2,198 matches
-
reproducere, apar niște tuberculi albicioși pe cap, iar înotătoarea anală este mult mai scurtă ca la femelă; la aceasta din urmă, înotătoarele pectorale și ventrale sunt ceva mai lungi. Se hrănește cu larve de insecte acvatice (perlide, efemeride, diptere, chironomide), crustacee (lătăuși), viermi (anelide) și vegetație acvatică. Depunerea icrelor are loc de la sfârșitul primăverii până la sfârșitul verei, în funcție de condițiile meteorologice. În epoca de reproducere, peștele urcă în cârduri pe râuri pentru a ajunge la locurile de reproducere situate în ape curgătoare
Mreană vânătă () [Corola-website/Science/331505_a_332834]
-
de 21,5% aparțin altor grupuri de nevertebrate: nematocere blefariceride (familia "Blephariceridae") 10%, trihoptere ("Rhyacophila nubila", "Rhyacophila" sp., "Philopotamus montanus", "Wormaldia occipitalis", "Hydropsyche pellucidula", "Hydropsyche" sp., "Stenophylax permistus", "Athripsodes sp.") 7%, chironomide (familia "Chironomidae") 5,4%. Oligochetele (familia "Lumbricidae") și crustaceele amfipode gamaride (familia "Gammaridae") au fost găsite într-un număr nesemnificativ ("Lumbricidae" 0,2%, "Gammaridae" 0,5 %). Larvele bentonice ale efemeropterelor sunt hrana principală a aspretelui. Din efemeroptere, predomină în hrana aspretelui larvele speciei "Rhithrogena semicolorata" (78%), urmată de larvele
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
fi concurenți la hrană. Aspretele poate cădea pradă păsărilor piscivore și peștilor răpitori (în special păstrăvul de munte). Aspretele poate fi afectat de bolile bacteriene și virale ale peștilor și poate fi gazda unor specii de paraziți: nematode, cestode și crustacee. Până în prezent s-a găsit un singur parazit, un monogeneu cu statut specific incert. Reproducerea are loc în luna mai și prima jumătate a lunii iunie, perioadă în care dimorfismul sexual este foarte evident la masculi. Aspretele se reproduce în
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
sau cenușiu-verzui, cu reflexe metalice; iar laturile și abdomenul albe-argintii, bătând câteodată foarte ușor în roșu-trandafiriu. Înotătoarele dorsală și caudală cenușii, celelalte înotătoare cenușii-gălbui cu reflexe roșcate. Irisul este argintiu sau cu luciri aurii. Se hrănește mai ales cu viermi, crustacei și plancton; prinde, însă, și peștișori și deseori sare din apă, spre a prinde insectele. Depune icre care se lipesc de plante acvatice, în aprilie-iunie. O femelă depune cam 100.000 de icre. Valoarea economică este mare. Are o carne
Sabiță () [Corola-website/Science/331518_a_332847]
-
galben deschis. Pe înotătoarele dorsală și anală există uneori pete întunecate mici. Se hrănește pe fundul apelor. Hrana include mai ales diverse specii de larve de insecte și insecte acvatice sau care cad în apă (plecoptere, trihoptere, chironomide), anelide, moluște, crustacee, cladocere, amfipode și izopode, dar și cu spongieri de apă dulce, briozoare, zooplancton, detritus și resturi vegetale. Mai rar se hrănește și cu icrele și puietul altor pești. Puietul se hrănesc cu zooplancton. Murgoiul bălțat atinge maturitatea sexuală în al
Murgoi bălțat () [Corola-website/Science/331528_a_332857]
-
galben cu pete brun închise iar pe partea abdominală este alb-gălbui cu reflexii argintii. Capul este ascuțit, cu gura mică și șase mustăți lungi. Prezintă un spin frontal lung și subțire cu două vârfuri apropiate. Nisiparița se hrănește cu insecte, crustacei mici, larve, moluște și viermi. Nu are importanță industrială, din punct de vedere alimentar. Unii pescari folosesc exemplarele speciei respective drept momeală de pescuit pentru capturarea altor pești, precum păstrăvul, cleanul etc.). Are o importanță ecologică prin faptul că participă
Nisipariță () [Corola-website/Science/328484_a_329813]
-
electric este în mare parte piscivor (se hrănește cu pești). Adulții se hrănesc cu pești mai mici, amfibieni și alte mamifere mici, mănâncă și fructe căzute, ajutând astfel la răspândirea semințelor prin defecare. Juvenilii se hrănesc cu nevertebrate mici: viermi, crustacee, insecte și larve de insecte. Alevinii se hrănesc inițial cu icrele depuse mai târziu, apoi își schimba hrana și mănâncă larvele insectelor; când ajung la aproximativ 10 cm devin piscivori. Țiparul electric este unul dintre principalii răpitori acvatici din apele
Țipar electric () [Corola-website/Science/330483_a_331812]
-
bentonic. Juvenilii se hrănesc cu organisme bentonice și zooplancton, inclusiv chironomide, cladocere, ostracode, și amfipodele, insecte, inclusiv larve de efemeroptere, larve de trihoptere și plante. Adulții se hrănesc cu insecte, pești mici (porcușori, roșioară, babușcă, lin), icre de pește, moluște, crustacee, alge și plante acvatice superioare, detritus, lipitori, viermi, raci și larve de chironomide, trihoptere, libelulele. Se hrănesc de obicei noaptea, dar au fost observați hrănindu-se și în timpul zilei. Ei folosesc mustățile lor pentru a localiza hrana. În martie-mai, femela
Somn pitic () [Corola-website/Science/330501_a_331830]
-
teleostean răpitor din familia ictaluride, originar din America de Nord, atingând 40 cm, care s-a răspândit împreună cu somnul pitic în Europa, unde a devenit extrem de nepopular din cauza impactului asupra speciilor autohtone de pești. Este un pește răpitor de temut, consumând insecte, crustacee, broaște, plante, icre de pește și pești mici. Somn pitic negru a fost semnalat pentru prima oară în România în 1997 de pescarii sportivi din Valea Ierului. Ulterior, s-a constatat prezența acestei specii și în râul Barcău. Somnul pitic
Somn negru () [Corola-website/Science/330510_a_331839]
-
prezentând deci fenomenul de neotenie. -ul crește până la 30 de cm. în lungime, își folosește cele patru picioare pentru a se deplasa pe fundul apei și coadă pentru a înota. „Peștele umblător mexican” se hrănește cu insecte, pești mici și crustacee, preferând apele cu temperaturi mai scăzute. Ambystoma mexicanum este inclusă în lista speciilor pe cale de dispariție cu mențiunea "în pericol critic". Conform Academiei Mexicane de Stiinte, în 1998 erau 6000 de exemplare pe km pătrat, în 2003 numărul scăzuse la
Axolotl () [Corola-website/Science/331084_a_332413]
-
luciu auriu; abdomenul alb-argintiu sau gălbui. Pe mijlocul flancurilor, se află o serie de 5—8 pete negre. Înotătoarele sunt slab colorate. În epoca de reproducere, culorile la mascul devin și mai vii. Se hrănește cu alge, resturi vegetale, moluște, crustacee, viermișori, zooplancton și larve de insecte. Depune icrele pe pietre, în aprilie-mai. Are importanță economică, deoarece constituie hrana naturală a peștilor răpitori, cum sunt salmonidele. Servește ca material de experiență, în laboratoarele de toxicologie. Carnea este destul de bună, deși ușor
Boiștean () [Corola-website/Science/331079_a_332408]
-
flancuri și abdomen albă-argintie. Înotătoarele dorsală și pectorale sunt gălbui-verzui-măslinii, iar înotătoarele anală și ventrale de un roșcat-murdar. Înotătoarele pectorale, ventrale și anală au marginile întunecate. Este o specie omnivoră. Adulții se hrănesc cu organisme bentonice, precum larve de insecte, crustacee, viermi și moluște, substanțe vegetale și detritus organic. O componentă importantă a hranei sunt diferite specii de moluște bivalve ("Mytilaster", "Abra", "Hydrobia"), pe care peștele le triturează cu ajutorul dinților faringieni. Se reproduce în fluvii, în martie-mai și apoi reintră în
Tarancă () [Corola-website/Science/331217_a_332546]
-
o coloristică specifică și are organele perlate (tuberculi nupțiali) deasupra ochiului pe fiecare parte a capului, pe spate și flancuri. Este o specie omnivoră. Adulții se hrănesc cu nevertebrate, mai ales cu insecte acvatice, larve de insecte, viermi, moluște și crustacee pe care le caută pe fundul albiei, dar și cu plante: alge filamentoase epilitice și macrofite acvatice, precum și cu detritus organic. În timpul verii, componenta vegetală a hrănii devine dominantă. Larvele se hrănesc cu plancton și microorganisme. Masculii ating maturitatea sexuală
Babușcă de Tur () [Corola-website/Science/331231_a_332560]
-
nuanță verzuie și argintiu pe laturi și abdomen. Pe laturi se află o dungă lată cenușie-albăstruie, dispusă longitudinal, de la bot până la baza înotătoarei caudale. Peritoneul este negru. Este un pește omnivor, cu componenta animală predominantă. Se hrănește cu nevertebrate bentonice: crustacee (amfipodele și copepode), insecte acvatice, larve de insecte (perlide, efemeride), viermi și moluște, dar, de asemenea, și cu detritus organic, diatomee, alge filamentoase și alte plante acvatice. Atacă puii și icrele altor pești. Larvele și juvenili se hrănesc cu fitoplancton
Clean dungat () [Corola-website/Science/331286_a_332615]
-
250.000 de insecte autohtone (multe specii fiind noi pentru știință) și 4.500 de fluturi exotici obținuți prin schimb cu diverși colecționari din întreaga lume. Colecția de animale exotice - prof. Cătălin Rang și Donosie Pisică cuprinde exemplare de păsări, crustacee, șerpi etc. colectate în regiunea Zair, din Africa. În cadrul muzeului este prezentată și expoziția de artă contemporană - sticlă-porțelan - ce cuprinde obiecte realizate în anul 1985, la Fabrica de sticlă din Dorohoi, sub egida unei tabere de creație. Clădirea muzeului este
Muzeul de Științele Naturii din Dorohoi () [Corola-website/Science/331324_a_332653]
-
flancurile și abdomenul sunt albe-argintii, cu slabe reflexe gălbui sau roșcate. Înotătoarele neperechi sunt cenușii, cu marginile întunecate, iar cele perechi sunt gălbui, întunecate la capete. Se hrănește în principal cu zooplancton, dar și cu insecte acvatice, larve de insecte, crustacee, moluște, viermi, detritus organic, alge și alte materii vegetale. Depunerea icrelor are loc în apele de mică adâncime bogate în vegetație submersă. Perioada de depunere a icrelor variază în funcție de latitudine și de condițiile de mediu din cursul anului; în general
Cosac () [Corola-website/Science/331309_a_332638]
-
2007 privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România. Situl se suprapune rezervației biosferei Delta Dunării și include rezervația naturală Agighiol care adăpostește resturi de faună fosilă (amoniți, cefalopode, scoici, crustacee; depozitate în substrate calcaroase) atribuită erei geologice a Triasicului Mijlociu. Aria protejată reprezintă o zonă naturală încadrată în bioregiunea stepică a Dealurilor Tulcei ("Dealurilor Beștepe-Mahmudia"), subunitate geomorfologică a Podișului Dobrogei, constituită din abrupturi stâncoase, păduri de foioase, pajiști naturale, pășuni
Beștepe - Mahmudia () [Corola-website/Science/334048_a_335377]
-
a făcut însemnate studii de hidrobiologie, începute din România - contribuind la cunoașterea Eulamelibranhiatelor și la taxonomia și biologia Copepodelor de pe litoralul Mării Negre, a descoperit câteva genuri și specii noi pentru știință. Ulterior și-a extins cercetările cu privire la Copepode și la Crustaceele Isopoda din alte zone palearctice și neotropicale. Por a fost fondator și primul președinte al Asociației internaționale de Copepodologie. Dov Por s-a interesat de subiecte ale evoluției și zoogiografiei care beneficiază de cercetarea zoologică din Israel - ca de pildă
Francis Dov Por () [Corola-website/Science/335101_a_336430]
-
porcus") întâlnită în tot lungul litoralului românesc al Mării Negre. i sunt pești bentonici și trăiesc pe fundul stâncos din regiunea litorală. De obicei, au un colorit viu. Majoritatea au spini veninoși. Toți sunt carnivori, hrana constă din pești mici și crustacee. Subordinul scorpenoidei conține 16 familii:
Scorpenoidei () [Corola-website/Science/335106_a_336435]
-
de un V cu vârful îndărăt. Între ochii 2-3 dungi de culoare galbenă sau albastră tivite cu negru. Pe laturile capului câteva dungi albastre. Înotătoarele mediane (dorsală, anală și caudală) de culoare carmin, tivite cu galben. Se hrănesc cu mici crustacee, gasteropode și moluște bivalve, dar și cu icre de pești și pești mici. Ponta este depusă pe sub pietre în mai-iunie și este alcătuită din pături de câte 200-250 de ouă, dispuse pe un singur rând și păzită de către ambele sexe
Pește ventuză comun () [Corola-website/Science/335156_a_336485]
-
La femelă laturile capului sunt mai întunecate și străbătute de câteva benzi oblice, albicioase, la mascul pe laturile capului și pe înotătoarea anală există benzi oblice roșii-carmin sau pete roșii pe un fond mai întunecat. Se hrănesc cu nevertebrate bentonice: crustacee mici, gasteropode și moluște bivalve. Icrele sunt depuse în mai-iunie sub pietre sau scoici, în formă de strat unic. Mai multe femele pot depune icrele pe teritoriul unui mascul. Ponta este păzită de mascul. Icrele, sunt mici și au diametrul
Pește ventuză Candolle () [Corola-website/Science/335165_a_336494]
-
apoi se liniști asupra noastră o ploaie călduță și totuși răcoritoare. Stând cinchit la marginea ostrovului, am observat deodată foirea formidabilă a bălții. Toate lighioanele ei de la adâncuri suiau în zigzaguri spre acele de fulger ale ploii. Erau mii de crustacee neclasate încă de naturaliști, de toate dimensiunile mici, de colorile și desenurile cele mai surprinzătoare. Coloane de alevini care abia atunci intrau în viața lacului, abia având forma speciei, cu punctul enorm al ochiului în mica lor transparență. Puzderie de
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
ochilor galben. Masculii, de obicei, sunt mai mici și mai subțiri ca femelele și capătă, în epoca de reproducere, granulații albe deasupra și pe laturile corpului. Hrana este, în special, animală: zooplancton, larve de insecte (efemere etc.), insecte acvatice, moluște, crustacee, viermi și mai puțin vegetală (alge filamentoase) și detritus organic. Se mai hrănește cu insecte aeriene care zboară asupra apei (muște, țânțari), ridicându-se la suprafață apei. Primăvara, consumă icrele altor pești. Alevinii și puietul se hrănesc cu organisme planctonice
Clean mic () [Corola-website/Science/331531_a_332860]
-
capului sau pe abdomen la nivelul rectumului (branhii traheene anale). Branhiile, atunci când există, au forma unor tufe de fire subțiri, scurte, care trebuie căutate cu atenție pentru a putea fi văzute. Larvele se hrănesc cu vegetație acvatică sau cu mici crustacee sau alte larve pe care le găsesc sub pietre sau în vegetația submersă. Stadiul larvar poate dura până la trei ani. Larvele năpârlesc de mai multe ori (22 năpârliri la genul "Nemura" și 38 năpârliri la genul "Perla"). Ultima năpârlire se
Plecoptere () [Corola-website/Science/331538_a_332867]
-
5-15 dungi cafenii transversale, foarte evidente. Masculii sunt mai mari, au botul mai larg, iar ventralele mai lungi ca femelele. Se hrănește în principal cu pești mici, puietul și icrele altor specii de pești, cu nevertebrate bentonice, cum ar fi crustacee (în mod deosebit lătăușul), larve de insecte (efemeroptere, trihoptere, plecoptere, chironomide), anelide, hirudinee și moluște. Dar poate, de asemenea, să se hrănească cu alge (diatomee, desmidiacee, alge albastre și verzi). La vârsta de 3-4 ani, atinge maturitatea sexuală. Perioada de
Zglăvoacă răsăriteană () [Corola-website/Science/331549_a_332878]