246,706 matches
-
putredul meu trunchi ca sufletul să-mi cadă în genunchi când ea, din stele scurse pe pământ, un cosmic vânt împrăștia-n cuvânt. Într-un acord de liniște deplină și îmbrăcată-n straie de lumină, eu o țineam ca un copil, de mână, și-o imploram cu lacrimi să rămână. -Nu pot să stau, însă, te rog, învață să trăiești clipa cât o-ntreagă viață și-ai să-nțelegi, sub timpul ... Citește mai mult Când a venit, așa, ca un însemn
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
Stăteam închisă-n putredul meu trunchica sufletul să-mi cadă în genunchicând ea, din stele scurse pe pământ,un cosmic vânt împrăștia-n cuvânt.Într-un acord de liniște deplinăși îmbrăcată-n straie de lumină,eu o țineam ca un copil, de mână,și-o imploram cu lacrimi să rămână.-Nu pot să stau, însă, te rog, învațăsă trăiești clipa cât o-ntreagă viațăși-ai să-nțelegi, sub timpul ... IX. UN ZBOR CU O ARIPĂ ÎN ȚĂRÂNĂ, de Elena Glodean , publicat în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
când va fi să pleci.Fă-l să se simtă propriul lui stăpânși-n liniștea ce-ascunde-n ea ... XVIII. „COPILĂRIA ESTE INIMA TUTUROR VÂRSTELOR”, de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 1613 din 01 iunie 2015. Lipsit de griji și de preocupări, copilul „ este un înger ale cărui aripi descresc pe măsură ce picioarele îi cresc” (Mark Twain). Curios, expansiv, creativ, spontan și dezinvolt, copilul își construiește propria lui lume; o lume a inocenței, a curiozității, a experimentării, a optimismului, a iubirii necondiționate, a visării
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
TUTUROR VÂRSTELOR”, de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 1613 din 01 iunie 2015. Lipsit de griji și de preocupări, copilul „ este un înger ale cărui aripi descresc pe măsură ce picioarele îi cresc” (Mark Twain). Curios, expansiv, creativ, spontan și dezinvolt, copilul își construiește propria lui lume; o lume a inocenței, a curiozității, a experimentării, a optimismului, a iubirii necondiționate, a visării, o lume în care poveștile și basmele fac realmente parte din realitatea sa. Inocența care însoțește vârsta copilăriei surprinde mereu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
asociază această stare mentală a copilăriei cu cea pe care o avem atunci când visăm, când medităm sau când creăm poezie. “Există adesea, în prima copilărie, o prospețime a imaginației, o curiozitate ... Citește mai mult Lipsit de griji și de preocupări, copilul „ este un înger ale cărui aripi descresc pe măsură ce picioarele îi cresc” (Mark Twain). Curios, expansiv, creativ, spontan și dezinvolt, copilul își construiește propria lui lume; o lume a inocenței, a curiozității, a experimentării, a optimismului, a iubirii necondiționate, a visării
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
Există adesea, în prima copilărie, o prospețime a imaginației, o curiozitate ... Citește mai mult Lipsit de griji și de preocupări, copilul „ este un înger ale cărui aripi descresc pe măsură ce picioarele îi cresc” (Mark Twain). Curios, expansiv, creativ, spontan și dezinvolt, copilul își construiește propria lui lume; o lume a inocenței, a curiozității, a experimentării, a optimismului, a iubirii necondiționate, a visării, o lume în care poveștile și basmele fac realmente parte din realitatea sa.Inocența care însoțește vârsta copilăriei surprinde mereu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
pot împiedica să visăm la frumusețile acestei sărbători, vise mai frumoase decât realitatea însăși, zile care ne trimit la filele calendarului din alte veacuri. Lumea inocenței, purtată în adâncurile trăirilor noastre reînvie strecurându-se pe neștiute, făcându-și simțită prezența. Copiii care am fost odinioară nu au dispărut, își cer dreptul la trăiri, așa după cum este zidită firea omenească. Așadar, și în aceste zile, să ascultăm cu urechea sufletului toaca din slava cerului înălțându-se spre crugul veșniciei și glasurile îngerești
RUGĂ PENTRU CRĂCIUNUL ANULUI 2015 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380797_a_382126]
-
dezlânat cu restart în trecut aparent fără sens, doar cu logică-n vers sunt doar gând refractar de trecut răvășit aparent fără glas în cuvânt regăsit sunt doar gând răsucit pe-un trecut inutil aparent retrăit într-un vis de copil sunt doar gând deportat din trecut în prezent aparent atașat pe un fals ambient sunt doar gând frământat de-un trecut violent aparent instalat pe-un prezent decadent sunt doar gând cantonat în sinapsa nebună aparent îmbunat de o simplă
SUNT DOAR GÂND de DORA PASCU în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380809_a_382138]
-
timpului, mari gânditori, scriitori și poeți, prețuindu-i darurile alese, forța de exprimare, strălucirea, vitalitatea, bogăția și diversitatea ei, au celebrat-o în creațiile lor. Vasile Alecsandri spunea că limba noastră este: „tezaurul cel mai prețios pe care-l moștenesc copiii de la părinți, depozitul sacru lăsat de generațiile trecute”. Poetul Nichita Stănescu mărturisea: „Patria mea e limba română", iar harul poporului nostru a scos la lumină multe proverbe și zicători pline de învățăminte din bătrâni. La loc de cinste stă făuritorul
SĂRBĂTOAREA LIMBII ROMÂNE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380795_a_382124]
-
î.e.n., civilizație traco-getică, oale din ceramică de tip oriental din orașul Sehr-Al-Jedid (1340-1368). În timp ce mă documentam a intrat un grup de copii. M-am apropiat și am auzit-o pe profesoara care îi însoțea, vorbind rusește. Îl întreb pe un copil , de unde sunt. Puștiul, un blond simpatic, s-a uitat la mine mirat. Insist, întrebându-l la ce școală învață. Aceeași față nedumerită. Auzindu-mă, profesoara îmi răspunde: suntem din Tiraspol. La școală se predă numai în limba rusă. Și acasă
DRUMURI DE LUMINĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380813_a_382142]
-
dragoste. Așa ne-a plămădit Creatorul vieții și așa ne trimite în această lume, păstrând-o chiar și dincolo de granițele ei, căci dragostea fiind de esență divină, e nemuritoare. Ea își face simțită prezența chiar din cea mai fragedă vârstă. Copilul venit pe lume, crescut și îngrijit de părinți ca pe lumina ochilor, are fața luminoasă, cu zâmbetul lui umple casa de fericire imposibil de tălmacit în cuvinte. Relația tatălui cu copilul poate fi de orice tip și poate conține orice
DE ZIUA TATĂLUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380800_a_382129]
-
face simțită prezența chiar din cea mai fragedă vârstă. Copilul venit pe lume, crescut și îngrijit de părinți ca pe lumina ochilor, are fața luminoasă, cu zâmbetul lui umple casa de fericire imposibil de tălmacit în cuvinte. Relația tatălui cu copilul poate fi de orice tip și poate conține orice tip de manifestare emoțională și comportamentală. Iubirea poate să fie sau nu vizibilă în această relație. Chiar și atunci când tatăl nu își mângâie sau nu își răsfață copiii, legătura aceasta indestructibilă
DE ZIUA TATĂLUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380800_a_382129]
-
Relația tatălui cu copilul poate fi de orice tip și poate conține orice tip de manifestare emoțională și comportamentală. Iubirea poate să fie sau nu vizibilă în această relație. Chiar și atunci când tatăl nu își mângâie sau nu își răsfață copiii, legătura aceasta indestructibilă își găsește forme de manifestare. Ne stă la îndemână un exeplu larg cunoscut. Ce altceva ar putea înseamna chipul tatălui, Ilie Moromete, pentru felul cum fiul său, scriitorul Marin Preda îi aduce nemurirea, dacă nu o dragoste
DE ZIUA TATĂLUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380800_a_382129]
-
scriitorul Marin Preda îi aduce nemurirea, dacă nu o dragoste profundă, deși nemărturisită direct niciodată? De-a lungul vieții, dragostea față de părinți se amestecă cu alte sentimente și emoții, dar își va păstra întotdeauna un cuib cald în inima fiecărui copil, încât, la trecerea pragului celui mai înalt, adesea este evocat chipul mamei. Dragostea pentru tată rămâne și ea constantă chiar dacă numele lui suportă unele schimbări le-a lungul anilor. În anii dulcii copilării este strigat cu căldură în glas - TĂTICU
DE ZIUA TATĂLUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380800_a_382129]
-
spun în glumă - BABACU -, iar în ultima perioada de viață, i se mai spune și - ĂL BĂTRÂN - sau BUNICUL- împrumutând limbajul nepoților. Dar indiferent de vârsta pe care o avem, indiferent la ce distanță ne aflăm de părinți, rămânem mereu copiii lor cu aceeași dorința de a fi iubiți, de a fi înțeleși, de a fi susținuți, și păstrăm în noi aceeași nevoie de identitate, de apartenență. Sunt unele persoane care au nume de familie cu o rezonanță nu tocmai sonoră
DE ZIUA TATĂLUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380800_a_382129]
-
schimbă numele, din contra, se străduiesc să-i dea frumusețe prin fapte onorabile și prin cinstirea cu care îl poartă. Acum, când eu am mai mulți ani decât a avut tata când a trecut granițele acestei vieți, încă mă simt copilul drag al tatălui meu, încă aud cum din adâncul ființei mele răsună chemarea TĂTICULE, așa cum îl strigam în fragedă copilarie Pe măsură ce trec anii, având propria noastră experiență de viață, descoperim în părinți comori peste care am aruncat o privire mai
DE ZIUA TATĂLUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380800_a_382129]
-
lor erau aceleași: bogăție, tinerețe și, cu toată iertarea de cuvântul cel vulgar, o sculă mare... Ciudat, niciodată nu ne-a fost cerută sănătate, minte, iubire față de semeni, bunătate, sau cunoaștere. Și niciodată, nimeni, nu a cerut ceva pentru vreun copil al său sau pentru soție. Toți numai pentru ei! Așa că, mă întreb foarte sincer dacă nu cumva trebuie să cerem Divinului scutirea de această îndatorire care de fapt nefericește specia asta neevoluată. Ce spui?... Bătrânul sfetnic, un curtean desăvârșit, întrucât
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
dintre noi a lăsat pe planșetă un desen neterminat, iar în muzee și în casa devenită un vast laborator o operă perfect definită, una dintre cele mai fascinante pe care arta românescă le-a cunoscut în acest secol. Spirit răzvrătit, copil legitim al unei istorii răzvrătite, însetat de experiențe culturale dar și victimă a unui timp generator el însuși de experiențe-limită, Vasile Kazar a cunoscut în această viață cam tot ceea ce omenește se poate imagina: copilăria lipsită de griji într-o
Portretul unui alexandrin: Vasile Kazar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10227_a_11552]
-
bun ca un miel cărunt." Un loc al întîlnirilor sînt, de bună seamă, Bucureștii (pluralul îl impune Arghezi, cu insistență), tîrg pestriț, unde varietatea încîntă și face cu neputință plictisul marilor metropole. Departe de a fi aseptic și disciplinat, zvăpăiatul copil al unei turme de oi și-al unei mănăstiri, zvîrlit pe malul unei ape, "rîul cel mai murdar de pe continent" (și cît s-a mai murdărit de-atunci...), e un caleidoscop al cărui desen se face din străzi și din
Într-un colț de țară veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10228_a_11553]
-
dar și o strângere de inimă. Această senzație, atât de dificil de transpus în cuvinte, se regăsește, nealterată, în paginile romanului După-amiaza de sâmbătă, de Valeriu Cristea. Povestindu-și amintirile (cele mai multe dintre ele, din copilărie), protagonistul păstrează mirările și spaimele copilului, acordând atenție nu numai detaliilor exterioare ale fiecărui episod, ci și receptării sale subiective. Un nor de pe cer, un fascicul de lumină sau un umil obiect casnic precum ciuperca de reparat ciorapii pot ajunge în prim-plan, căpătând o putere
Sipetul cu amintiri by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/10252_a_11577]
-
plece la București, se oprește în fața mea și mă întreabă: - Bunicule, nu te supăra că plec! Mai vin, cu mami. Îi spun eu să mai vină... Vă dați seama ce bucurie am când am în curte cele două fete cu copiii lor? Imediat după evenimentele din decembrie 1989, Domnul prof. Viorel PĂTRA a fost, pentru o perioadă de doi ani, prefectul județului Brăila. A fost schimbat de cei care, luați prin surprindere, au crezut că schimbarea este una de sistem, profundă
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
Constantin Țoiu În unul din numerele trecute ale revistei, aduceam vorba de copiii neavuți de mine, ori nedoriți, din felurite motive, pe care, acum, la senectute îi regret, totuși... Nu-i nimic, - îmi spuneam - în schimb, ai, domnule, ...o droaie de fete, chiar dacă multe din ele, deja măritate... Fete sau fiice fidele, ca
Recrutul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10239_a_11564]
-
să se întoarcă în locurile unde s-au născut, cel puțin o dată pe an, cu ocazia Festivalului Primăverii. Obiceiul este de a se face multe cadouri celor dragi - îmbrăcăminte, mâncare, fructe și orice, la fel ca la noi de Crăciun. Copiii primesc plicuri roșii (la chinezi roșul este culoarea norocului) cu bani, fără să „muncească” pentru ei, adică să meargă cu sorcova, steaua sau plugușorul. În prima zi a anului, sunt îmbrăcați neapărat în haine noi de mătase, în diferite tonuri
La mulȚi ani, China!. In: Editura Destine Literare by ALEXANDRU CETÃȚEANU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_261]
-
Cocoșii pe care i-am cumpărat sunt așa de blânzi si de frumoși, încât nimeni nu a mai vrut să-i taie, așa că nu am păstrat tradiția aceasta. Cuscrii îi vor face cadou la prieteni, după ce vom pleca noi și copiii, care i-au îndrăgit foarte mult. În România, înainte de Crăciun, de Ignat, la țară, se taie porcii. Aici se taie în sâmbăta care precede prima zi a Anului Nou, care cade la date diferite în fiecare an. Sâmbătă, 25 ianuarie
La mulȚi ani, China!. In: Editura Destine Literare by ALEXANDRU CETÃȚEANU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_261]
-
exploziv, costă cam 40 RMB (7 dolari US). Rafala de explozii durează un minut. Este„obligatoriu” ca în fiecare seară și dimineață, timp de 5 zile să se declanșeze exploziile. Nu am folosit focuri de artificii, pentru a nu speria copiii și cocoșii. Oricum, am speriat tare, rău de tot și încă mai speriem orice duh rău. Numai să îndrăznească să se apropie de casă! În a doua zi a Festivalului am fost la celebra Stone Forest (Pădurea de Piatră) la
La mulȚi ani, China!. In: Editura Destine Literare by ALEXANDRU CETÃȚEANU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_261]