat sub conducerea călugărului Moggaliputta Tissa. Conciliul a numărat aproape 1000 de călugări, printre care și împăratul Așoka, convertit la budism și fiind prezent în calitate de monah. Obiectivul conciliului a fost de a stabili o formă clară de budism și de a le desemna pe celelalte ca fiind eretice. În urma conciliului s-a luat hotărârea că doar facțiunea sthaviravadistă (budismul theravada) este singura formă ortodoxă a budismului, iar celelalte
Concilii budiste () [Corola-website/Science/329021_a_330350]
-
aproape 1000 de călugări, printre care și împăratul Așoka, convertit la budism și fiind prezent în calitate de monah. Obiectivul conciliului a fost de a stabili o formă clară de budism și de a le desemna pe celelalte ca fiind eretice. În urma conciliului s-a luat hotărârea că doar facțiunea sthaviravadistă (budismul theravada) este singura formă ortodoxă a budismului, iar celelalte facțiuni sunt eretice și excluse din Sangha. Alte realizări ale conciliului au fost adăugarea unor noi texte la Canonului Pali și trimiterea
Concilii budiste () [Corola-website/Science/329021_a_330350]
-
și de a le desemna pe celelalte ca fiind eretice. În urma conciliului s-a luat hotărârea că doar facțiunea sthaviravadistă (budismul theravada) este singura formă ortodoxă a budismului, iar celelalte facțiuni sunt eretice și excluse din Sangha. Alte realizări ale conciliului au fost adăugarea unor noi texte la Canonului Pali și trimiterea unor misionari budiști în diferite zone precum Asia de Sud-Est, Asia Centrală și Sri Lanka. Tot în această perioadă, din cercul sthaviravadinilor se mai desprinde o nouă grupare, cea a sărvăstivadinilor.
Concilii budiste () [Corola-website/Science/329021_a_330350]
-
sprijinit pe budism , dar și pe arte și științe , construind un număr mare de stupe (sanctuare destinate păstrări relicvelor budiste) , dar și niște stâlpi de piatră inscripționați cu îndrumări de ordin moral și religios pentru popor. A convocat Al treilea Conciliu budist pentru remedierea unor probleme dogmatice cu privire la regulile monahale budiste . A trimis misionari budiști în Sri Lanka , Indonezia , Asia Centrală , chiar și în unele regate elenistice . În vremea lui Așoka , Imperiul Maurya cuprindea o mare parte din Subcontinentul Indian și o parte
Dinastia Maurya () [Corola-website/Science/329027_a_330356]
-
conte în regiunea germană Renania la finele secolului al XI-lea și lider al "Cruciadei germane" din 1096. Mai este cunoscut ca de Leiningen sau Emich de Flonheim. Ideea constituirii primei cruciade, proclamate de către papa Urban al II-lea la Conciliul de la Clermont în 1095, s-a transformat curând într-o mișcare populară, sub conducerea predicatorului Petru Pustnicul. Predicile lui Petru asupra ideii de cruciadă s-au răspândit mult mai rapid decât apelul oficial al lui Urban al II-lea. Punctul
Emicho () [Corola-website/Science/324399_a_325728]
-
quem", dat fiind că respectivul suveran pontif s-a stins în iulie. O trimitere din Cartea III a cronicii se face la "rasa galică [care] dorea să deschidă calea către Sfântul Mormânt", ceea ce demonstrează că Guglielmo ar fi scris ulterior Conciliului de la Clermont, convocat de Urban al II-lea în noiembrie 1095. De asemenea, o referire la acelați papă ca fiind în viață dovedește că lucrul la redactarea cronicii se făcea înainte de iulie 1099. Poemul este dedicat ducelui Roger Borsa, fiul
Guglielmo de Apulia () [Corola-website/Science/324437_a_325766]
-
instrument docil al organelor de stat. În calitate de colaborator al Securității, conspirat între anii 1960 și 1969 sub numele de „Matei Popescu“ (după ce devine deputat în M.A.N. este folosit de Securitate doar ca „persoană de încredere“) a participat la Conciliul Vatican II, intoxicînd autoritățile papale cu informații false în ceea ce privește situația Bisericii Catolice din România. Indirect Augustin a participat și la prigoana contra lui Rafael Haag. Toate aceste detalii se găsesc în diversele dosare, păstrate la CNSAS, și nu au fost
Francisc Augustin () [Corola-website/Science/323872_a_325201]
-
Rhosus, condamnând-o ulterior drept falsificată. Apare să fi izvorât din dezbaterile teologice privitoare la sensul, figurat sau literal, a unei afirmații din Evanghelia după Ioan: „Cuvântul s-a făcut trup”. ul a fost în mod neechivoc respins la Primul conciliu de la Niceea în 325 și este privit drept erezie de Biserica Catolică, Biserica Ortodoxă și Biserica ortodoxă coptă.
Docetism () [Corola-website/Science/323049_a_324378]
-
a fost un conciliu al aproximativ 30 de clerici din Anatolia, având loc în jurul anului 363. Principalele preocupări ale Conciliului erau legate de regularizarea conduitei membrilor bisericii. Conciliul a înregistrat "canoanele" sale prin intermediul unor norme scrise, au fost citate de sinoade și alte consilii
Conciliul de la Laodicea () [Corola-website/Science/324141_a_325470]
-
a fost un conciliu al aproximativ 30 de clerici din Anatolia, având loc în jurul anului 363. Principalele preocupări ale Conciliului erau legate de regularizarea conduitei membrilor bisericii. Conciliul a înregistrat "canoanele" sale prin intermediul unor norme scrise, au fost citate de sinoade și alte consilii manuscrisele principale supraviețuit. Printre cele șaizeci de canoanele decretate, obiectivele principale au fost: În canonul 59
Conciliul de la Laodicea () [Corola-website/Science/324141_a_325470]
-
a fost un conciliu al aproximativ 30 de clerici din Anatolia, având loc în jurul anului 363. Principalele preocupări ale Conciliului erau legate de regularizarea conduitei membrilor bisericii. Conciliul a înregistrat "canoanele" sale prin intermediul unor norme scrise, au fost citate de sinoade și alte consilii manuscrisele principale supraviețuit. Printre cele șaizeci de canoanele decretate, obiectivele principale au fost: În canonul 59 se stabilea ca la serviciul divin să se
Conciliul de la Laodicea () [Corola-website/Science/324141_a_325470]
-
lipsește din diverse manuscrise și ar fi putut fi adăugat ulterior pentru a specifica dispozițiile canonului 59) se dădea o listă cu 26 de cărți ale Noului Testament, aproape identică cu lista canonului de astăzi. La scurt timp după acest conciliu, Atanasie din Alexandria, în scrisoarea a XXX-a festivă din anul 367, ne dă o listă a cărților canonice, care acoperă întru totul lista canonului de astăzi. Ea este considerată de istorici drept prima mențiune scrisă a celor 27 de
Conciliul de la Laodicea () [Corola-website/Science/324141_a_325470]
-
s-a format începând cu secolul a V-lea. Spre deosebire de Atanasie, canonul 60 nu consideră Apocalipsa lui Ioan drept parte a Scripturii. Deoarece persoana autorului era una din considerentele necesare pentru canonizarea cărții, mai mulți Părinți ai Bisericii și acest conciliu au respins autoritatea Apocalipsei, ca nefiind carte apostolică. În orice caz, canonul Bibliei a fost stabilit în mod oficial abia în secolul a XVI-lea pentru Biserica Catolică și abia în secolul al XVII-lea pentru bisericile ortodoxe.
Conciliul de la Laodicea () [Corola-website/Science/324141_a_325470]
-
este consemnată distrugerea sa în anul 590. În paralel, patriarhul Aquileiei se refugiase în orașul insular Grado, aflat sub protecția Bizanțului. Atunci când patriarhul ce rezida în Grado s-a reconciliat cu Roma în anul 606, cei care respingeau al doilea conciliu de la Constantinopol au ales un alt patriarh de Aquileia. Astfel, dioceza a fost divizată în două părți, noul patriarh de Aquileia aflându-se sub protecția longobarzilor, în vreme ce patriarhul aflat la Grado se supunea exarhatului de Ravenna (și, indirect, patriarhului de
Patriarhatul de Aquileia () [Corola-website/Science/324257_a_325586]
-
din 27 noiembrie a fost punctul de cotitură al Primei Cruciade. În 1095, împăratul bizantin Alexios I Comnen a trimis emisari în Occident cerând ajutor militar împotriva turcilor selgiucizi. Mesajul a fost primit de Papa Urban al II-lea la Conciliul de la Piacenza; în același an, în noiembrie, Urban a cerut Conciliului de la Clermont să discute chestiunea mai pe larg. Când a convocat conciliul, Urban a cerut episcopilor și abaților cărora li s-a adresat direct, să vină împreună cu cei mai
Conciliul de la Clermont () [Corola-website/Science/324309_a_325638]
-
În 1095, împăratul bizantin Alexios I Comnen a trimis emisari în Occident cerând ajutor militar împotriva turcilor selgiucizi. Mesajul a fost primit de Papa Urban al II-lea la Conciliul de la Piacenza; în același an, în noiembrie, Urban a cerut Conciliului de la Clermont să discute chestiunea mai pe larg. Când a convocat conciliul, Urban a cerut episcopilor și abaților cărora li s-a adresat direct, să vină împreună cu cei mai de seamă nobili din provinciile lor. Conciliul a durat din 19
Conciliul de la Clermont () [Corola-website/Science/324309_a_325638]
-
cerând ajutor militar împotriva turcilor selgiucizi. Mesajul a fost primit de Papa Urban al II-lea la Conciliul de la Piacenza; în același an, în noiembrie, Urban a cerut Conciliului de la Clermont să discute chestiunea mai pe larg. Când a convocat conciliul, Urban a cerut episcopilor și abaților cărora li s-a adresat direct, să vină împreună cu cei mai de seamă nobili din provinciile lor. Conciliul a durat din 19 până în 28 noiembrie, și la el au participat circa 300 de clerici
Conciliul de la Clermont () [Corola-website/Science/324309_a_325638]
-
noiembrie, Urban a cerut Conciliului de la Clermont să discute chestiunea mai pe larg. Când a convocat conciliul, Urban a cerut episcopilor și abaților cărora li s-a adresat direct, să vină împreună cu cei mai de seamă nobili din provinciile lor. Conciliul a durat din 19 până în 28 noiembrie, și la el au participat circa 300 de clerici din toată Franța. Urban a discutat reformele cluniace ale Bisericii și a anunțat excomunicarea lui Filip I al Franței pentru recăsătoria sa adulteră cu
Conciliul de la Clermont () [Corola-website/Science/324309_a_325638]
-
27 noiembrie, Urban a vorbit pentru prima oară despre problemele Orientului, cerând creștinilor occidentali să lupte împotriva musulmanilor care ocupaseră Țara Sfântă și atacau Imperiul Roman de Răsărit. Există șase mari izvoare istorice care fac referire la această parte a conciliului: cronica anonimă "Gesta Francorum" („Faptele francilor” datată c. 1100/1101), care a influențat toate versiunile discursului, cu excepția celei a lui Foucher de Chartres, care era prezent la conciliu; Robert Călugărul, care s-ar putea să fi fost prezent; Baldric, arhiepiscopul
Conciliul de la Clermont () [Corola-website/Science/324309_a_325638]
-
Există șase mari izvoare istorice care fac referire la această parte a conciliului: cronica anonimă "Gesta Francorum" („Faptele francilor” datată c. 1100/1101), care a influențat toate versiunile discursului, cu excepția celei a lui Foucher de Chartres, care era prezent la conciliu; Robert Călugărul, care s-ar putea să fi fost prezent; Baldric, arhiepiscopul Dolului; și Guibert de Nogent, ultimii doi nefiind prezenți la conciliu. Toate aceste relatări au fost scrise la destul de multă vreme după conciliu, și diferă mult unele de
Conciliul de la Clermont () [Corola-website/Science/324309_a_325638]
-
care a influențat toate versiunile discursului, cu excepția celei a lui Foucher de Chartres, care era prezent la conciliu; Robert Călugărul, care s-ar putea să fi fost prezent; Baldric, arhiepiscopul Dolului; și Guibert de Nogent, ultimii doi nefiind prezenți la conciliu. Toate aceste relatări au fost scrise la destul de multă vreme după conciliu, și diferă mult unele de altele. Mai important decât cele cinci discursuri compuse din ultimele surse, care tind să fie colorate de propriile păreri ale autorilor lor vis-a-vis
Conciliul de la Clermont () [Corola-website/Science/324309_a_325638]
-
Chartres, care era prezent la conciliu; Robert Călugărul, care s-ar putea să fi fost prezent; Baldric, arhiepiscopul Dolului; și Guibert de Nogent, ultimii doi nefiind prezenți la conciliu. Toate aceste relatări au fost scrise la destul de multă vreme după conciliu, și diferă mult unele de altele. Mai important decât cele cinci discursuri compuse din ultimele surse, care tind să fie colorate de propriile păreri ale autorilor lor vis-a-vis de cruciade, este o scrisoare scrisă de însuși Urban în decembrie 1095
Conciliul de la Clermont () [Corola-website/Science/324309_a_325638]
-
altele. Mai important decât cele cinci discursuri compuse din ultimele surse, care tind să fie colorate de propriile păreri ale autorilor lor vis-a-vis de cruciade, este o scrisoare scrisă de însuși Urban în decembrie 1095 în care face referire la conciliu. Fulcher of Chartres, care a scris o versiune a discursului în "Gesta Francorum Jerusalem Expugnantium", afirmă că Urban a tratat la conciliu mai multe abuzuri ale bisericii, între care simonia și lipsa de acceptare a Păcii Domnului: În versiunea lui
Conciliul de la Clermont () [Corola-website/Science/324309_a_325638]
-
vis-a-vis de cruciade, este o scrisoare scrisă de însuși Urban în decembrie 1095 în care face referire la conciliu. Fulcher of Chartres, care a scris o versiune a discursului în "Gesta Francorum Jerusalem Expugnantium", afirmă că Urban a tratat la conciliu mai multe abuzuri ale bisericii, între care simonia și lipsa de acceptare a Păcii Domnului: În versiunea lui Fulcher, Urban nu face nicio referire la Ierusalim. Urban citează însă nevoia de ajutor a Imperiului Bizantin împotriva atacurilor musulmante: În "Gesta
Conciliul de la Clermont () [Corola-website/Science/324309_a_325638]