2,444 matches
-
a lipit gura de gura Dianei. Aceasta n-a zis nimic și a grăbit despărțirea ca să poată scuipa în voie. Acasă s-a dezinfectat cu spirt medicinal, dar tot avea o senzație neplăcută și o abundență de salivă. Ești fată coaptă bine și ar trebui să te măriți, i-a spus mama Dianei. Dar nici chiar așa, mamă. Te înveți, draga mamei, o să-ți placă în timp. Știa baba ce spune și s-a dovedit că chiar așa s-a întîmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
împlinire: - Să fie gata Gogoșii! Și au fost gata. Erau de o frumusețe uluitoare și erau Creații din Început ce purtau în ele toate chipurile cunoașterii, toată evoluția planetară. Aveau trup de raze, ochi de safire, guriță mică de cireașă coaptă. Prinseră să sară, să zburde vesele de arta vieții. Puteau, când voiau, să se transforme în piatră, cristal, apă, vânt, cântec, foc, plante, pește, pasăre, veveriță, căprioară, copil, bătrân, și în tot felul de forme ale naturii. Cuvântul Lor era
Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
Împăratul se ridică În capul oaselor și oftă. Își azvârli brațele deasupra capului, dar nu pentru a comanda o contraofensivă Împotriva Universului care complota Împotrivă-i, ci doar spre a-și Întinde corpul rotofei până când acesta pârâi ca un pepene copt. Căscatul eșuă Într-un nou oftat, cauzat de o ușoară Înțepătură a șalelor. Împăratul Își luă ochelarii de pe noptieră și-i potrivi pe nas, iar lumea i se prezentă mai clară la raport. În patul alăturat mișcă o formă. — Filozofule
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de zi, cabinet, sufragerii, bibliotecă, bucătărie; după naționalizare, imobilul fusese invadat de o colonie pestriță și săracă. În fața ușilor care dădeau pe culoar te împiedicai de cîrpe tăiate din rămășița unor peticare. După sezon, izuri dulcege de varză sau ardei copți, combinate cu altul persistent de mucegai, îmbîcseau aerul cu o duhoare pe care, la cursuri, o simțeam și-n rochiile fetei. La gîndul că o să iasă în ușă, prepuelnică, vreo babă, m-a cuprins o emoție crîncenă. De s-ar
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cealaltă parte: mitraliere fără nici o șansă, cuiburi cu spini ale unor păsări slăbănoage în spatele ferestrelor marilor clădiri ale municipalității, în căminele muncitorești. Cuiburi de mitraliere. Cortina istoriei, croită din unul și același material, e sfâșiată și crapă ca un pepene copt: aici cei deposedați de drepturi, dincolo cei lipsiți de ele. Iar purtătorii de cuvânt ai justiției se țin departe de împușcături și manevrează șomajul și drumul pe care‑l ia avuția națională, drum ce sfârșește în întuneric, pentru a ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
lui Pollaiuolo, de alții lui Cosimo. Capul Cleopatrei înfășurat de o viperă. — Mă, dar tu știi totul, ca în carte ! — Ei, v-am spus, perioada asta am buchisit-o bine. Evaziune necesară, pe vremea când mă hrăneam doar cu cartofi copți ! Ăsta e Neagu : el nu uită niciodată să amintească de cartofii copți, prin care a supraviețuit vitregiei timpurilor. Acest Antonio del Pollaiuolo, ca să vă țin toată lecția, a și dominat, pe la 1460. Ajutat de fratele său, Piero, căruia unii îi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Mă, dar tu știi totul, ca în carte ! — Ei, v-am spus, perioada asta am buchisit-o bine. Evaziune necesară, pe vremea când mă hrăneam doar cu cartofi copți ! Ăsta e Neagu : el nu uită niciodată să amintească de cartofii copți, prin care a supraviețuit vitregiei timpurilor. Acest Antonio del Pollaiuolo, ca să vă țin toată lecția, a și dominat, pe la 1460. Ajutat de fratele său, Piero, căruia unii îi și atribuie lucrări din atelierul Pollaiuolo. Dar Cosimo a încurajat asprimea stilului
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nu era legat să vină cu mine. Pricepeam eu ce e cu femeile astea. Ba chiar și cu oamenii care cădeau lați În jurul lor, precum muștele. - Măi, Krog, măi! Ai văzut-o ce tânără era. Vinas a ta era mai coaptă... Nu mai avea cheful Runei, măi Krog, măi! Înțelege-mă! O nesătulă, Runa asta, of, of, se plânse el. Ploaia se Întețea din ce În ce, așa că i-am făcut semn să se grăbească. Îi râdeau ochii, netrebnicul. Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
o săptămînă că, drept să-ți spun, așa săraci cum eram, am Încins o masă, cu niște ciozvîrte prăpădite cum Îți dau azi: pui fripți - să tot fi fost vreo douăzeci - și șuncă fiartă, și carne de porc, și porumb copt, și cartofi, și fasole, și tăvi cu mămăligă, și pișcoturi calde, și găluște cu mere, și cu piersici, și tot soiul de dulcețuri și peltele, și plăcinte, și prăjituri, și vedre de vin și, Doamne, dacă vedeai cum Înfulecau Bob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În casa lor era tînăr, de-abia trecuse de douăzeci de ani, iar Lydia avea treizeci și șase de ani. Ei, dacă ademenea o fată tînără poate că era mai vinovat, poți să crezi ce vrei, dar Lydia era destul de coaptă ca să știe ce are de făcut. Firește, el era un bărbat voinic și chipeș și toate femeile se dădeau În vînt după el, dar ea ar fi trebuit să-și dea seama, o femeie la vîrsta asta se cuvine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
am zis. „O să-i mîncăm. O să-i mănînce copiii“ - zice. Sigur că Luke s-a Îmbolnăvit din cauza asta. „Și-acum mai trebuie să plătim și doctorul“ - am zis... dar de cîte ori nu mi-a venit cu munți de porumb copt și de roșii, și de fasole, și cartofi, și ceapă, și ridichi, și sfeclă, și napi, și tot soiul de legume și de fructe, piersici, și pere, și mere, și prune, cînd aveam grădina noastră și o livadă mare În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a fi susținut financiar de stat și decise să termine mai Întâi ce-a Început și abia apoi, după un an sau doi de Învățământ, să Încerce din nou să devină regizor. Atunci ar fi fost și cu mintea mai coaptă și Îi mai rămânea și timp destul pentru a studia pe Îndelete. Un fel de boemă practicase el de atunci Încoace Înghițind filme de toate felurile, tot elaborând scenarii În imaginație, citind despre film În toate cele trei limbi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
poezia apar ca liant al lumii (Nedeflorată e lumea în calea poetului / ori prea bătrână), universul apropiat și cel îndepărtat fiind erotomorf, semnele acestui statu-quo aflându-se răspândite peste tot: Cu mosc dintre coapsele mării tulbură animalele / și trimite fecioara coaptă / în munți păstorului sau: albina trezită din hibernare / fecundează corola și cerul puberei... Cele trei părți ale volumului, Inițierea, Experiența și Jurnalul seducătorului, revelează treptele inițiatice ale existenței întru iubire și întru artă. Construită alegoric, prima parte a cărții urmărește
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
uitându-le glasul, / să intri în țărână spre-a o face-n / sfârșit să putrezească sau : Cinstește Forma - acest drept de a fi / similar Ființei sau: Nu întoarce capul nici în dreapta nici în stânga / sufletul are o pieliță cum un fruct copt / nu privi înainte nici înapoi... Eterna dihotomie suflet trup, înțeleasă de omul gânditor din cele mai vechi timpuri, este etalată și aici: Port osul în trup ca o cheie în ușă, însă vechiul raport e oarecum răsturnat, fiindcă osul, parte
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
sau lupul argintiu. De asemenea, nevoia de dragoste se menține, dar e vorba, mai degrabă, de întâlnire între sexe, care, departe de a fi un fapt cotidian, se transformă într-o întâmplare, și, din acest motiv, când întâlnești un bărbat copt / se schimbă ordinea lucrurilor / în fiecare zi e duminică... Dar există această condiție: când! Totuși, În stația planetară, așa cum o receptează poeta, călătorii își schimbă, de la o epocă la alta, înfățișarea, mentalitatea, dar gesturile esențiale rămân aceleași: Ei se sărută
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de omenesc aureolându-i pe toți: și pe cerșetor, și pe șchiopul din fața blocului -devenit, grație sensibilității privitorului, o manifestare a vieții prin care se pot aprecia avantajele normalității, și pe bolnavii din sala de mese a spitalului, și pe bărbatul copt, și pe călătorii din autobuze, și pe căutătorul de lucruri pierdute, și pe doctor, și pe șoferul rebegit, și învinsul și învingătorul, ca în muzeul de suflete, din care nu duce niciun drum înapoi. Toate aceste „icoane” ale imediatului par
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
nume. Și, din câte îmi aminteam, cunoscusem cândva motivul. Era o după-amiază senină, cu cer albicios și cald, iar lumina moale, filtrată prin crengile castanilor, îmi dădea o stare de toropeală aproape plăcută. Mă deranja doar zgomotul făcut de castanele coapte care cădeau pe pietre. La un moment dat, m-am pomenit în fața unei porți ruinate de ploi care s-a prăbușit când am vrut s-o deschid. Cimitirul se învecina cu incinta unei mănăstiri. Călugări îmbrăcați în sutane negre treceau
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de griji, de probleme, sau pacea ceasurilor petrecute lângă niște banali ciulini înfloriți pe faleză, printre pietre de o strălucire cenușie. Asta mă deprimă la fel de mult ca boala și face din vremea când rămâneam la Costinești până ce căpătăm culoarea castanelor coapte sau închiriam la Venus o cameră izolată, culcîndu-mă pe plajă fără să mă sinchisesc de radiații, o amintire aproape dureroasă. Vara a încetat să-mi mai poarte noroc. Mi-a devenit ostilă. Aerul e, acum, atât de apăsător încît, dincolo de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
eliberase sânii exact, cu precizia unui metronom în mâinile mele. Așa potriveală n-am mai întâlnit... nici nu ne-am mai sinchisit de ceilalți și-am început să o ling pe buze. Erau moi și dulci cu aroma piersicilor prea coapte. Ne-am luat în brațe fără să ne mai intereseze nimic. Mimi, a înțeles... s-a întors cu fundul la mine, fericită că o las să mediteze și începu imediat să zbârnâie în somn. Eram ca patru piese dintr-un
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
la școală. După eliberarea țării de sub ruși au început construcțiile: gara, Sala sporturilor, blocurile. Întreaga Constanță se plimba acum prin sigurul parc din oraș, garnisit de fotografi, cu tot arsenalul de mașinuțe, maimuțoi și tonete, în care se vindeau castane coapte, floricele, vată de zahăr, semințe, chiar porumb fiert; bătea un vânt de schimbare și țara s-a schimbat. 1979. Sfârșitul anului. Mica familie completată prin căsătoria surorii, suferă o incredibilă pierdere. Moare Fănel, soțul ei în accidentul groaznic al navei
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
rău, deși ar fi mult mai bine dacă n-ar trebui să ne pierdem jumătate din timp luptându-ne cu țăcăniții ăia de ecologiști. Sunt bune, nu? Se referea la ouăle proaspete de prepeliță, introduse în ardei verzi și roșii copți, care constituiau apertiviul. Henry și Dorothy luau împreună cina într-o sufragerie privată din Heartand Club. — Printre altele, despre asta voiam să-ți vorbesc, continuă Dorothy. Am aflat niște povești de groază din America. Ai auzit de un medicament numit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dificilă. — Cred că pot face asta, spuse Graham. Cred că am dovedit deja. Mark o înșfăcă pe una din chelnerițe de tivul minijupei și o trase spre el. — Mere, spuse el. Avem nevoie de câteva mere. — Imediat, domnule. Le doriți coapte sau poate glazurate? Adu cinci mere. — Și să drumul la muzică! strigă Louis după ea. Tare, tare de tot! Când se întoarse, Mark le puse pe toate chelnerițele să stea sprijinite de perete. — O, începe jocul! spuse Louis, bătând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în favoarea unor preocupări acaparante și a multor responsabilități asumate. Eliberarea de ele, impusă de vârstă (dar și de istorie!), îl putea îndrepta spre „lectura” unor „pagini netrăite” din cartea vieții sale: erosul. Eroul său are, de asemenea, o vârstă „destul de coaptă”. Prima întâlnire cu Teodora a fost ceva obișnuit. Rezum mai jos respectivele pagini din caietul lui P.H.L. Una din călătoriile periodice pe ruta București Chișinău, dus-întors. Ca de obicei, Domnul R. ține servieta din piele de porc pe genunchi, iar
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
pensionarilor”. Dar nu sunt!) Pentru a putea aprecia „minunea maternității”, crede scriitorul, este nevoie de timp, de „experiență personală”, cultură și meditație. Domnul R. le deține într-o „măsură mulțumitoare”. De aceea, insistă P.H.L. în continuare, iubirea la o vârstă coaptă este mai plină, oferă „satisfacții superioare”. Ea nu exclude, desigur, „beția sublimă” a actului amoros, dar chiar și acesta conține un plus întrucît decurge dintr-o „comunicare completă” între cei doi parteneri. Iar acest gen de comunicare se bazează mai
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
a lungul canalelor, Însă astea erau drumuri mai lungi. Dar oricum ai fi luat-o, tot trebuia să treci peste un pod ca să ajungi. Aveai de ales Între trei poduri. Pe unul dintre ele era o femeie care vindea castane coapte. Era cald cât stăteai lângă focul ei pe cărbuni și apoi aveai castanele calde În buzunar. Spitalul era foarte vechi și foarte frumos - intrai printr-o poartă, traversai o curte și apoi ieșeai pe altă poartă. De obicei din curtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]