8,426 matches
-
fel de sigiliu. Al doilea produs din Provins erau trandafirii, trandafirii roșii, pe care cruciații Îi aduseseră din Siria. Atât de vestiți, Încât, atunci când Edmund de Lancaster o ia În căsătorie pe Blanche d’Artois și primește și titlul de conte de Champagne, pune trandafirul roșu din Provins În stemele sale, și iată de unde vine războiul celor două roze, dat fiind că familia York avea ca Însemn o roză albă.“ „Și cine ți-a spus ție toate astea?“ „O cărțulie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
o Porte-aux-Pains, exista o Eglise du Refuge, erau, bineînțeles, și diferite biserici Închinate Sfintei Fecioare, pe ici, pe colo, exista, sau mai există și azi o rue de la Pierre Ronde, unde se afla o pierre de cens, pe care supușii contelui mergeau să depună monedele zeciuielii. Și apoi o rue des Blancs Manteaux și o stradă zisă de la Grande Pute Muce, pentru motive pe care te las să le ghicești, sau, altfel spus, era o stradă cu bordeluri“. „Și așa-numiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
tăcerea. „Dar ce interesant, ce interesant“, zicea Agliè, scoțându-și tabachera din vestă, cu aerul că se gândea la altceva. „Și... și harta?“ Iar Belbo se gândea: hoț bătrân, crăpi de poftă, bine-ți șade, cu toate aerele tale de conte Saint-Germain nu ești decât un șarlatan de duzină care trăiește din jocul uite popa - nu e popa, și pe urmă cumperi Colossem-ul de la primul șarlatan mai șarlatan decât tine. Acum o să te expediez la căutat de hărți, și așa dispari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
dactilografiate de pe masă, sosite cu o zi Înainte, fără să știe măcar ce voia să facă. Și deodată, Întorcând o pagină, văzuse scris numele lui Agliè. Se uitase la titlul manuscrisului. Era un opuscul al unui diabolic oarecare, Adevărul asupra Contelui de Saint-Germain. Revenise la pagina respectivă. Acolo se spunea, citând biografia lui Chacornac, că anume Claude-Louis de Saint-Germain trecuse succesiv drept Monsieur de Surmont, conte Soltikof, Mister Welldone, Marchiz de Belmar, principe Rackoczi sau Ragozki și așa mai departe, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Agliè. Se uitase la titlul manuscrisului. Era un opuscul al unui diabolic oarecare, Adevărul asupra Contelui de Saint-Germain. Revenise la pagina respectivă. Acolo se spunea, citând biografia lui Chacornac, că anume Claude-Louis de Saint-Germain trecuse succesiv drept Monsieur de Surmont, conte Soltikof, Mister Welldone, Marchiz de Belmar, principe Rackoczi sau Ragozki și așa mai departe, dar titlurile de familie erau conte de Saint-Martin și marchiz de Agliè, de la o proprietate piemonteză a strămoșilor săi. Minunat, acum Belbo putea fi liniștit. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pagina respectivă. Acolo se spunea, citând biografia lui Chacornac, că anume Claude-Louis de Saint-Germain trecuse succesiv drept Monsieur de Surmont, conte Soltikof, Mister Welldone, Marchiz de Belmar, principe Rackoczi sau Ragozki și așa mai departe, dar titlurile de familie erau conte de Saint-Martin și marchiz de Agliè, de la o proprietate piemonteză a strămoșilor săi. Minunat, acum Belbo putea fi liniștit. Nu numai că era căutat fără scăpare pentru terorism, nu numai că Planul era adevărat, nu numai că Agliè dispăruse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
putea fi liniștit. Nu numai că era căutat fără scăpare pentru terorism, nu numai că Planul era adevărat, nu numai că Agliè dispăruse În decurs de două zile, dar, colac peste pupăză, nu era un mitoman, ci adevăratul și nemuritorul conte de Saint-Germain, și nici nu făcuse nimic ca să ascundă acest lucru. Singurul lucru adevărat, În vârtejul acela de falsități care tocmai se dovedeau, era numele său. Sau nu, și numele era tot fals, Agliè nu era Agliè, dar nu conta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
făcu o pauză, și mi se păru că rostește ultima formulă cam În silă: „Și Imponderabilul Între Imponderabilii Arhonți, Sclavul Sclavilor, Preaumilul Secretar al Oedipului Egiptean, Mesager Infim al Stăpânilor Lumii și Portar al Agartthei, Ultim Paracliser al Pendulului, Claude-Louis, conte de Saint-Germain, prinț Rakoczi, conte de Saint-Martin și marchiz de Agliè, senior de Surmont, marchiz de Welldone, marchiz de Monferrato, de Aymar și Belmar, conte Soltikof, cavaler Schoening, conte de Tzarogy!“ Pe când ceilalți Își ocupau locul În spațiul de trecere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
se păru că rostește ultima formulă cam În silă: „Și Imponderabilul Între Imponderabilii Arhonți, Sclavul Sclavilor, Preaumilul Secretar al Oedipului Egiptean, Mesager Infim al Stăpânilor Lumii și Portar al Agartthei, Ultim Paracliser al Pendulului, Claude-Louis, conte de Saint-Germain, prinț Rakoczi, conte de Saint-Martin și marchiz de Agliè, senior de Surmont, marchiz de Welldone, marchiz de Monferrato, de Aymar și Belmar, conte Soltikof, cavaler Schoening, conte de Tzarogy!“ Pe când ceilalți Își ocupau locul În spațiul de trecere, stând În fața pendulului și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Egiptean, Mesager Infim al Stăpânilor Lumii și Portar al Agartthei, Ultim Paracliser al Pendulului, Claude-Louis, conte de Saint-Germain, prinț Rakoczi, conte de Saint-Martin și marchiz de Agliè, senior de Surmont, marchiz de Welldone, marchiz de Monferrato, de Aymar și Belmar, conte Soltikof, cavaler Schoening, conte de Tzarogy!“ Pe când ceilalți Își ocupau locul În spațiul de trecere, stând În fața pendulului și a adepților din naos, intra Agliè, În costum la două rânduri albastru cu dungulițe, palid și Încruntat la față, ducând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Stăpânilor Lumii și Portar al Agartthei, Ultim Paracliser al Pendulului, Claude-Louis, conte de Saint-Germain, prinț Rakoczi, conte de Saint-Martin și marchiz de Agliè, senior de Surmont, marchiz de Welldone, marchiz de Monferrato, de Aymar și Belmar, conte Soltikof, cavaler Schoening, conte de Tzarogy!“ Pe când ceilalți Își ocupau locul În spațiul de trecere, stând În fața pendulului și a adepților din naos, intra Agliè, În costum la două rânduri albastru cu dungulițe, palid și Încruntat la față, ducând-o de mână, ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
spațiu interzis trecerii. „De când nu ne-am văzut, frate“, surâdea Agliè. „Știam că, răspândind știrea, n-aveai să reziști. Ei, bine? Tu știi ce a spus prizonierul, el zice că a aflat-o de la tine. Deci tu știai și tăceai.“ „Conte“, zise Ardenti, „prizonierul minte. E umilitor pentru mine s-o spun, Însă onoarea Înainte de toate. Povestea pe care i-am spus-o nu e aceea de care Misticii Legați mi-au vorbit. Interpretarea mesajului - da, e adevărat, pusesem mâna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
suntem noi. Iar noi am aflat-o de la el. Trebuie să acționăm În grabă, peste puțin se luminează. În timp ce voi rămâneți aici În meditație, eu acum mă voi retrage Încă o dată cu el pentru a-i smulge revelația.“ „A, nu, domnule conte!“ Pierre ieșise În fața semicercului, cu pupilele dilatate. „Timp de două zile ați vorbit cu el, fără să ne preveniți, și el n-a văzut nimic, n-a spus nimic, n-a auzit nimic, ca maimuțele cele trei din poveste. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Dați-mi un răgaz de o oră. De ce crezi că ar vorbi aici, În fața Pendulului?“ „Are să vorbească În propria-i disoluție. Le sacrifice humain!“ strigă Pierre către naos. Iar naosul, din toate puterile: „Le sacrifice humain!“ Păși În față Salon: „Conte, lăsând la o parte puerilitatea, fratele are dreptate. Nu suntem polițiști...“ „N-ar trebui s-o spui tocmai dumneata“, tărăgănă ironic Agliè. „Nu suntem polițiști și nu considerăm demn să procedăm cu mijloacele de anchetă obișnuite. Dar nu cred nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
un surâs, fixîndu-l pe Agliè cu ochii Întredeschiși pe sub sprâncenele lui hirsute - „să-i punem față-n față și cu noi, sau cu unii dintre noi...“ „Ce vrei să spui, Salon?“ Întrebă Agliè, cu o voce vizibil nesigură. „Dacă domnul conte Îngăduie, aș vrea să explic eu“, zise Madame Olcott. Era ea, o recunoșteam din afișul acela. Lividă, Într-o rochie măslinie, cu părul lucind de uleiuri, strâns pe creștet, cu vocea de bărbat răgușit. La librăria Sloane mi se păruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și Între statuia lui Pascal și Obéissante fuseseră puse trei fotolii scunde, pe care ea acum Îi așeza pe cei trei. Toți trei cu pielea oacheșă, mici de statură, nervoși, cu ochii mari, albi. „Gemenii Fox, Îi cunoașteți bine, domnule conte. Theo, Leo, Geo, luați loc și pregătiți-vă.“ În acel moment reapărură uriașii din Avalon, ținându-l de brațe chiar pe Jacopo Belbo, care abia le ajungea celor doi până la umeri. Bietul meu prieten era pământiu, cu barba nerasă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și agitându-și toți mușchii feței. Madame Olcott se Întorcea acum spre adunarea demnitarilor. „Acum acești bravi frățiori ai mei vor aduce În mijlocul nostru trei persoane care știau.“ Făcu o pauză, apoi anunță: „Edward Kelley, Heinrich Khunrath și...“ Altă pauză. „contele de Saint-Germain.“ Pentru prima oară l-am văzut pe Agliè pierzându-și controlul. Se ridică din jilț, dar făcu o greșeală. Apoi se aruncă spre femeie - evitând aproape Întâmplător traiectoria Pendulului - strigând: „Viperă, mincinoaso, știi bine că nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mișcare falsă, ar fi căzut din poziția aceea instabilă, iar lațul i-ar fi strâns gâtul. „Imbecililor“, striga Agliè, „cum o să-l mai punem pe axul lui?“ El se gândea la salvarea Pendulului. Bramanti surâdea: „Nu vă faceți griji, domnule conte. Aici noi nu amestecăm vopsele, ca dumneavoastră. Acesta este Pendulul, așa cum a fost conceput de Ei. El va ști Încotro s-o ia. Și, În orice caz, pentru a convinge o Forță să acționeze, nimic nu-i mai bun decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Belbo să-i vorbească la ureche, și când a Înțeles că nu va fi posibil, l-a provocat, preconizând că se va da bătut, dar și mai mult, ca să-i dea un spectacol de fatuitate. Oh, Îl cunoștea bine, bătrânul conte, știa că la oamenii din părțile acelea Încăpățânarea și simțul ridicolului Înving până și teama. L-a obligat să ridice sfidător tonul și să zică „nu“ În mod definitiv. Iar ceilalți, din aceeași temere, au preferat să-l ucidă. Pierdeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de a resuscita golemul textului. Mașinărie monstruoasă, cu mii de tentacule și papile prin care se absoarbe și se anihilează realul. Poate că această nouă etapă „foiletonislică“ a romanului este necesară, caracterizând epoca de alexandrinism cultural specifică postmodernismului. 4. Un „conte philosophique“ despre „cavaleria spirituală“ S-a vorbit mult, la apariția acestui roman, de genul În care ar putea să se Încadreze și s-a polemizat asupra apartenenței posibile la specia așa-zisului conte philosophique. În acest sens, Însuși Eco pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de alexandrinism cultural specifică postmodernismului. 4. Un „conte philosophique“ despre „cavaleria spirituală“ S-a vorbit mult, la apariția acestui roman, de genul În care ar putea să se Încadreze și s-a polemizat asupra apartenenței posibile la specia așa-zisului conte philosophique. În acest sens, Însuși Eco pare să accepte ideea intenției programatice de a scrie un „roman filosofic“, afirmând În interviul cu Jacques le Goff: „Sono un romanziere della filosofia“ (Mercurio, La Repubblica, 24.02.1990). Nu e lipsit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Însoțit de unul sau doi colaboratori) caută ceva, sau anchetează condițiile concrete (cu toate conexiunile logico-temporale) ce au dus la declanșarea unui anumit eveniment, de cele mai multe ori o crimă sau un rapt. Intriga polițistă nu se suprapune nicidecum structurii unui conte philosophique. Toată ancheta romanescă are drept obiectiv aproape totdeauna dezvăluirea unui secret sau a Împrejurărilor ascunse ale unei Întâmplări violente. Există strategii infinite prin care ni se poate comunica sau demonta un conținut secret și aceasta identifică sau structurează substanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
din vinum 11. Sterilitatea lui era nesfârșită 12. Sub umbra alarum tuarum 13. Li frere, li mestre du Temple 14. Ar fi mărturisit până și că l-a ucis pe Domnul Nostru Isus Hristos 15. Mă voi duce să cer ajutor contelui d’Anjou 16. Înainte de arest fusese În ordin timp de numai nouă luni 17. Așa au dispărut cavalerii Templului 18. Un colos ciuruit groaznic de fisuri și caverne 19. Ordinul nu a Încetat nici o clipă să dăinuie 20. Centrul invizibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
conștienți de unitatea planetei și de participarea lor la viața ei. (...) Poeții «blestemați» ai lui Verlaine au fost reintegrați în mișcarea din care manualele și antologiile pedagogice, oglinzi ale inepției profesorale, îi excluseseră. Arthur Rimbaud, genialul precursor al noii poezii, contele de Lautréamont, Germain Nouveau, Alfred Jarry domină și determină spiritul acestei antologii care readuce, pentru cititorul pînă azi dezorientat, ordinea în haos” („O antologie a poeziei noi“, în Cuvîntul liber, seria II, an II, nr. 10, 7 martie 1925). Avînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ruralul”, „evocatorul” Sadoveanu), Vinea respinge panaceul artistic al „formulei singure”. Admirația postulată de adepții tradiționalismelor ideologice e asimilată unui parazitism mistificator și veleitar: „Scriitorii-ciuperci de prin codrul lui Sadoveanu au apucăturile acelor cameriști care fură batistele și cămășile din scrinul contelui pentru a purta blazon la complectul periferic”. Pe ansamblu, avem de-a face la Contimporanul cu un proces de acumulare progresivă a „ingredientelor” artistice novatoare. „Masa critică” va fi atinsă însă odată cu apariția „Manifestului activist către tinerime“ (nr. 44). Tatonările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]