2,363 matches
-
unui chestionar în treisprezece puncte. Primul este astfel formulat: "Cum vă explicați contradicția flagrantă între succesele pe care le proclamați și mizeria care domnește în România: scăderea dramatică a nivelului de viață, raționalizare, dispariția produselor de primă necesitate, a medicamentelor?" Contestatarii se indignează: Cine a trădat partidul care l-a ales? Cine a ruinat economia, viața socială, cultura și a încălcat Constituția?" Este o atmosferă de complot. Se știe că, mult înainte de 1989 exiatau planuri de răsturnare a lui Ceaușescu. Cel
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
cu orientare de dreapta li se poate da o interpretare ca fiind reacții la amenințări reale la hegemonia conservatoare, fiind ca urmare considerate mărturii ale unor conflicte și contradicții sociale existente. Filmele liberale mai pot fi interpretate și ca forme contestatare la adresa hegemoniei conservatoare și nu doar ca variațiuni capricioase ale aceleiași ideologii dominante. Privită din această perspectivă contextualistă, critica ideologică ajunge, așadar, să includă analiza ideologică în contextul teoriei sociale și a istoriei sociale. Interpretarea filmelor din perspectivă politică oferă
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Vintilă Horia, București, 1993; „Momentul adevărului” și alte prospectări critice, Sibiu, 1994; Focul de pistol al lui Settembrini. Pagini regăsite din condica unui ușer, Sibiu, 1995; Celălalt Coșbuc, postfață Constantin Cubleșan, Sibiu, 1995. Traduceri: Ghitare cu ghimpi. Cântece și poeme contestatare din Europa și America Latină (Parafraze, tălmăciri, interpretări), București, 1993. Repere bibliografice: Dan Coman, Marginalii la romanul „Taina albă”, ST, 1956, 6; Nicolae Manolescu, Un „polemist” și sursele lui de informare, RL, 1991, 26; Sorin Vieru, Erezii și eretici, VR, 1992
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288972_a_290301]
-
momentul în care trei fete îndură cu voluptate, goale, o bătaie cu biciul. „Sfinți ai gunoaielor” și „voievozi ai păduchilor”, în propria lor conștiință de sine noii „crai” se autoproclamă drept „frumoșii nebuni ai marilor orașe”. Cineva îi numește „tineri contestatari”. Indiferent de sensul dat cărții de autor, nu încape discuție că este scrisă cu măiestrie și construită astfel încât se creează o suprarealitate, totul petrecându-se ca în vis. Cartea „frumoșilor nebuni” e un triumf al scriiturii artiste. În romanul Scaunul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
se afle În opoziție nu numai cu autoritățile statale, dar și cu expresia culturală; de asemenea, copilul lăsat În voia lui devine turbulent, anarhic; chiar și gândirea, când este cuprinsă de febra liberalismului, devine fie boemă, fie solitară sau violent contestatară). Μ O idee este autentică atunci când se naște din suferința propriei cunoașteri. Μ Un aspect des invocat de superioritate a vieții psihice umane comparativ cu cea animală este „conduita de amânare”, căreia Îi este specifică, spune Pierre Janet, „așteptarea”, respectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
înțelegeri a lumii. Pornind de la ideea lui Roland Barthes, care "vorbea despre puterea de a produce catharsis-ul prin literatură, pentru că literatura se opune stagnării și împietririi rostirii, limbajul fiind unul coercitiv și nesupus factorilor ce i-ar deturna forța contestatară, mizând pe responsabilitatea formei și pe puterea ei la tendința de aservire și de manipulare"9, Luiza Bratu face o analiză interesantă a modului în care un scriitor reconstruiește lumea, redând-o în opera sa. Aflăm, astfel, că "lumea înconjurătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
fi concepută, decât în măsura în care recuperează,, deopotrivă, exilul, interior și exterior, dar și ceea ce ne-am obișnuit să numim, înainte de 1990, fenomenul literar underground, adică literatura generațiilor formate în cadrul cenaclurilor literare, care și-au găsit, rareori, drum către editurile epocii. Radical contestatară, acest tip de literatură are o atitudine deschis opoziționistă față de puterea comunistă. Experiențele interne ale protestului sfârșesc la închisoare sau în exil: Paul Goma, Dorin Tudoran, I. Negoițescu și, dacă sistemul nu s-ar fi prăbușit, e sigur că acolo
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
inamovibile. Sub această acțiune echivocă, în același timp bunăvoință și impostură, crevasele familiei "protejate" se adîncesc, caracterele se disparizează, conflictele se ascut, capul familiei afectat de eșec devine țintă de sarcasm și vindicte, membrii familiei oscilează între panică și înverșunare contestatară, și-o iau în cap, cum s-ar zice, și numai bătrîna, croită dintr-un aluat cu o altă valoare, să-i spunem perenitate, și tradiție, rămîne pînă la un punct autoportantă, chiar dacă și ea abia își ascunde lacrimile violenței
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
desigur - care funcționează, cred, În două regimuri de vizibilitate. În mare, avem o literatură care contestă literatura În chiar interiorul cîmpului literar (ca Schoenberg În muzică, de pildă), dar recuperînd realitatea literală (cum Stockhausen recuperează realitatea sonoră), și o literatură contestatară, antisocială, dar, din perspectivă literară, obedientă unui model de reprezentare recunoscut - și, deci, vandabilă, recuperată de societatea de consum (ca Hendrix În muzică). *** Numărul 1 apare În 1995, numărul 2 În 1996, apoi gata. Se numește Revue de littérature générale
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sau universitar: literatura premodernă și literatura modernă. Altfel spus: dacă literatura clasică face parte din bagajul de cunoștințe generale la fel de importante ca teorema lui Pitagora În matematică sau ca mecanica newtoniană În fizică, care ar fi sensul studierii literaturii moderne, contestatară, deierarhizantă, „nihilistă”? și Încă: studiul unei epopei, al unui cînt, al unei ode, al unui sonet, al unei tragedii face parte dintr-o disciplină care s-a numit cîndva retorică. Pe de altă parte, constituie o introducere În mitologia unei
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
imaginația tradiționalismului romantic. Această temă o regăsim, mai ales, în perioada interbelică, în arierplanul tuturor cercetărilor ce urmăreau definirea unui tip de societate care recuză deopotrivă principiile individualismului liberal și acelea ale etatismului totalitar. Același lucru este evocat, în contextul contestatar din mai 1968, de unul dintre teoreticienii cei mai apropiați de mișcarea comunitară. "Din punct de vedere istoric, declară unul dintre ei, fondator al unei comunități agricole din Cevennes, ceea ce unește cel mai mult este Evul Mediu, pe atunci existau
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
reconstruită din punct de vedere ideologic a unei națiuni dispărute în istorie, dar căreia se așteaptă să i se regăsească memoria, este legitimată lupta purtată pentru a i se asigura renașterea. De asemenea, în expresiile cele mai viguroase ale mișcării contestatare contemporane, cele din discursuri, atitudini, comportamente, nu se poate să nu fii frapat de frecvența asocierilor unei voințe progresiste puternic afirmate de nenumăratele trimiteri paseiste. Ecologismul se dovedește a fi în acest sens la fel de bogat în ambiguități cum au fost
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
pedepselor și a ierarhiilor, dar această subversiune este strict limitată în timp și este supusă în continuare unor reguli foarte precise impuse de obiceiuri. Făcînd ca violența să se deruleze într-un cadru stabilit dinainte, permițînd periodic exprimarea unei revolte contestatare, această subversiune contribuie în cele din urmă la menținerea ordinii existente. Același lucru trebuie să-1 spunem și despre mecanismele instituționale care, în spațiul societăților moderne, avînd în vedere puseurile iraționalului mitic, au o aceeași funcție de reglare și de compensare. Multe
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
însă o dezvoltare organică, evolutivă, prin întemeierea noului pe vechi și continuarea vechiului prin nou. G. G. Antonescu adopta o poziție de mijloc între conservatorismul acelora care nesocoteau contribuția noilor teorii în explicarea fenomenului educației și pretinsul revoluționarism al unor contestatari ai vechii pedagogii. Poziția sa găsea o justificare într-unul din principiile de bază ale științei și filosofiei secolului al XIX-lea: evoluționismul. Pedagogul român nu s-a situat chiar la mijlocul distanței dintre cele două extreme, ci a rămas mai
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
nu erau, și nici nu puteau fi, valabile în egală măsură pentru toate țările; pe de altă parte, multora li s-a părut a fi o falsă alarmă. În anul următor însă 1968 lumea a fost martora unor puternice manifestări contestatare ale studenților din țările occidentale. Chiar dacă aceste manifestări nu au avut întotdeauna un țel limpede, chiar dacă unele revendicări erau contradictorii, ele au pus încă o dată în evidență caracterul vetust al unor obiective, conținuturi și structuri ale învățămîntului, necesitatea unor rapide
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Alături de aceștia s-au remarcat, prin scrierile lor, și G. LAPASSADE, LOUROU FONVIEILLE, AÏDA VASQUEZ, G. FERRY, DANIEL HAMELINE, MARIE-JOËLLE DARDALIN etc.). M. Lobrot susține că la constituirea pedagogiei instituționale a contribuit încă un factor mișcările politice de inspirație marxistă, contestatară, din Franța anilor '50. De altfel, noua teorie conține, într-adevăr, elemente de contestare, dar ea nu s-a conturat ca o contribuție la afirmarea pedagogiei de orientare marxistă. Pentru a înțelege mai bine ideile fundamentale ale acestei direcții noi
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
acesteia, apoi decizia foarte discutabilă a unui electorat pe care noua cadență a istoriei îl aruncase în confuzie și derută. Până să-și dea seama ce se întâmplă, noii stăpâni se și instalaseră la cârmă, iar azi, față de marile acțiuni contestatare, ei ne spun că nu se vor clinti din fotolii. Aparent, au legea de partea lor. Dar ce mai poate însemna legea, când totul se schimbă sub ochii noștri în această Europă a tuturor exceselor? Așteptările electoratului nu mai sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
suferă totuși de lipsă de măsură, de spirit partizan și de inegalități de abordare. Așa se explică de ce articolul consacrat sieși se dezvoltă pe un număr de coloane în exces, luând un aspect pronunțat autobiografic și de răfuială cu unii contestatari ai săi, iar altul, de pildă cel despre Gheorghe Grigurcu, conține numai date biografice sumare, nu menționează nici o lucrare, examinarea propriu-zisă a magistraturii critice exercitate de acesta peste trei decenii reducându-se la concluzia că „va rămâne ca demolatorul nr.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290455_a_291784]
-
un mod de a comunica autoritatea pe care o reprezintă. încalcă normele sociale, transmițînd mesajul că îi este permis acest lucru. Dacă nimeni nu ia atitudine, triumfă. în caz că îi cere cineva socoteală, are iarăși cîștig de cauză, pentru că își etichetează contestatarul ca fiind „hipersensibil”. Indiferent ce face un Mitocan, prima regulă este să nu reacționezi. Dacă faci ori spui vreun lucru care să-i dea impresia că-l susții, te va considera asemeni lui; vei risca, la rîndul tău, să fii
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
descria Socrate era mai mult decât imaginea iconică a individului în lanțuri, sclavia fizică, și mai degrabă supunerea spirituală sau manipularea minții, care ar fi una dintre consecințele libertății excesive. Desigur, opiniile lui Socrate pot fi discutate, iar suporteri și contestatari au existat dintotdeauna, însă una dintre concluziile teoriei lui este aceasta: cu cât este mai democratică o societate, cu atât mai mare este predispoziția ei spre a dezvolta o cultură "de masă", și nu una "înaltă". Dacă ar fi însă
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
satul B, com. B, va fi instruit să culeagă informații din mediul reformaților, sesizând în special elemente cu preocupări naționalist-iredentiste, cu rude și legături în străinătate, care-s vizitate de cetățeni străini care difuzează materiale cu conținut naționalist iredentist și contestatar. Va fi dirijat pe lângă elemente din conducerea comunității baptiste din B., cât și pe lângă navetiști. Va menține legături cu preoți reformați din județul Satu Mare pe lângă care a fost dirijat pentru a putea informa despre el în continuare. Va relua legăturile
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
cetățean dorește să-și ia revanșa, "să sfideze legea într-un Far-West fără șerif, într-o societate compusă din gangsteri și asistați" (F. Thom, 1996:242). Tipurile sociale ale societății comuniste poziționate în raport cu puterea și resursele: nomenklaturistul, activistul, specialistul și contestatarul sînt înlocuite de tipuri noi poziționate în raport cu capitalul uman, simbolic și material în reformatori, conservatori și fundamentaliști (D. Sandu, 1996:23-25). * definiția jurnalismului era limitată la construirea unei metarealități prin: hipertrofierea cultului personalității; explicarea politicii partidului; mobilizarea pentru scopuri politice
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
prea repede și prea categoric în favoarea unei perspective metodologice. Pentru că nu operează cu metoda experimentală de confirmare a validității teoriilor sale, Economia spune puțin sau spune incorect despre obiectul ei, este forma scurtă a buclei în care fizicienii (și alți contestatari ai statutului de știință al Economiei) cer să fie crezuți. Și chiar au succes cu cererea lor pe fondul excesului de gândire emoțională provocat de o criză economică extrem de virulentă. Doar că se trece cu vederea peste diferențele radicale dintre
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
atașează celor două categorii examinate: nașterea miraculoasă și instanța ursitoarelor. Tendința de distrugere a nou-născutului apare manifestată în actele unor duhuri necurate. Judecând după studiile lui Van Gennep, toate acestea aparțin separării dificile, ruperii nou-născutului de lumea prenatală, demonică și contestatară a nașterii. Balansul, dubla trecere a nou-născutului din lumea umană în cea a răpitorilor supranaturali și invers, ține de liminaritate. Trecerea se face din stadiul prenatal în stadiul natal, iar lumenul (pragul) trecut prin legănare se află între aceste două
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
, revistă care a apărut la București, lunar, din septembrie 1930 până în iulie 1931 (șapte numere), având ca director pe Aurel Baranga. Promovând suprarealismul cu tonalități provocatoare, violent contestatare, valorificând, prin dicteul automat, delirul verbal sau „grafismele subconștientului”, publicația, subintitulată „Revistă de artă modernă”, nu are un articol-program explicit. Totuși, poate fi citită următoarea Prefață: „Subliniați subiectul cu o linie și predicatul cu două”, ceea ce ar putea constitui o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285257_a_286586]