2,979 matches
-
Anceschi îl numește pe romantic maestrul noutății cuvântului poetic, el nefiind singurul exeget care a abordat încărcătură sugestiva a cuvântului acestuia că inspirație pentru noua poezie.174 Ermeticii mai identificau în Leopardi o altă consonanta ce nu ține de artă condeiului ci de o starea ființei: recunoșteau în versurile maestrului recanatez o poezie familiară deoarece ea izvora dintr-o durere covârșitoare ce nu le era deloc străină.175 Vedeau în precursorul lor un personaj târât de vârtejul propriului timp interior, care
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
249 În viziunea scriitorului ermetic, după al doilea Război Mondial poezia trebuia reconstruită pornind de la exemplul înaintașilor prin reconsiderarea atentă a operelei lor. În același an, 1946, sicilianul a scris Omul și poezia, expunere bogată în ecouri leopardiene, ce, sub condeiul lui, capătă tentă ideologică: atunci când spunem durere, nu înțelegem pesimism, care este negarea vieții (...), ci acea forță ce a putut întotdeauna să frângă orice lanț.250 După război poetul a fost înscris, pentru un timp, în Partidul Comunist. Au urmat
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
creație al poetului care, potrivit lui Sergio Pautasso, în anii douăzeci, treizeci, patruzeci a construit poezia, iar în deceniile patru și cinci a început să contureze proiecte de poetica.251 Atunci cand sicilianul afirmă în discursurile postbelice necesitatea angajării sociale a artei condeiului, cănd remarcă alunecarea monologului spre dialog, spre o compoziție dramatică, teatrală, orientată spre receptor, el contura, de fapt, un tablou general al tendințelor principale din poezia italiană a momentului, în care propria creație se integra, tehnic și conceptual, numai parțial
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
lungul evoluției intelectuale a lui Leopardi, cunoașterea limbilor antice și studiile filologice au precedat și influențat creația originală în versuri. Dimpotrivă, Salvatore Quasimodo a început prin a scrie versuri, a continuat traducând însă nu a ajuns niciodată filolog. La origine, condeiul sau nu s-a modelat, asemenea celui leopardian, pornind de la limbile străvechi. Deși bagajul de cunoștințe despre antichitate acumulat de-a lungul timpului de autorul din Recanati îl depășește cu mult pe cel al sicilianului există o asemănare în maniera
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
prozei și poeziei; par limbi făurite de natură, spre deosebire de latină ce a fost plăsmuita de om (Zibaldone, 322). Prin lucrarea naturii, cele dintâi au luat naștere înainte ca scriitorii lor să fie condiționați de niște reguli bine stabilite ale artei condeiului.429 O parte dintre autorii tălmăciți, precum Homer, Safo, Anacreon, Simonide din Ceos și, nu în ultimul rând, Vergiliu (însă nu cel din Eneida, ci din Georgice) vor fi transpuși în italiană, un secol mai tarziu, si de Quasimodo. Carieră
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a prezentei cercetări să își facă simțită prezența. La Messina, oraș în care sicilianul și-a încheiat studiile liceale, alături de simbolismul ce stimula imaginația tinerilor literați din grupul său, apăruse, și din dorința de a identifica modele autohtone pentru propriul condei, un nou interes pentru versurile poeților aulici: Petrarca, Tasso, Leopardi, rediscutați prin filtrul versurilor lui Giovanni Pascoli care fusese profesor acolo și de vocea căruia ascultau mai cu seamă tinerii ce făceau primii pași pe calea artei. În anii studiilor
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cititor impresia de vastitate, de evanescenta trăsături comune cu poetica leopardiană a vagului. La nivelul vocabulelor, tensiunea perpetua ce se naște la granița dintre caracteristicile semantice individualizante și deschiderea lor către context oferă măsură ambivalentei cuvântului quasimodian, componența definitorie a condeiului sau. În articolul citat în introducerea prezenței cercetări, Mariella Cantelmo sublinia, în alți termeni, aceasta dublă fațetă a cuvintelor ermeticului, gata să se închidă în duritatea pietrei sau să se transforme în suflu ce dispare că o tresărire a văzduhului
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
merge în teorie! Conceptele, teoriile, considerațiile doctrinare și perspec-tiva asupra sistemelor economice expuse în prima parte a lucrării sunt ilustrate în interesante și substanțiale studii de caz prezentate în cea de-a doua parte. Regăsim aici, cu asupra de măsură, condeiul exersat, de-a lungul multor ani, în frumoase eseuri și incisive editoriale de opinie al unui economist dedat speculațiilor filosofice și expresiilor literare. Satisfacția cititorului este să descopere gustul reflecției libere. Tiberiu ne reamintește că prea s-a cantonat cugetarea
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
recenzenți de serviciu în toate publicațiile literare. Scriu recenzii interesate, făcându-și servicii mutuale în interiorul unui grup. Se canonizează între ei, dar fără rezistență în timp. Marii critici au zburat singuri, precum acvila și nu în stol, precum ciorile. Există condeie care adulează dezgustător pe cei de la care știu că au de câștigat, într-un fel sau altul. Personal, disprețuiesc ambiția de a-ți publica recenziile în volum, înainte de a deveni autoritate în materie. Mărunțișuri. Cât despre mine, pot să vă
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
pentru ce? Mi se pare că, dacă, la început, la catedră, mi-ar fi fost sortit să conduc seminarii pe o perioadă mai nouă a literaturii române, m-aș fi format mai repede, mi-aș fi șlefuit mai repede și condeiul critic. Așa cum s-a întâmplat, ani în șir a trebuit să încerc să scot spuma din textele românești vechi, după teorii noi. Încât, o studentă știți ce a spus o dată? Era în anul al III-lea, la un curs de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de sport contribuie cu har la formarea minții sănătoase într-un corp sănătos, după principiul grecesc. În această educație completă a tânărului, școala completată de familie e concurată de anturaj. 5) Ce instrumente de scris folosiți/ ați folosit (pană, creion, condei, stilou, pix, mașină de scris, calculator)? De-a lungul timpului, de când scriu, am folosit plumb pe tăblița ABC-ului, cu buretele atașat, creion, condei și călimară, stilou, creion, pix, creion, pix, creion, creion și radieră. N-am folosit mașina de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de familie e concurată de anturaj. 5) Ce instrumente de scris folosiți/ ați folosit (pană, creion, condei, stilou, pix, mașină de scris, calculator)? De-a lungul timpului, de când scriu, am folosit plumb pe tăblița ABC-ului, cu buretele atașat, creion, condei și călimară, stilou, creion, pix, creion, pix, creion, creion și radieră. N-am folosit mașina de scris, în schimb m-am slujit de un dactilograf. Mai nou, textele redactate cu creionul sunt oficializate pe calculator de prea binevoitorul meu soț
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
sec: "Titlul cărții lui Cărtărescu angajează cuvântul "iubire", dar acoperă amintiri total lipsite de miracolul iubirii, indicibil în profunzimea lui. Pândit de pericolul grafomaniei, ca mulți alți publiciști, Cărtărescu face abuz de favoarea tiparului, publicând tot ce-i iese de sub condei." Într-un alt loc, pălmuța se duce înspre o celebritate literară ieșeană, transformată de fosta conducere a ICR într-un abuziv produs de export: Dacă cineva ar dori să știe căror cărți din literatura română actuală le-aș rezerva un
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
avangarda prozei românești de analiză psihologică", iar Urmuz, la rându-i, inspiră o pledoarie: "De ce nu s-ar admite că Urmuz a făcut literaturii europene cadoul straniu al primului text veritabil suprarealist?"). În preajma stării de grație, în toiul unor revelații, condeiul alert, sagace al doamnei Elvira Sorohan incită, vibrând de neliniștea unui spirit efervescent. Un cărturar autentic Emanuela Ilie Oricât de greu de crezut ar părea pentru cine îi cunoaște energia intelectuală la fel de vie, de percutantă ca oricând sau măcar condeiul
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
condeiul alert, sagace al doamnei Elvira Sorohan incită, vibrând de neliniștea unui spirit efervescent. Un cărturar autentic Emanuela Ilie Oricât de greu de crezut ar părea pentru cine îi cunoaște energia intelectuală la fel de vie, de percutantă ca oricând sau măcar condeiul publicistic, sagace și sclipitor ca întotdeauna, de la debutul editorial cu Iluminismul transilvan (Editura Universității, Iași, 1974) al Elvirei Sorohan s-au scurs exact patru decenii. Răstimp în care criticul și istoricul literar și-a pus semnătura numai pe cărți substanțiale
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Macedonski îi aparțin, creând-o totodată. Alți prozatori, fără a avea efectiv cunoștințe lingvistice adecvate, utilizează limba veche mai mult întâmplător, de predilecție prin imitarea celor de mai sus: Pantazi Ghica și N. D. Popescu. Există mulți mânuitori harnici ai condeiului la care termenul învechit și arhaic are o prezență redusă și neconcludentă. Unii dovedesc ceva talent, alții, majoritatea, nu. Le menționăm numele pentru că prezența lor activă în publicațiile vremii menținea apetența cititorilor pentru literatura artistică istorică: Ciru Oeconomu, Iulian Grozescu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
excesivă a stilului indirect cu cel direct și indirect liber. O nuvelă sau un roman care se dezvoltă dominant în această direcție trebuie să conțină fapte de stil subtil dozate. De aceea retorismul, atunci când nu caracterizează opera unui virtuoz al condeiului, devine un pericol pentru calitatea artistică. În proza artistică istorică a secolului al XIX-lea românesc sunt foarte mulți scriitori care suferă o influență dominantă a diverselor stiluri jurnalistice și a discursurilor politice ale vremii. Scriitori incluși în această variantă
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
al orășeanului era burghezul, "un om ca oamenii", care trebuia să fie, potrivit ,,regulilor obștești", abonat ,,la un cabinet de lectură", să bea șampanie, să fie îmbrăcat după ultima modă, să poarte baston rococo și pumnal cerchez, să scrie cu "condei de oțel", să joace șah, să danseze polca și să aibă pe biroul său cel puțin o duzină de "albumuri caricaturale și de cărți ilustrate"27. Această mentalitate este foarte semnificativă, reflectând marile transformări prin care trecuse orașul moldovenesc, transformări
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
de monedă), statul a stimulat astfel creșterea deficitului public. 10.1.3.2. Băncile comerciale Băncile comerciale creează moneda scripturală, acordînd credite clienților lor. Băncile au această putere de a crea ex nihilo monedă sau printr-un simplu joc de condei. Ele fac acest lucru prin acordarea de credite agenților economici și populației, a căror rambursare va corespunde unei distrugeri a monedei astfel create. Aici se cuvine să discutăm despre rezervele fracționare ale băncilor și despre cum se realizează procesul de
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
face politică sau literatură", cuvinte ce rezumă această specificitate franceză a angajării, a dedublării unei prezențe semnificative atît în viața publică, cît și în cea a literelor. Nici secolul următor nu a fost sărac în politicieni cultivați, abili mînuitori ai condeiului, precum foștii președinți de Gaulle, Giscard d'Estaing sau Mitterrand (care a și mărturisit că se simțea destinat unei cariere de scriitor, măcar prin caracter, dacă nu și prin talent). Toate aceste întrepătrunderi și amprente reciproce, care au traversat secolele
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
forțăm mîna utopiilor, să eliberăm viața, moartea, ființa de lanțurile social"libertare". Paradoxal, șocant și nespus de frumos. "Romanul francez moare, e criză!", se proclamă pentru a cîta oară? în mediile literare suspuse, ce deplîng absența suflului, osteneala prăfuită a condeielor. Din fericire, mai sunt și autori care nu-l vor lăsa niciodată să se stingă, din aceia care poftesc cu nesaț la sîngele cald al literelor, erudiți și necuviincioși precum Orsenna, sau din cei care se revendică de la o pretinsă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
trădarea? Și în raport cu ce o definim? Judecata însăși nu este, oare, un partipri condamnabil? Sorj Chalandon este laureatul Marelui Premiu pentru Roman al Academiei franceze în 2011, pentru Retour à Killybegs / Întoarcerea la Killybegs (Grasset). Fost mare reporter pentru "Libération", condei prețuit și la necruțătorul "Canard enchaîné", Chalandon mai deține cîteva premii literare importante, între care Premiul Médicis, obținut în 2006 pentru romanul Une promesse / O promisiune. În 2008, publica Mon traître/ Trădătorul meu, un splendid text autobiografic, în care apărea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cu care mă înzestrase lagărul de triere din Sverdlovsk. Și în acest roman, ca și în volumul de nuvele apărut la Paris, Coji de portocală (Les Ecorces d'orange), două aspecte frapează dintru început cititorul. Mai întîi, desăvîrșita stăpînire a condeiului narativ, care zburdă elegant și sobru, poetic și subtil prin spații, timpuri și tematici variate și complexe; mai apoi, profunzimea explorării psihologiei traumelor individuale, dar înălțate la rang de destin istoric prin universalitatea suferinței. Nimic nu sună artificial, nimic nu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
identități generează o sumă nesfîrșită de transferuri, contopiri, suprapuneri, demistificări ale personajelor sale. În ciuda realismului narativ, aproape naturalist pe alocuri, crud și frust și teribil de sofisticat, eliberînd un vulcan de trări printr-o simplă și părelnic arbitrară trăsătură de condei, Agota Kristof își ascunde sfîșierea vitală în minciuna narativă. Scriitura ei subjugă fatal, asemenea spectacolului amețitor al unui ciclon, dar cititorul neatent sau superficial își pierde iute reperele și se rătăcește într-un asemenea text. Odiseea gemenilor Claus și Lucas
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
care jucase rolul unei mame adoptive pentru tânărul Brumă. De altfel, ea este cea care descoperă cadavrul, după cum își informează Costache mătușa: "îl găsise în fotoliu la birou, cu capul căzut pe-o coală de hârtie, cu degetele zgârcite pe condei. Tocmai începuse să scrie ceva...". Semințele intrigii terifiante acum se sădesc. Natalia devine, brusc, curioasă: "Ai văzut hârtia?". Fiul lui Manole pare liniștit: Nu. trebuie să fi rămas pe birou. N-am avut vreme s-o caut". Bătrâna, suspicioasă, îl
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]