4,884 matches
-
60. 50 Lucian Năstasă, "Istoria socială în polemica dintre Șt. Zeletin și Gh. I. Brătianu", în Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie "A.D. Xenopol, XXIII, 1986, Iași, vol. II, p. 758. 51 Dan Prodan, "Gheorghe I. Brătianu și Franz Babinger. Convergențe", în Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie "A.D. Xenopol", XLVII, 2010, Iași, p. 83. 52 Alexandru-Florin Platon, "Două concepții istorice și istoriografice înrudite: Fernand Braudel și Gheorghe I. Brătianu", în Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie "A.D. Xenopol", XXXIX-XL, 2002-2003
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Web în care găsim tot ce poate fi de găsit pe Internet reînvie oarecum odată cu Facebook, care integrează diverse aplicații, ne oferă o identitate unică pe care o putem folosi oriunde în spațiul WWW și funcționează ca un loc al convergenței mediilor. „Facebook a fost inteligent, mai inteligent ca majoritatea [celorlalte servicii], atunci când s-a plasat în centrul structurilor rețelelor sociale în care ne învârtim“, îmi spunea profesorul Paul Jones. „Compania Facebook înțelege faptul că efectele de rețea care o fac
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
și inserție, ci ca pe un proces specific, prin care se suscita participarea activă a persoanelor celor mai diferite). Fără a nega diferențele, știind să le ia în seamă fără a le exalta, bazându-se mai mult pe asemănări și convergențe, politica de integrare pune accent pe egalitatea drepturilor și obligațiilor, pe exigența de a da fiecăruia, indiferent de originea sa, posibilitatea de a trăi demn în societate dacă acceptă regulile și devine element constituant al acesteia! Politica de integrare urmărește
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
constrângerile pe termen scurt. La începutul anilor 1950, Franța are încă o "economie de război": aprovizionările cu materiale rămân limitate. De la mijlocul anilor 1950 până la sfârșitul anilor 1960, opțiunea statului pentru Mișcarea construcțiilor așa-zis "moderne" pare să rezulte din convergența între proiectul său de industrializare a sectorului construcțiilor și reflecția asupra noilor forme urbane dezvoltată de urbanismul progresist 109. Influențată de cubism, care făcea apologia formelor pure, această gândire arhitecturală integra oportunitățile de fabricație oferite de folosirea materialelor noi: oțelul
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
dacă planificarea strategică dezvăluie interdependențele de fapt dintre urbanism, habitat și deplasările urbane, aceste axe dezvăluie rareori intenții politice coerente. Modul de tratare a transportului public urban, de exemplu, ilustrează clar slăbiciunile acestor reglări politice. Astfel, specialiștii urbanului deplâng redusa convergență a politicilor din domeniul transporturilor și a politicilor de amenajare urbană care au ca obiectiv afișat reducerea dependenței orașului de automobil 349. Absența, sau mai curând modesta articulare între politicile de transport și cele de urbanism stă la originea unei
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
cu gestiunea de către agenții privați. Sfârșitul perioadei de grație acordate familiilor cu probleme financiare, protejate anterior prin acordarea unei locuințe celor cu vechime în comună, și îngroșarea dosarului cu persoane defavorizate din evidența prefecturii sunt două exemple ale acestei orientări. "Convergența se manifestă atât în soluționarea candidaturilor la locuință, cât și în privința locatarilor: este desființată scutirea de la plata întreținerii (în unele zone era predominantă), este sporită "responsabilizarea ocupanților" prin asumarea cheltuielilor comune, este instituită o mai mare rigoare în perceperea chiriilor
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
anumit număr de experți a căror specialitate indică o competență asupra temei studiate. Colectarea sistematică a părerilor asupra subiectului propus se face în scris. Experții nu trebuie să se întâlnească, pentru a nu se influența reciproc. Grupul-pilot examinează răspunsurile în funcție de convergențele sau divergențele exprimate. Acest dus-întors succesiv permite identificarea scenariilor de bază care se vor desăvârși ca urmare a acțiunii experților. 228 Vezi François Fourquet, Les comptes de la puissance. Histoire de la comptabilité nationale et du Plan, Encres, Éd. Recherches, 1980. 229
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
caz, vor emite doar pretenții. Suprapunerea dintre domeniul de cunoaștere al psihologiei și cel al teologiei în marile universități din lume are un trecut istoric, îndepărtat și pozitiv, fiind expresia unei uniuni necesare, dintre activitatea de cunoaștere și credința creștină. Convergențele de acest fel acolo, s-au dovedit benefice, fiind în prealabil exersate și verificate pe alte domenii de cunoaștere științifică, care între timp și-au dovedit autonomia față de teologie, oricum anterior psihologiei. În fond, orice supărare a psihologilor nu poate
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
în contextul noilor canale media, care permit fiecărui cetățean să se implice în procesul politic. Astfel de perspective optimiste sunt totuși întâmpinate cu rezerve de unii autori, care atrag atenția asupra pericolelor unei astfel de abordări simpliste: Această tendință către convergență nu poate fi pur și simplu proiectată în viitor, fără a ține cont de problema partizanatelor" (Hallin și Mancini, 2004). Partizanatul și orientarea spre profitul financiar sunt două constante ale universului jurnalistic contemporan. Una dintre tipologiile care surprinde cel mai
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
consensuale, unde funcția de comunicare (a spune, a informa) este predominantă în cazul comunicării conflictuale, pe lângă această funcție de bază, capătă pregnanță funcțiuni precum: a domina, a lupta, a se revolta, a învinge, a exclude un adversar etc."69. Spațiu de convergență a discursurilor anterioare, care trebuie confirmate sau discreditate, asimilate sau respinse, limbajul politic nu este niciodată doar al unui singur locutor. În acest sens, o trăsătură definitorie a manifestărilor discursive de pe scena politică este dialogismul, interacțiunea cu celelalte manifestări discursive
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
acelei limbi, de a interpreta enunțuri ambigui și de a produce construcții lingvistice inedite. Competența socio-culturală vizează raportul de forță, de statut al interlocutorilor, jucând un rol deosebit de important în interacțiunea comunicativă. Urmând cele trei axe simetrie/asimetrie, distanță/proximitate, convergență/divergență, raporturile dintre participanții la actul de comunicare politică înregistrează configurații distincte. Definit ca procedeu lexical care constă în atenuarea expresiei unei idei prin substituire sau perifrază, eufemismul are rațiuni variate: evitarea unor expresii triviale; eludarea unor expresii insultătoare sau
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
un domeniu care prejudiciază imaginea poetului 162, jurnalistica reprezintă, alături de creația poetică, un spațiu de manifestare a creativității eminesciene. În ciuda diferențelor de substanță a domeniilor de cunoaștere și comunicare cărora le corespund, opera artistică și publicistica prezintă evidente zone de convergență, ținând de structura personalității creatoare a autorului. Unitatea de profunzime a celor două domenii este subliniată de Constantin Noica, în Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii românești: "Este în el o dublă natură de gânditor, cu o față
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
asigurată de lectura retrospectivă a articolelor, dinspre prezent spre trecut, și prin așezarea în orizontul întregului scris eminescian, pentru surprinderea articulațiilor și a relațiilor care se stabilesc între elementele ansamblului creator. Separarea publicisticii de creația literară împiedică identificarea punctelor de convergență, a liniilor de continuitate, amputând înțelegerea adecvată a scrisului eminescian. Prezentarea principalelor modalități de reflectare a publicisticii eminesciene în spiritul critic al generațiilor posterioare a vizat identificarea constantelor înregistrate la nivelul receptării, a formulelor recurente ce caracterizează exegeza eminesciană în
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
întregii culturi române. Răsturnând canoanele istoriei literare, criticul modifică regimul creațiilor de până la Eminescu prin proiecție interpretativă, recitind literatura predecesorilor prin orizontul justificativ al operei eminesciene. Aplicarea aceleiași grile de lectură în cazul publicisticii eminesciene permite identificarea unor puncte de convergență, a unor zone de afiliere, "căci Iorga, Pârvan sau Arghezi se repercutează tipologic asupra lui Eminescu, tot atât, cât acesta din urmă asupra predecesorilor săi de la 1848"182. Urmând generației pașoptiste, Eminescu se înscrie într-o tradiție stabilind în același
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
regulă de rațiuni exterioare literaturii, subliniază Monica Spiridon 190, și acest lucru favorizează proliferarea unor comentarii reducționiste, ideologice, care denaturează receptarea gândirii politice eminesciene. Operând o lectură în paralel a beletristicii și publicisticii eminesciene, Monica Spiridon identifică un spațiu de convergență, de interferențe, care obligă la conceperea în complementaritate a celor două dimensiuni ale scrisului eminescian. Dincolo de diferențele generate de apartenența la domenii de cunoaștere distincte, creația literară și publicistica manifestă incontestabile linii de continuitate, îndeosebi la nivelul expresiei, așa încât "descoperim
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
activitate publicistică culturală și politică. Dintre aceștia, Ion Heliade Rădulescu, Gheorghe Asachi, George Barițiu, Mihail Kogălniceanu, Cezar Bolliac, I.L. Caragiale, Ioan Slavici, Tudor Arghezi sunt personalități pentru care scrisul jurnalistic complinește scrisul artistic, între cele două instaurându-se zone de convergență, de contaminare, menite să le îmbogățească și să le nuanțeze. Așa se explică caracterul hibrid al limbajului jurnalistic eminescian: "în materia solidă a argumentării rațional-discursive, din care se clădește orice edificiu retoric, sunt încorporate, la Eminescu, materiale heteroclite, ținând fie
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
evenimențialului cotidian. Dincolo de diferențele legate de specificul domeniilor de cunoaștere și comunicare de care aparțin, de ierarhia și ponderea funcțiilor limbajului într-un caz și în altul, manifestările discursive din spațiul politic și din cel publicistic înregistrează evidente zone de convergență, prin deschiderile tematice și procedurale care le caracterizează 253 și prin componenta ideologică ce le modelează. Pornind de la premisa că un discurs este ideologic în măsura în care apără și promovează interesele unui grup, remarcăm că discursul politic este expresia ideologiei pe care
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Ana la Caiafa, a pune cuiva capul în poale, a pune mânile-n sân, a-și arăta văpseaua, a strâmba din nas, a-și spăla mâinile ca Pilat din Pont ș.a. Înscriem în sfera dialogismului specific publicisticii eminesciene și zonele de convergență pe care le înregistrează aceasta cu opera poetică. În acest sens, investigarea fenomenului circulației unor teme, imagini, expresii, motive, din spațiul creației literare în domeniul scrisului jurnalistic, se dovedește extrem de utilă și demonstrează încă o dată organicitatea scrisului eminescian. Contaminările indică
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
relevă o profundă cunoaștere a fenomenului publicistic eminescian, constituind o bogată sursă de informație. La rândul lor, interpreți precum Monica Spiridon, Dan Mănucă sau Dumitru Irimia se disting prin depășirea analizelor vulgar-conținutiste și prin demersurile de circumscriere a spațiilor de convergență dintre poezia și publicistica eminesciană. Fenomenul de mitizare, specific generațiilor posteminesciene, continuă însă să împiedice dezvoltarea unei relații firești cu opera poetului și să favorizeze circulația unor etichete procustiene, devoțiunea pentru Eminescu sfârșind în cele din urmă într-o obnubilare
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
larg al luptei împotriva "formelor fără fond" și a exceselor pe care le generează acestea. Componentă complementară a biografiei creatoare, activitatea jurnalistică este absolut necesară înțelegerii operei eminesciene. Scrisul jurnalistic complinește scrisul artistic, între cele două instaurându-se zone de convergență, de contaminare, menite să le îmbogățească și să le nuanțeze. Din această perspectivă, lectura contrastivă a creației beletristice și a publicisticii relevă o serie de teme și mijloace de expresie comune. În esență, atât creația poetică, cât și publicistica reprezintă
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
putut fi mai mare" (dacă...), ci de a descoperi punctul, spațiul în care diferitele planuri ale activității sale spirituale se întâlnesc și modul în care fiecare își constituie propria identitate, fără a se putea rupe de cealaltă"528. Zonele de convergență dintre creația literară și cea publicistică își au rădăcinile într-o viziune particulară asupra existenței, care își pune amprenta asupra întregului scris eminescian. De aici pesimismul profund, care străbate întreaga creație a poetului, înregistrând forme distincte de manifestare: pe de
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
1998), Amintiri. Eminescu Creangă Caragiale Coșbuc Maiorescu, Editura Viitorului Românesc, Deva. Spiridon, Monica, (1992), "Elocvența ca gen proxim", în Familia, nr. 1, pp. 10-11. Spiridon, Monica, (2003), Eminescu. Proza jurnalistică, Editura Curtea Veche, București. Spiridon, Monica, (2009), Eminescu sau despre convergență, Scrisul Românesc, Craiova. Stanciu-Istrate, Maria, (1998), "Aspecte ale limbii literare în publicistica eminesciană", în Limba română, nr. 1-2, pp. 33-41. Stati, Sorin, (1990), Le transphrastique, PUF, Paris, 1990. Stănciulescu, Traian D., (2004), La început a fost semnul. O altă introducere
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
care sunt, cu siguranță, ale lui". 166 Mihai Eminescu, Opere politice (I-III), Editura Timpul, Iași, 2000. 167 D. Vatamaniuc, Caietele Eminescu. Mitologie și document, Editura Fundației "România de Mâine", București, 1998, p. 83. 168 Monica Spiridon, Eminescu sau despre convergență, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2009, p. 5. 169 Al. Paleologu, "Cum stăm cu Eminescu", în Viața Românească, nr. 1, 1990, pp. 27-28. 170 Constantin Noica, Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii românești, Editura Eminescu, București, 1975, p. 60
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, vol. 1, Editura Minerva, București, 1981, pp. 13-14. 180 Ibidem, p. 14. 181 Garabet Ibrăileanu, Scriitori și curente, ediția a II-a, Editura Viața Românească, Iași, 1930, p. 20. 182 Monica Spiridon, Eminescu sau despre convergență, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2009, p. 18. 183 G. Călinescu, Opera lui Mihai Eminescu, Editura Minerva, București, 1976, vol. 2, p. 169. 184 Constantin Noica, Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii românești, Editura Eminescu, București, 1975, pp. 152-153
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
vremea lui Carol I, Editura Militară, București, 1992. 188 Theodor Codreanu, Polemici incorecte politic, Editura Rafet, Râmnicu-Sărat, 2010, p. 27. 189 D. Vatamaniuc, Publicistica lui Eminescu, 1877-1883, 1888-1889, Editura Minerva, București, 1996, p. 274. 190 Monica Spiridon, Eminescu sau despre convergență, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2009, p. 5. 191 Ibidem, p. 8. 192 Ibidem. 193 Mihai Eminescu, Opere X, p. 46. 194 Constantin Noica, Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii românești, Editura Eminescu, București, 1975, p. 115. 195 D.
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]