4,658 matches
-
de soție. — Ce zici ? spune, mângâindu-mă ușor pe păr. — Îhm... Mă frec pe fața deshidratată, Încercând să câștig niște timp, incapabilă să gândesc rapid. Să mă mut cu Connor. Da, Într-un fel, are sens. De ce nu ? Sunt extrem de confuză. Simt că-mi dă târcoale un gând care nu Îndrăznește să se formeze; creierul meu Încearcă să-mi transmită un mesaj... Și În minte Îmi vin frânturi din lucrurile pe care le-am spus În avion. Că n-am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
În care Îi zăresc un surâs abia schițat. Face șaptezeci și doi, adaug mai calmă. — Foarte bine. Arată politicos În direcția unui scaun. Așa. Ai terminat ce aveai de spus sau vrei să Îmi mai spui și altceva ? Mă frec pe față, confuză. — Deci... nu mă dați afară ? — Nu, spune Jack Harper răbdător. Nu te dau afară. Acum, putem vorbi ? Mă așez și În minte Începe să mi se formeze o suspiciune de nesuportat. — Despre... Îmi dreg glasul. Despre CV-ul meu voiați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pot uita la Jack, pur și simplu nu pot. — După părerea mea, Ben Hur e un film foarte bun, spune Jack brusc, meditativ. Foarte bun. Zâmbește către mama. Ce părere aveți ? Îl omor, e clar. — Ăă... da ! spune mama, ușor confuză. Da. Întotdeauna ne-a plăcut Ben Hur. Îi taie lui Jack o bucată mare de quiche, deasupra căreia pune și o feliuță de roșie. Jack, dragule, spune cu compasiune dându-i o farfurie de hârtie. Cum te descurci cu banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să-și creadă. — Da ! Se lasă o tăcere mormântală. Mă uit În jur și văd că lui Kerry i-a căzut copanul din gură. — Jack Harper - multimilionarul, spune tata, doar ca să se asigure că a Înțeles bine. — Multimilionarul ? spune mama, confuză. Păi atunci... crezi că mai vrea cutia aia de quiche? — Evident că n-o mai vrea ! spune tata iritat. Ce să facă cu o bucată de quiche ? Are bani să-și cumpere câte milioane de quiche vrea ! Mama privește agitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
hal de șocată, că nici măcar nu mai sunt În stare să-l ascult. — La prima Întâlnire Își pune lenjeria norocoasă... Împrumută pantofi de firmă de la colega ei de cameră și-i dă drept ai ei... minte că ar face kick-box... confuză În legătură cu religia... e puțin stresată de ideea că ar avea sânii prea mici... Închid ochii, incapabilă să mai suport. Sânii mei. A pomenit de sânii mei. La televizor. — Când iese În oraș, se joacă de-a ființa sofisticată, dar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
știu exact cum se simt animalele de la grădina zoologică. — Dar... nu Înțeleg, se aude o voce din partea opusă a camerei și toate capetele se Întorc simultan spre Connor, ca la un meci de tenis. Acesta mă privește, roșu la față de confuz ce e. De unde știe Jack Harper atâtea despre tine ? O, Doamne. Știu că fostul meu prieten Connor a absolvit Manchester University cu note destul de mari și tot tacâmul. Dar uneori se prinde atât de greu ! Capetele se răsucesc instantaneu către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
un club Împreună ? — Eu... trebuie să plec. Mă retrag câțiva pași, apoi Încep să fug pe scări. Dar lumea mă acostează, din toate direcțiile. Nu mi-am dat seama că sunt lesbiană decât la treizeci și trei de ani... — Mulți oameni sunt confuzi În legătură cu religia. Uite o broșură cu grupul nostru care aprofundează studiul Bibliei... — Lăsați-mă În pace ! strig Înnebunită. Lăsați-mă În pace, toți ! Sprintez spre ieșire, urmărită de toate aceste voci, care reverberează În holul de marmură. Împing disperată ușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Abia dacă Îmi mai pot forma un gând coerent. În viața mea nu m-am simțit atât de complet și de total penibilă. DOUĂZECI — Ești OK ? Emma ? Stau de cinci minute pe bancă, cu ochii În asfalt și un vârtej confuz În minte. Acum, la toate acestea se adaugă și o voce, peste toate sunetele normale de oameni care merg pe stradă și de autobuze care frânează și de mașini care claxonează. E o voce de bărbat. Deschid ochii, clipesc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Se oprește imediat când Îmi remarcă expresia. Scuze. Scuze. Cred că trebuie să te simți absolut Îngrozitor. — Da. Așa mă simt. Rănită. Furioasă. Și extrem de jenată. Și mă Îndoiesc de tot și de toate, adaug În gând. Sunt atât de confuză, de șocată și de uluită că abia mai reușesc să-mi mențin echilibrul pe banca asta. În câteva minute, Întregul meu univers s-a prăbușit. Credeam că Jack mă iubește. Credeam că... Credeam că el și cu mine... Mă săgetează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Și faptul că ai fost rănită. Mă uit la el nevenindu-mi să-mi cred. N-a auzit nimic ? — Aidan, eu nu fac kick-boxing ! mă trezesc țipând. Nu fac kick-boxing, OK ? N-am făcut niciodată ! — Nu ? Pare de-a dreptul confuz. Dar ai zis... Am mințit... Urmează un scurt moment de tăcere. — Aha, spune Aidan În cele din urmă. Ei... asta e! Atunci poți să Încerci ceva mai puțin violent. T’ai Chi, poate... Mă privește nesigur. Auzi, vrei să bei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de puțin Însemni pentru mine.“ Câteva clipe, rămânem toate trei În tăcere, meditând la spusele ei. Ideea e că, ăsta-i adevărul, sunt niște flori de vis. — Deci, le vreți sau nu ? spune curierul. — Păi... O, Doamne, acum chiar sunt confuză de tot. — Emma, dacă le trimiți Înapoi, Înseamnă că ești un om slab, spune Jemima ferm. O să pară că nu suporți să ai absolut nici un lucru care să-ți amintească de el În jur. Dar, dacă le păstrezi, atunci Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
putem face asta ! Încă Îți mai datorez... — Lasă banii, spune tata, cu urgență. Vreau să uiți complet de ei, Emma. Nu ne datorezi nimic. Absolut nimic. Rămân tablou, Încercând să Înțeleg dacă chiar zice ce aud că zice. Mă uit confuză de la mama la tata. Apoi de la tata la mama. Apoi iar la tata. Apoi, foarte Încet, la mama. Și e cât se poate de ciudat. Dar parcă e prima oară când ne privim cu atenție unii pe alții, după mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
vreau neapărat să mă revanșez față de tine, spune, iar femeia dispare grăbită. Pot să te invit să mâncăm ceva ? Să bem ceva ? La... un shake ? Chipul i se destinde cu un mic surâs, dar eu nu-i zâmbesc. Sunt prea confuză ca să pot surâde. Simt că o parte din mine Începe să cedeze; simt că o parte din mine Începe să-l creadă. Și vrea să-l ierte. Dar În capul meu e o varză totală. Lucrurile nu s-au limpezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
umezesc buzele uscate. Ai un copil ? — Nu, n-am nici un copil. Jack rămâne cu ochii În pământ câteva clipe, apoi ridică privirea. Pete are un copil. O fată. Alice e fata lui Pete Laidler. — Dar... dar... Mă holbez la el confuză. Dar... n-am știut că Pete Laidler avea un copil. Nimeni nu știe. Mă fixează lung. Ăsta-i tot secretul. E cu totul și cu totul altceva decât m-am așteptat. Un copil. Copilul secret al lui Pete Laidler. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
bloca, cu o singură direcție de salvare - literatura de ficțiune. Ca atunci când am depășit pragul umilinței suportabile și noile șicane încep să ne amuze. Dimineața aduce vise ciudate, la limita coșmarului din care totuși mă trezesc distrat, păstrând o stare confuză pentru toată prima jumătate a zilei. Fugeam spre stația autobuzului pentru gară, deși știam că autobuzul nu vine decât la jumătate de oră și tocmai ce-l văzusem trecând. Eu mă grăbesc, așa că fug spre stația aproape goală, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de tăcere, apoi Luke răsuflă cu zgomot. — Uite care‑i treaba. A apărut o ocazie de afaceri de care mi‑ar plăcea să... încerc să profit. Și sunt niște tipi din America cu care trebuie să vorbesc. Urgent. — Bine, zic confuză. E... OK. Dacă ai mobilul la tine... — Nu la telefon. Mă privește țintă. Am fixat o întâlnire pentru mâine. — Mâine? repet, și izbucnesc în râs. Dar nu poți să te vezi cu ei mâine. O să fim la hotel. — Și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cu subînțeles, vă rog să nu ezitați să‑mi spuneți. Vedeți? Mesaje codificate și tot tacâmul. — Sigur, nu vă faceți griji, zic și îi zâmbesc la fel de cu subînțeles. Imediat. Clipesc în direcția lui Luke, și recepționerul îmi aruncă o privire confuză, ca și când n‑ar avea nici o idee despre ce vorbesc. Sunt buni, ce să mai vorbisem! În cele din urmă, Luke termină de completat formularele și le înmânează bărbatului. Acesta îi întinde o cheie mare, demodată și îi cheamă un băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
în clipa în care îi văd pe Emma și pe Rory uitându‑se la mine ciudat. — Becky, Jane vrea să‑și cumpere o casă tip în Skegness, zice Emma. Și vorbim despre lire, nu? spune Rory, uitându‑se în jur confuz. Nu? — Da, da, spun repede. Evident, am dat câteva exemple la întâmplare. Principiile se aplică oriunde. Londra, New York, Skegness. Mi‑e teamă că va trebui să încheiem pe această notă internațională, spune Emma. Sper că ți‑am fost de folos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
văd o fată cu ecuson Saks zâmbindu‑mi.) Pot să vă ajut cu ceva? — Ăă... da, zic, încă uitându‑mă în ghid. De fapt, încerc să‑mi dau seama de unde să încep. — Vă interesează confecțiile? Accesoriile? Sau pantofii? — Da, spun confuză. Amândouă. Toate. Ăă... o poșetă, zic la nimereală. Am nevoie de o poșetă! Ceea ce e adevărat. Bine, normal, mi‑am adus cu mine mai multe genți - dar o poșetă în plus nu strică niciodată, nu? Plus că am remarcat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
total de acord. Chiar un cadou! Vreau să zic, în Londra ar costa probabil... — Gina, te duci sus? mă întrerupe femeia, întorcându‑se către o colegă. Gina vă va conduce la etajul șapte, zice și îmi surâde. — Da? zic, ușor confuză. Păi... OK. Gina îmi face semn vioaie și, după ce ezit o clipă, o urmez, întrebându‑mă ce o fi la etajul șapte. Poate vreun salon special pentru clienții lui Kate Spade, cu șampanie gratuită sau așa ceva! Numai când ne apropiem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
New Yorkului, cum e aburul care iese din trotuare. Așa. Să mă concentrez. Guggenheim. — Nu vă supărați, îi zic unei femei care trece pe lângă mine. În ce direcție este Guggenheimul? — În capătul străzii, zice, arătând cu degetul mare. — Aha, spun, confuză. Mersi. N‑are cum. Sunt sigură că Guggenheimul e la mulți kilometri de aici, lângă Central Park. Cum să fie în capul străzii? O fi vreo turistă. Ia să întreb pe altcineva. Dar toată lumea merge atât de repede, că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
unui băiat blond care are un ecuson cu nume. Vreau doar să verific... ăsta e un magazin? — Da, doamnă, zice băiatul politicos. Este magazinul muzeului Guggenheim. — Și unde este muzeul Guggenheim cel adevărat? — Lângă parc. — Am înțeles. OK. Îl privesc confuză. Deci, ca să mă lămuresc. Poți să vii aici și să cumperi tone de chestii... și nimeni nu‑ți cere socoteală dacă ai fost sau nu la muzeu? Vreau să spun, nu trebuie să arăți biletul sau așa ceva? — Nu, doamnă. — Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
rău fizic. Becky cea lefteră... ipocrita Becky... Și au dreptate. Cu toții. Când ridic privirea, Luke își închide servieta cu zgomot. — Trebuie să plec, spune. Ne vedem mai târziu. Când ajunge lângă ușă șovăie o clipă și se întoarce spre mine, confuz. Un singur lucru nu înțeleg. Dacă n‑ai fost la Guggenheim, atunci de unde‑ai luat cartea pe care mi‑ai dat‑o? — De la magazinul muzeului, șoptesc. De pe Broadway. Luke, îmi pare atât de rău... Eu... Tac jenată și rămânem într
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
zice că îi stătea pur și simplu în fire să cucerească ceea ce era de necucerit - că a fost atrasă de provocare, nu de bărbat. Ea este partenera și fanul lui Dan. O face să se concentreze asupra personajului. Însă devine confuză, confundă relația de scenă cu el cu ceva adevărat. Este cu totul nou și emoționant. Se pierde. Până la urmă devine limpede că el nu o apreciază la fel de mult cum îl apreciază ea pe el. Nu îi acordă nici o atenție, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
că ar vrea neapărat și ele, pufnind de râs pe furiș și dându-și coate. Și Buni, pierzând din ce În ce pământul de sub picioare și navigând Într-o ceață tot mai deasă, le-ar fi explicat amănunțit și foarte confuz un traseu Întortocheat, cu repere care existau acum o sută de ani, bulevardul Regele Ferdinand, bulevardul Regina Maria, piața de flori, strada Bateriilor, la statuia lui Brătianu, strada Sabinelor, biserica Mihai-Vodă, spitalul Colțea și alte asemenea repere, demolate și pierite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]