2,256 matches
-
face, gândește sau resimte. Ele includ schimbările care sunt de dorit, în opinia clinicianului, în ceea ce privește sentimentele de auto-eficiență, de autocontrol și în legătură cu managementul propriei persoane. Aceste schimbări sunt de natură a consolida rezultatele tratamentului și a diminua probabilitatea „recidivei”. Variabilele contextuale și consecutive constituie obiectivele „tehnice” ale metodelor specifice care au drept scop să le controleze, să le schimbe sau să le suprime. Factorii identificați prin analiza antecedentelor înnăscute sau dobândite pot contribui la precizarea și nuanțarea scopurilor tratamentului în funcție de impactul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
aibă o imagine suficient de clară în legătură cu ceea ce face subiectul, cu ceea ce nu mai face sau nu face, cu ceea ce gândește și simte. Sunt descrise topografia, frecvența și intensitatea comportamentelor problemă selectate. Sunt identificați principalii determinanți externi și interni (variabile contextuale și consecutive) cât și influența factorilor reliefați de istoria individuală. El poate ulterior să efectueze o sinteză a datelor primite și a determinanților evidențiați. Modelul de cauzalitate retroactiv Din perspectiva bio-psihosocială, această sinteză se bazează pe un model de cauzalitate
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
comportamentului problemă. Acest model postulează faptul că un eveniment dat face parte dintr-un sistem compus din mai multe elemente care interacționează între ele. Acesta conduce la formularea ipotezelor care iau în considerare interacțiunea dintre diferitele variabile fie că sunt contextuale, consecutive, istorice, externe sau interne. De exemplu, analiza unei disfuncții sexuale masculine scoate în evidență antecedentele istorice și o istorie de viață marcate de constrângeri morale anormal de severe. Variabilele contextuale indică o viață sexuală care, de la început, pune probleme
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în considerare interacțiunea dintre diferitele variabile fie că sunt contextuale, consecutive, istorice, externe sau interne. De exemplu, analiza unei disfuncții sexuale masculine scoate în evidență antecedentele istorice și o istorie de viață marcate de constrângeri morale anormal de severe. Variabilele contextuale indică o viață sexuală care, de la început, pune probleme, un comportament disfuncțional anxiogen și tensiuni la nivelul cuplului legate de „rigiditatea” afectivă a subiectului. Abordând tratamentul disfuncției, terapeutul trebuie, probabil, să se informeze asupra relațiilor din cadrul cuplului și asupra cognițiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în istoria sa trecută. Figura 3. Modelul retroactiv ANTECEDENTE INNASCUTE SI DOBANDITE (O) Rol predispozant Caracteristici biologice, comportamentale, cognitive, emoționale specifice legate de evenimente trecute (genetice, developmentale, familiale, sociale) STIMULI EXTERNI SI INTERNI (Sd) Rol declanșator, inhibitor sau facilitator Variabile contextuale: mediu fizic și social, cognitive, emoționale, somatice COMPORTAMENT PROBLEMA MOTOR-COGNITIV-EMOTIONAL (Rmce) topografie, intensitate, frecvență, durată CONSECINTE (C) CONSECINTE (C) ASUPRA MEDIULUI ASUPRA SUBIECTULUI comportamentale, cognitive comportamentale, cognitive emoționale emoționale Intărire pozitivă/negativă de menținere Intărire pozitivă/negativă de menținere Teoria
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
se raportează când la o perspectivă când la alta, când la un model teoretic când la altul. Pornind de la o analiză critică a relației dintre terapiile și teoriile cognitiviste, unele lucrări recente dezvoltă o a treia perspectivă, subliniind determinismul variabilelor contextuale asupra evenimentelor psihologice interne. Ele propun schimbarea nu a cognițiilor ci a funcției lor. Această perspectivă se inspiră din teoria contextualistă a cogniției, care se distanțează de abordarea dominantă care afirmă faptul că mecanismele cognitive interne sunt, în mod esențial
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în psihoterapie. Această terapie aplică cele mai importante principii ale psihoterapiei: - stabilirea unei alianțe de lucru; - identificarea comportamentelor problemă; - înțelegerea determinanților comportamentelor; - înfruntarea situațiilor problemă; - activarea resurselor de adaptare; - însușirea unor mai bune capacități de gestionare. O psihoterapie funcțională și contextuală Terapia prezentată este funcțională și contextuală. Problema diagnosticului medical este secundară în raport cu descrierea precisă a comportamentelor - alimentare și non alimentare - care generează problema, cu analiza lor topografică și funcțională și cu integrarea lor într-o teorie holistică. Așa după cum subliniază
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
mai importante principii ale psihoterapiei: - stabilirea unei alianțe de lucru; - identificarea comportamentelor problemă; - înțelegerea determinanților comportamentelor; - înfruntarea situațiilor problemă; - activarea resurselor de adaptare; - însușirea unor mai bune capacități de gestionare. O psihoterapie funcțională și contextuală Terapia prezentată este funcțională și contextuală. Problema diagnosticului medical este secundară în raport cu descrierea precisă a comportamentelor - alimentare și non alimentare - care generează problema, cu analiza lor topografică și funcțională și cu integrarea lor într-o teorie holistică. Așa după cum subliniază Rachman, îngrijim persoane, nu diagnostice. Este
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
terapii cognitive și comportamentale (EABCT) Suferință/ tulburare. Raționament clinic. Interpretarea textelor religioase, filosofice, literare, juridice, dar și a tuturor formelor de expresie umană nescrise: opere de artă, texte populare, simboluri și mituri (Jalley, 1991). Intuiții, ipoteze... Relații între variabile. Variabile contextuale interne și externe. Comportamentul problemă. Brisset, 1973. Huber, 1993. Totalitate organizată. Diagnostic clinic. Diagnostic fiziopatologic. Diagnostic etiologic. Corelație anatomoclinică. Limitându-se la suprimarea sau la diminuarea frecvenței și/sau intensității simptomului/simptomelor. Incercând să stabilizeze sau să compenseze disfuncțiile organului
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Cunoștințele întrunesc o serie de caracteristici care trebuie să se ia în considerare în promovarea și utilizarea managementului bazat pe cunoștințe: sunt rezultatul acțiunilor umane; pot fi generate de indivizi sau grupuri; sunt partajabile; nu pot fi ușor stocate; sunt contextuale; sunt vehiculate sub o mare diversitate de forme și prin circuite variate; au valoare maximă, atunci când sunt aplicate. Dacă ne referim la apariția cunoștințelor, vom observa că ele au un parcurs interesant, trecând prin cel de date, apoi informații și
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
mă interesează pe mine?!” Ambele exprimări ne înfățișează distanța la care mă situez în raport cu conținutul datelor. Informațiile derivă din date și ele clarifică anumite aspecte de interes pentru mine sau îmi creează premisele pentru deciziile și activitățile desfășurate. Informațiile sunt contextuale, ele capătă semnificație într-o anumită conjunctură. Cunoștințele sunt elementele care condiționează activitatea și performanțele obținute. Ele sunt determinate de calitatea informațiilor obținute, dar și a interacțiunilor cu ceilalți membri ai organizației. Cunoștințele implică prelucrarea informațiilor și situarea lor într-
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
aceeași populație la mai multe momente din timp. Această strategie se numește testare-retestare. Corelația dintre rezultatele măsurărilor succesive ne poate da o valoare a fidelității. În general însă, corelația nu va lua valoarea 1. Nu doar din cauza incoerenței și variabilității contextuale a obiectelor cărora li se aplică măsura, ci și din cauza unor limitări ale procedeului. O corelație scăzută nu înseamnă neapărat o fidelitate scăzută a măsurii, ci faptul că respectivul concept teoretic a suferit o schimbare. Iar cu cât intervalul de
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
unei mulțimi de obiecte este definită ca numărul de surse separate și relevante de variație între obiecte 1. Elaborând asupra definiției, voi face câteva clarificări. Dimensionalitatea nu constă într-un set dat de dimensiuni cu realitate proprie. Dimensiunile sunt derivate contextual, din felul în care sunt analizate obiectele, în funcție de scopul cercetării și modelul teoretic folosit. Ele sunt asociate cu însușiri substanțiale ale obiectelor, relevante și importante pentru perspectiva din care sunt analizate. Identificarea dimensionalității unei mulțimi de obiecte are rolul de
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
constrânse să contribuie la îndeplinirea unor sarcini asupra cărora au căzut de acord că trebuie îndeplinite. Trăsăturile celei de "a treia culturi" sunt: * deschiderea fiind capabilă să absoarbe noi elemente pe care ulterior le dezvoltă; * expansivitatea putându-și lărgi granițele contextuale, fiind în stare să includă noi situații de comunicare individuale, organizaționale, instituționale sau mediatice; * sensibilitate la provocări răspunzând la noile solicitări provenite din ajustările și reajustările continue, necesare pentru alinierea percepțiilor și așteptărilor participanților (atât ale unora cu privire la alții, cât
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
15.8%)............................28% Niciuna dintre cele de mai sus ..................(8.1%).....................4% Altele ...........................(5.1%)..........................................9% Comentariu: În România preocuparea pentru formare privind sensibilizarea față de diversitate este cu 12% mai scăzută decât în Italia; dar îngrijorător este faptul că în contextual integrării europene formarea intercultură nu preocupă managementul firmelor din România decât la un nivel cu 50% mai scăzut decât în Italia. 2 c. Cultura organizațională Da .................................(47.5%)...................................67% Nu.................................(8.7%).....................................3,5% Alegeți toate opțiunile care se aplică
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
responsabilitatea socială. • Drepturile și obligațiile general aplicabile ale angajaților și angajatorului Ex: Angajatul are dreptul la salarizare pentru munca depusă (Codul muncii) .Angajatorul are dreptul să exercite controlul asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu. • Drepturile și obligațiile specifice, contextuale ale angajaților și angajatorului Ex: Toți angajații care au devenit tați au dreptul la minim 5 zile, maxim 15 zile de concediu paternal în primele 8 săptămâni după nașterea copilului. • Relațiile angajaților cu superiorii (manageri generali, supervizori )sau cu subordonații
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
Pascal, la „Luceafărul”, în 1968, iar editorial cu Dicționar onomastic, apărut în 1969, primul volum al ciclului Ingeniosul bine temperat. În pofida tirajului mic, cartea va avea un mare succes de public și va face vâlvă prin noutatea și extravaganța ei contextuală. În 1969 S. ajunge șef de cabinet al lui Dumitru Popescu, devenit în acel an secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Român. Funcția e stresantă și oarecum nepotrivită cu temperamentul „artist” al prozatorului, care încearcă să îi ajute, după
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
diciplinei istorice. El este sau vrea să fie În final o analiză optimistă a istoriografiei române care oferă remedii și un program coerent de reformă. Să zăbovim puțin Însă asupra elementelor acestui diagnostic cărora le lipsește totuși o anumită consistență contextuală. Prima problemă identificată drept deosebit de importantă este aceea a lipsei oricărei dimensiuni critice a scrisului istoriei românești. CÎteva nuanțe sînt necesare. În primul rînd, există o inflație de referiri la „critică”: «aparat critic», «critica isvoarelor» sau «discuție critică», acestea neavînd
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
înțelegem comportamentul agresiv în contextul interacțiunilor sociale. Pentru început vom defini agresivitatea și diferitele sale forme de manifestare, abordând ulterior problematica factorilor și moderatorilor comportamentului agresiv. Cu ajutorul diferitelor studii empirice vom elabora o listă deloc exhaustivă a factorilor individuali și contextuali. Stabilirea legăturilor dintre acești factori și consecințele afectiv-cognitive ale comportamentului agresiv ne va permite să urmărim evoluția perspectivelor teoretice. Vom analiza apoi diferitele metode și tehnici de măsurare a comportamentului agresiv. În final, după ce vom fi încercat să explicăm acest
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
cercetările realizate pentru studierea rolului personalității în manifestarea agresivității căutau să identifice mai întâi de toate mărcile personalității fără a testa interacțiunile între personalitate și situație. Argumentele invocate împotriva rolului personalității în exprimarea agresivității se bazează pe instabilitatea temporală și contextuală a comportamentului agresiv. Unele cercetări mai mult sau mai puțin recente demonstrează totuși că personalitatea poate avea o anumită influență asupra comportamentului agresiv (Eron și Huesmann, 1990, citat de Eron, 1994; Olweus, 1979 citat de Endersen și Olweus, 2001). Olweus
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
au de cele mai multe ori o istorie individuală marcată de violențe comise mai ales în urma actelor de violență ale jucătorilor (Arms și Russell, 1997 citat de Russell et al., 1998). Huliganii nu-și asumă niciodată responsabilitatea actelor săvârșite, atribuindu-le factorilor contextuali. În plan individual, ei se consideră furioși și folosesc agresivitatea fizică, ținând cont însă foarte mult de părerea celorlalți (sinele public). Ei au de cele mai multe ori antecedente psihopatologice, sunt impulsivi și caută senzații tari (Arms et al., 1997; Mustonen, Arms
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
știe în ce moment să agreseze pentru supraviețuirea speciei și pentru propria sa supraviețuire. Dar și mai mult are nevoie de a ști în ce context nu trebuie să agreseze. Prin urmare, dacă agresivitatea este necesară pentru supraviețuire, folosirea sa contextuală adecvată este și mai importantă. * Observarea (modeling) și agresivitatea justificată Primele încercări de anticipare a comportamentului agresiv (Bandura, Ross și Ross, 1961; Berkowitz, 1969 citat de Pahlavan, 1987) studiază procesele prin care agresivitatea se învață, se conservă și se reproduce
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
de evitare sau de apropiere (Lang și Cuthberth, 1984). Totuși natura și contextul în care se produce evenimentul emoțional sunt cele care determină modul de manifestare al comportamentului. Împreună cu colegii mei am realizat un experiment pentru a verifica eventualele influențe contextuale ale experienței emoționale asupra executării unor mișcări voluntare (Pahlavan, Bonnet și Duda, 2000). Subiecții au fost informați că participă la un studiu despre activitățile neurovegetative implicate într-o situație de rezolvare de probleme și că vor fi supuși unui test
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
a ataca pe cineva poate să reprezinte în sine o cauză a frustrării, crescând probabilitatea agresivității. Furia astfel declanșată va provoca individului o stare de pregătire a agresivității (instigarea) care nu se va materializa în act agresiv decât în măsura în care stimulii contextuali asociați violenței vor fi prezenți. Odată angajat într-un comportament agresiv, individul va resimți un fel de ușurare, consecință a diminuării tensiunii interne generate de provocarea inițială. Această senzație plăcută va reduce tendința de manifestare imediată a unui alt comportament
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
învățarea agresivității sunt identice cu procesele folosite în învățarea comportamentelor sociale. Bandura (1973) consideră că frustrarea declanșează agresivitatea numai atunci când individul a învățat să reacționeze astfel: ca oricare alt comportament social, comportamentul agresiv se învață și se păstrează datorită experiențelor contextuale directe sau indirecte (procese vicariante), prin întăriri pozitive sau negative. Conform modelului, simpla asociere permite achiziționarea acestor comportamente atunci când folosirea unui comportament nou îi permite individului să-și atingă obiectivele pe care și le-a fixat. Alte comportamente se învață
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]