2,381 matches
-
prezintă scene mai întinse ca dimensiuni: Adormirea Maicii Domnului, Iisus învățând pe înțelepți, Izgonirea negustorilor din templu, Ducerea Crucii, Sfinții Împărați Constantin și Elena etc. Tabloul votiv se întinde pe doi pereți. Pe peretele de vest, lângă ușă, este înfățișat ctitorul bisericii ținând biserica în mâna stângă și călăuzit de Sfântul Ilie la tronul Mântuitorului. În spatele ctitorului (de pe peretele vestic), pe perele sudic apar fiii săi, Bogdan și Ștefăniță, ambii reprezentați maturi, și doamna Maria Voichița. Prezența soției voievodului ultima este
Biserica Sfântul Ilie din Sfântu Ilie () [Corola-website/Science/317461_a_318790]
-
templu, Ducerea Crucii, Sfinții Împărați Constantin și Elena etc. Tabloul votiv se întinde pe doi pereți. Pe peretele de vest, lângă ușă, este înfățișat ctitorul bisericii ținând biserica în mâna stângă și călăuzit de Sfântul Ilie la tronul Mântuitorului. În spatele ctitorului (de pe peretele vestic), pe perele sudic apar fiii săi, Bogdan și Ștefăniță, ambii reprezentați maturi, și doamna Maria Voichița. Prezența soției voievodului ultima este un lucru neobișnuit, ea aflându-se imediat după voievod în tablourile votive de la Pătrăuți, Bădeuți și
Biserica Sfântul Ilie din Sfântu Ilie () [Corola-website/Science/317461_a_318790]
-
veneau să-i ceară ajutorul. În vara anului 2011, el a fost internat la Spitalul Floreasca din cauza unor afecțiuni cardiace și renale. A murit în dimineața zilei de 1 septembrie 2011, la vârsta de 81 de ani. Alexandru Pesamosca este ctitor al Bisericii Cuviosul Stelian și Sfântul Nicolae-Brâncoveanu, aflată în curtea spitalului Marie Sklodovska-Curie (fostul Budimex) și președinte al Asociației „Așezământul social sfinții Martiri Brâncoveni”. Patriarhul României a fost de acord ca să fie îngropat acolo, fiind ctitor de biserică. În septembrie
Alexandru Pesamosca () [Corola-website/Science/321842_a_323171]
-
ani. Alexandru Pesamosca este ctitor al Bisericii Cuviosul Stelian și Sfântul Nicolae-Brâncoveanu, aflată în curtea spitalului Marie Sklodovska-Curie (fostul Budimex) și președinte al Asociației „Așezământul social sfinții Martiri Brâncoveni”. Patriarhul României a fost de acord ca să fie îngropat acolo, fiind ctitor de biserică. În septembrie 2014 i s-a ridicat un bust în fața Spitalului de Copii „Marie Curie” din București.
Alexandru Pesamosca () [Corola-website/Science/321842_a_323171]
-
lucrări științifice, privind vegetația Moldovei și Dobrogei, inițiator al studiilor de anatomie vegetală comparată, ecologică și experimentală, C. Burduja este citat în diferite lucrări de sinteză și tratate publicate în străinătate. Alături de renumitul botanist Emilian Țopa, este considerat unul dintre ctitorii noii grădini botanice din Dealul Copoului, înființată în anul 1963.
Constantin Burduja () [Corola-website/Science/321841_a_323170]
-
și etapele de întreținere care au urmat au fost surprinse într-o pisanie recentă, care constituie în fapt o colecție, mai mult sau mai puțin fidelă, a pisaniilor anterioare. Pisania se află peste intrare și reține mai întîi faptele și ctitorii de la 1891: "„În numele Tatălui și al Fiului și Sfântului Duh s-a rezidit din temelie această sf. biserică unde se prăznuiește ca patron sf. ier[arh] Nicolae prin stăruința sf[ințiiei] s[ale] pr[eotul] Hristea Popescu în anul 1891
Biserica de lemn din Mamu () [Corola-website/Science/321933_a_323262]
-
Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . Momentul ridicării bisericii de lemn din Cârstieni este însemnat pe peretele de la intrare, în dreapta ușii: "„Leat 7267”". Leatul (anul) erei bizantine se traduce prin anii 1758-1759 ai erei noastre. Ctitorii acesteia sunt însemnați în pronaos, la intrare în biserica propiu-zisă (naosul): "„Ostenitusa rob[ii] D[omnului] ereu Ștefan, ereu Opria, Costandin, dămpreună cu toți megiiași răposați”". Învelitoarea de lemn a fost recent schimbată, asigurând pe mai departe conservarea acestui bine
Biserica de lemn din Cârstieni () [Corola-website/Science/321347_a_322676]
-
județul Botoșani, este ridicată anul 1802 și poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Se integrează într-un ansamblu valoros, în care se remarcă o poartă cu clopotniță deasupra, ziduri laterale cu statui din piatră și un monument funerar în amintirea familiei ctitorilor. Poarta-clopotniță împreună cu zidurile laterale amintesc de intrările în mănăstirile fortificate moldovene. Statuile așezate pe coronamentul zidului de incintă reprezintă pe Iisus între cei doisprezece apostoli, în mărime naturală, și sunt unice în România. Întregul ansamblu se află pe noua listă
Biserica de lemn din Hilișeu-Crișan () [Corola-website/Science/321396_a_322725]
-
de marmoră scrise. Pe cea din stânga se poate citi: "„Alecu Curt decedat în anul 1889, în luna iunie, binefăcătorul și stăpânitorului acestor locuri ... recunoscătoare: Didina și Eugenia”". Biserica a fost în timp înzestrată cu odoarele necesare de aceeași familie de ctitori. Pe o icoană se poate citi: "„Această sfântă icoană s-a făcut de robii lui Dumnezeu Alexandru, Anica și fiul lor George, familia Curt, anul 1854 martie 11 zile”". Biserica se află situată în câmp, între Hilișeu-Horia și Hilișeu-Crișan, la
Biserica de lemn din Hilișeu-Crișan () [Corola-website/Science/321396_a_322725]
-
iar ușa de la intrare este lucrată cu barda. În pridvor, pe ușorii ușii de intrare în pronaos, se văd cinci rozete ornamentale. Tot în pridvor se văd „doi balauri” frumos sculptați. În pronaos, în partea de miazănoapte, se află mormântul ctitorului. Pronaosul este despărțit de naos printr-o serie de stâlpi de stejar. Naosul este dreptunghiular, boltit, iar ferestrele laterale sunt plasate între streșinile exterioare, la o înălțime de peste 3 m. Pereții sunt tencuiți și văruiți în interior. Altarul este despărțit
Biserica de lemn din Hilișeu-Crișan () [Corola-website/Science/321396_a_322725]
-
de magazine avea rolul de a finanța întreținerea locașului și „supa populară“, adică o mâncare de pomană pentru săraci, care se servea într-un clădire anexă. Bazarul a fost comandat tot de Hatice Turhan, mama Sultanului Muhamed al IV-lea, ctitorul locașului de cult. Prin această nouă idee transpusă în practică sultana mamă a dat o și mai mare greutate împrejurimilor moscheei sale, unindu-le cu oportunitățile portului din imediata apropiere
Moscheea Sultan Valide () [Corola-website/Science/321445_a_322774]
-
cu acest nume a fost construită de împăratul Constantin cel Mare în anul 325 e.N, pe locul înalt unde existase anterior un templu dedicat zeiței Artemis, pe "acropolisul" vechiului Byzantion. Au urmat lucrări de mărire a bisericii sub urmașul ctitorului, Constantius, în anul 365 e.N, timp în care s-a dat atenția cuvenită locașului ca reședință episcopală a Constantinopol-ului. În anul 404 e.N, biserica a fost incendiată pe timpul unei revolte legate de exilul Sfântului Ioan Chrisostom. În anul
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol () [Corola-website/Science/321437_a_322766]
-
(n. 20 decembrie 1889, București - d. 1966) a fost un actor, regizor și animator al scenei teatrale românești. a fost mai ales ctitorul a șapte edificii teatrale în București, printre care Teatrul Excelsior (azi, sediul Teatrului de Comedie) și Teatrul Modern (Teatrul Casei Centrale a Armatei). Ion Iancovescu a fost mentorul mai multor actori de succes din anii '50, printre care și celebrul
Ion Iancovescu () [Corola-website/Science/321477_a_322806]
-
26 octombrie 1813. Vornicul a fost căsătorit cu Zoița Vârnav, cu care a avut opt copii. Printre aceștia sunt de menționat marele vornic Scarlat Miclescu (1788 - 12 aprilie 1853) și mitropolitul Sandu (Sofronie) Miclescu (1790-1861). Fiul cel mai mare al ctitorului, marele vornic Scarlat Miclescu, a fost căsătorit cu Maria Beldiman (1795-1859), fiica vornicului Dimitrie Beldiman, cu care a avut 10 copii, printre care Dimitrie Miclescu (1820-1896) - vornic și ministru în mai multe guverne ale Moldovei - și Constantin Scarlat Miclescu (1822-1886
Biserica Sfântul Nicolae din Călinești-Bucecea () [Corola-website/Science/321485_a_322814]
-
tăriile, veșmintele, zugrăvitul dinlăuntru iar catapiteazma noaă la 1838 pridvorul și crucele la 1845 fiiul pomenitul întru fericire boeriul d(um)ne(a)lui marel(e) vornic Scarlat Micclescul cu soție sa Marie fiica vornicului Demitrie Beldiman. Pentru vecinica pomenirea ctitorilor, a fiilor și a tot neamul lor. Călinești. 1846 avgust 20”". Se presupune că în Sfânta Masă din altar se află fragmente din mâna dreaptă a Sfântului Ierarh Nicolae aduse la biserica din Călinești de către mitropolitul Sofronie Miclescu, președintele Adunării
Biserica Sfântul Nicolae din Călinești-Bucecea () [Corola-website/Science/321485_a_322814]
-
Pisania inițială a Bisericii "Sf. Dumitru" din Hârlău nu s-a păstrat, dar pisania nouă pusă în anul 1779 transmite informația că la acel moment se putea citi din pisania veche doar cifra miilor, 7. În anul 1779, numele vechiului ctitor se pierduse în negura vremurilor, el nemaifiind reținut nici măcar de tradiția locală. Cronicarul Grigore Ureche (c. 1590-1647) scrie astfel în "„Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de viiața domnilor carea scrie de la Dragoș
Biserica Sfântul Dumitru din Hârlău () [Corola-website/Science/316327_a_317656]
-
-lea curgător.”" (1492) Cronicarul Grigore Ureche (c. 1590-1647) menționează în "„Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de viiața domnilor carea scrie de la Dragoș vodă până la Aron vodă”" rolul lui Ștefan cel Mare de ctitor al Curții domnești și al Bisericii „Sf., Gheorghe” din Hârlău în următoarele cuvinte: "„Vă leato 6995 (=1487), într-acestu an au discălicatu Ștefan vodă târgul Hârlăul, de au ziditu și bisérica cea domnească de piiatră și curțile acele domnești cu ziduri
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]
-
repictării de proastă calitate, a spălării, a acoperirii cu depuneri masive de fum și praf atmosferic, a semnelor incizate (grafite) etc. S-au identificat portretele care au fost refăcute. Portretul feminin din tabloul votiv (unicul personaj păstrat din reprezentarea familiei ctitorului) este grav deteriorat ca urmare a pierderilor parțiale ale stratului de culoare, vizibile în zona gurii și gâtului și a unor reparații grosiere care acoperă ochii și nasul personajului. Biserica a avut o gropniță între pronaos și naos. În lăcaș
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]
-
tablou votiv, cu portretul lui Ștefan cel Mare. Intervenția realizată de spătarul Mihail Racoviță în 1791 a dus la înlăturarea acestui perete despărțitor , rămânând doar portretul un personaj feminin presupus de Paul Henry a fi Maria Voichița, ultima soție a ctitorului. Doamna din tabloul votiv este îmbrăcată într-o mantie de brocart, cu guler de blană, și are pe cap o maramă și o coroană poleită și decorată cu perle. La începutul secolului al XX-lea (mai precis în 1911 și
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]
-
fiul lui Bogdan voievod, a făcut aceste case, care s-au început a se zidi în anul 6994 (1486) luna...20 și s-au sfârșit în același an, septembrie 15"". Cronicarul Grigore Ureche menționează rolul lui Ștefan cel Mare de ctitor al Curții domnești din Hârlău în următoarele cuvinte: "„Va leato 6995 (=1487), într-acestu an au discălicatu Ștefan vodă târgul Hârlăul, de au ziditu și bisérica cea domneasca de piiatră și curțile acele domnești cu ziduri cu tot, cârile stau și
Curtea Domnească din Hârlău () [Corola-website/Science/316355_a_317684]
-
Denumirea de Lungești apare prima dată într-un document din 23 noiembrie 1586. De atunci și până în zilele noastre, satul și-a păstrat numele neschimbat. În "Viața lui Constantin Brâncoveanu" (1711) cronicarul Radu Greceanu scria: O altă variantă asupra primilor ctitori susține că mănăstirea ar fi fost întemeiată de Jupâneasa Vilaia, din familia Mogoșeștilor. Mama domnitorului Constantin Brâncoveanu, Jupâneasa Stanca, fiica postelnicului Constantin Cantacuzino și soția lui Papa Brâncoveanu, construiește o biserică de lemn la Mamu, după anul 1655, când soțul
Mănăstirea Mamu () [Corola-website/Science/322372_a_323701]
-
biserică, se află o a doua pisanie de la 8 septembrie 1699 (7208), unde apar informații legate de pictarea lăcașului de către celebrul zugrav Pârvu Mutu, împreună cu ucenicul său Marin: În pronaos, pe pereții de la sud, vest și nord sunt zugrăvite portretele ctitorilor astfel, conform inscripțiilor: În dreptul lui Constantin Brâncoveanu sunt reprezentați cei patru fii ai săi, iar în dreptul Doamnei Elena cele șase fiice ale sale Datorită splendidului portret pictat de Pârvu Mutu pe peretele de la intrarea în pronaos, în partea din dreapta ușii
Mănăstirea Mamu () [Corola-website/Science/322372_a_323701]
-
bisericii se fisurează grav. Preotul paroh Dumitru Gr. Popescu și preotul Cristide Floricel reușesc să o repare fără a aduce prejudicii monumentului istoric. Un pomelnic de lemn datat 25 august 1846, păstrat în altar, consemnează pe patru coloane numele tuturor ctitorilor de la Sfântul Constantin Brâncoveanu încoace și al tuturor monahiilor și preoților care au slujit în sfântul lăcaș: După 1989, prin grija Preasfinției Sale, Arhiepiscopul Gherasim al Râmnicului, și a Arhimandritului Vartolomeu Androni, exarhul mânăstirilor din Eparhia Râmnicului și starețul Coziei
Mănăstirea Mamu () [Corola-website/Science/322372_a_323701]
-
Olteanca, comuna Glăvile, județul Vâlcea. Are hramul „Sfântul Paraschiva” și a fost construită în anii 1781-1782. Se remarcă prin structura bine păstrată, prin sculptura frumoasă de la intrare și funia mediană. Pictura icoanelor de pe iconostas, pictura parietală din altar și tabloul ctitorilor din tindă se disting prin calitate și colorit. Biserica este înconjurată și integrată într-un ansamblu valoros de cimitirul vechi. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . În sat se păstrează încă două biserici de lemn
Biserica de lemn din Olteanca-Sânculești () [Corola-website/Science/322380_a_323709]
-
4 februarie 1934 de la Cristos.”". Pisania nouă surprinde, în afară de momentul de început, puțin diferit, două renovări semnificative, la 1864 și 1934. Bârnele din pereții bisericii sunt numerotate, indicând o mutare a bisericii în locul actual. Sugestiv în acest sens este tabloul ctitorilor din tindă, unde donatorii oferă atât macheta bisericii, a unei clopotnițe sau a unei șatre de pomeni separate, cât și un dreptunghi sub ele, care semnifică terenul cimitirului. Momentul relocalizării bisericii nu este datat dar se poate presupune anul 1864
Biserica de lemn din Olteanca-Sânculești () [Corola-website/Science/322380_a_323709]