2,952 matches
-
Revine obsedant ideea că, orice aș face, nu mă pot "atașa" în nici un fel de "noua" mea locuință, o garsonieră nenorocită și "totalitară" de 18 metri pătrați construită în Epoca de Aur a socialismului triumfător. Un cub printre mii de cuburi dintr-un imobil de garsoniere. Am plătit pentru ea frumoasa sumă de 8400 de dolari americani, plus diverse taxe și impozite către statul român și agențiile imobiliare, acești hoitari ce se hrănesc din neputința românilor de a face afaceri, copleșiți
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
le spune colegilor mei de uniformă: Auziți, bă, dacă ăsta, carele' este băiat umblat în Elveția, nu se plânge, pe voi să nu vă mai aud. În următoarele zile, bucățile de carne din ciorbă de mărimea unor zaruri au devenit cuburi de zahăr. Apoi au dispărut cu totul, se apropia Crăciunul și excesul de proteină nu este recomandat. (Adăugat ulterior: am citit multă literatură a Gulagului și a universului concentraționar. Până în armată nu înțelegeam de ce ciorba, zeama, în general, este o
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Apoi au dispărut cu totul, se apropia Crăciunul și excesul de proteină nu este recomandat. (Adăugat ulterior: am citit multă literatură a Gulagului și a universului concentraționar. Până în armată nu înțelegeam de ce ciorba, zeama, în general, este o obsesie, iar cubul de carne o bucurie. Varza este detestată, pesmetul, adulat. Iar peștele sărat, o tortură rafinată. ) 16 ianuarie 2000 " Legătura de spaimă" de care pomenește Saul Below în Iarna decanului care există între noi, sufletul nostru și organele noastre interne. Spaimă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
nr. 11, tel. 0254/213782 GALAȚI Librăria KORES, str. Nicolae Bălcescu, bl. A3, parter, tel. 0236/463116 IAȘI Librăria Casa Cărții, Bd. Ștefan cel Mare nr.56, tel. 0232/270610 Librăria Junimea, Piața Unirii nr. 4, tel. 0232/412712 Librăria Cubul de sticlă, Bd. Carol I nr. 3-5, tel. 0232/215683 ORADEA Librăria Mihai Eminescu, str. Meșteșugarilor nr. 73, tel. 0253/131924 PITEȘTI Librăria Casa Cărții, Bd. Republicii, bl. G1, parter, tel. 0248/214679 SATU-MARE Librăria Mihai Eminescu, str. Țibleșului nr.
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
spaime; intrarea rușilor în orășelul ex-patriarhal unde locuiam, comunismul, spaime; tatei i se ia a doua oară tot ce avea, stabilizarea, mama moare de inimă rea, spaime; plecarea la București la studii în sărăcie lucie, cantinele studențești cu fasole și cuburi de mămăligă rece, zilnic; primii ani de căsnicie (care ar fi trebuit să fie dacă nu de miere, măcar de marmeladă), într-un apartament la comun, cu încă două familii străine (o singură baie, o singură bucătărioară); soț mereu dat
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
din bibliotecă mă simțeam elevată, superioară. Eram mândră de mine, la fel ca în copilărie, după ce învățasem pe de rost paginile roz din Larousse. Mă simțeam și eu cineva. Mâncam la o cantină studen țească infamă, unde ni se dădeau cuburi de mămăligă rece în loc de pâine. R.P. Dar exista viață în afara studiului? A.R. Cum să nu. Seara mergeam cu cine se nimerea la cinema sau la teatru. Și visam dragoste. Visam să iubesc și să fiu iubită. În intervalul de când
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
de la gheață, dintr-o frapieră apropiată. Această băutură era în vogă, la mare căutare, cu un gust dulceagacidulat, de culoare gălbuie și asemănătoare cu șampania. Turnase în cele două pahare de sticlă, cu picior transparent, apoi ciocniră și băură fiecare. Cuburile de gheață începuse a se topi, iar ea băgă două degete în apa rece și-l stropi puțin pe față. Se amuzară și unul și altul. Ochii le ardeau ca niște văpăi. Carlina puse paharul pe masă, iar cu cealaltă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Anul Nou și umblă cu plugușorul și eu nu știu? Valentin se rușină că fusese descoperit și motivă că sunt prietene cu Tică, fratele lui mai mic. Locuința era compusă din două camere, era mobilată frumos și curată ca un cub de zahăr. Deasupra unui recamier atârna un tablou cu două personaje. La vederea lui, Carlina se blocă pur și simplu rămânând mută de uimire. Scoase o exclamație și făcu un pas împleticit îndărăt. Se uită prin cameră ca după o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
expusă privirilor curioase. Valentin procedase la fel. Când se privise în oglindă, observă că arăta mototolit și nici un fir de păr nu era la locul lui. După ce ieșise din baie stinse cu grijă lumina, apoi puse în două pahare câteva cuburi de gheață peste care turnă dintr-o sticlă licoarea galbenă, acidulată cu marca lor preferată. Dar, înainte de a electriza cele două pahare, bărbatul se apropia de ea zâmbind. Îi mângâie părul domol și-i spuse că viața e lungă și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Nu-și ridicase capul decât într-un târziu, după ce își strecurase prin minte toate cele petrecute, toate trăirile sentimentale din ultima perioadă. Când deschise ochii și-și ridică de pe genunchi capul, i se păru casa dulce și albă ca un cub de zahăr, iar ea se simțea în ciuda tuturor lucrurilor ca o piatră prețioasă în mijlocul unei expoziții. Lumina difuză răspândită de abatjurul violet a lămpii uitată peste noapte pe o noptieră, nu mai era învăluită de aceeași aureolă de mister. Începea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
totdeauna însetată după dragostea de tată. Toată dragostea pe care i-o purtase atâta vreme acum părea că adoarme, iar ea se simțea învinsă. Aruncă din instinct o privire prietenoasă prin toată casa părintească și constată că era ca un cub de zahăr dulce, era neschimbată. Își aminti cu drag de stropii de soare ai iubirii părintești. Retrăi și descoperi viața aceea simplă, plăcută, plină de bucurie și voioșie care o făcea să fie fără griji, fericită ca atunci când oferim cuiva
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ziua de Bobotează, atunci când mulți tineri curajoși se aruncă după ea, apoi să asculți cu pioșenie slujba Bobotezei. Când intra în casa pe care și-o cumpărase, îi părea atât de caldă, ca sânu unei mame și dulce ca un cub de zahăr scânteind în soare. Perna, proaspăt înfățătă și înfoiată în fulgi de lebădă o strângea la piept că o mamă pruncul său și îi dădea o senzație de nedescris. Așternutul patului neșifonat îi părea plin de nuferi calzi când
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ales, estetice. În opera lui George Bălăiță descoperim o reflecție artistică pentru fenomenul complex la care asistă, neputincioasa, societatea de azi. Deși nu sunt citite, cărțile rămân valori materiale în lupta cu trecerea timpului: ,, Dar ele pot fi cărămizi sau cuburi de piatră și pot fi zidul unei cetăți în care, cine știe cum, ai putea fi stăpânul.” Forță cuvântului, persuasiva, determină trăiri contradictorii, dematerializare:,, Pe cuvânt de onoare am spus, și formula asta, care altădată putea deschide ușa temniței unui condamnat la
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
poți să nu-mi telefonezi. Oricum, eu te voi aștepta. La mine, îi spun, ar fi mai bine: am și băutură... Probabil vodcă rusească. Sau ți-ai schimbat gusturile? Ce-ai prefera? Coniac. Și whisky dacă vrei. Cu gheață? întreb. Cuburi de la congelator, îmi răspunde. Sifon ? Autosifon. Și apă minerală "Borsec". Muzică? Magnetofon stereo. Acasă, zic, am un fotoliu foarte comod. Am și eu mai multe... Două le-am văzut: sînt de răchită împletită, pe marginea piscinei. Jaluzelele erau ridicate... Deseară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
frumoasă și mîndră. Orgoliul doamnei Teona suferă; dar cît de fericită s-ar simți și cît de satisfăcut i-ar fi orgoliul dacă s-ar convinge că mă poate rupe din brațele Liviei chiar și pentru cîteva ore!... Whisky, sifon, cuburi de gheață, fotolii de răchită... și-a pus la bătaie toată recuzita, numai să învingă! Poate c-ar fi dispusă și la un ceas de dragoste cu mine, dar eu, acum, sînt sigur că nici n-am s-o văd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
venit mintea la cap la timp și bine! Așa că-i voi răspunde la întrebare; îi voi răspunde pe măsura teatrului pe care îl scrie "ăla de la combinat": Da, doamnă, voi veni. Vă promit! Abia aștept să beau un whisky cu cuburi de gheață în el, să beau un sifon ori o apă minerală "Borsec", să stau în fotoliul de răchită, să ascult muzică stereo, să privesc tabloul cu magnolii, iar în final să beau, rusește, o vodcă mare, rusească, dintr-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
biletul pe care mi l-a dat la intrare, îl aud spunîndu-mi că trebuia semnat, dar eu ridic din umeri și ies, căscînd îndelung sub privirea mirată a milițianului care se plimbă pe lîngă scări. Străbat piața largă, pavată cu cuburi de piatră și plăci de marmură, trec printre cele două blocuri din partea cealaltă a pieții și-mi continuu drumul, ocolind pe o stradă străjuită de brazi, dincolo de care se înalță vile cu două niveluri, care mai de care mai cochetă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
zâmbetul mi se crispează. Nu așa mi-am închipuit că o să fie petrecerea mea de logodnă. Întâi și-ntâi, mă trezesc că nu-mi dau drumul înăuntru. Pe urmă nu cunosc pe nimeni. Apoi nu găsesc nimic de mâncare, decât cuburi de pește cu multe proteine și fără grăsimi, și chiar și așa, personalul de la catering pare de-a dreptul șocat când chiar le mănânci. Fără să vreau, nu pot să nu-mi aduc aminte de petrecerea de logodnă a lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
robot gunoier. Capul lui e un binoclu, picioarele lui sînt niște șenile, trunchiul lui e o cutie în care strînge și compactează gunoiul. și atunci vedem că unele dintre turnurile pe care le-am luat drept zgîrie-nori sînt construite din cuburi de gunoi compactat puse unul peste altul. Sîntem în jurul anului 2800 și Pămîntul a devenit de mult nelocuibil din cauza poluării. Nu mai există decît roboțelul acela care continuă să facă ce-a fost programat să facă. Dar Wall-E nu e
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
se folosesc la țesut lăicere mai urâte, dar bune de pus pe jos, ca să nu se folosească lăicerele frumoase, țesute din fir de lână vopsită în culori diferite și cu modele. Cei mici așezați pe preș se jucau cu niște cuburi de lemn, aduse de frații mai mari iar surorile lor mai mari trebuia să le poarte de grijă, supraveghind în acelaș timp și cloștele cu pui ce ciuguleau prin iarbă. Cele mărișoare auzind gălăgie când tatăl lor fusese luat în
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
a dăruit cu toată priceperea și pasiunea. În anul 1972 i s-a conferit titlul științific de doctor inginer. A avut o contribuție esențială în dotarea laboratorului de încercări cu primele dispozitive pentru încercarea betoanelor și mortarelor: ghilotina pentru spargerea cuburilor de beton și dispozitivul pentru încercarea epruvetelor de mortar. Și-a dedicat întrega viață muncii; stau mărturie cele peste 400 de lucrări elaborate, publicate în reviste de specialitate din țară și străinătate, precum și în volumele congreselor naționale sau internaționale la
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
fermecătorul meu dascăl. Vasili Martinovici Jernosekov avea o barbă castanie și pufoasă, un cap chel, ochi albaștri ca de porțelan, unul având pe pleoapă o excrescență fascinantă. În prima zi când a venit, a adus o cutie plină cu niște cuburi extrem de atrăgătoare care aveau pictată câte o literă diferită pe fiecare fațetă; umbla cu ele de parcă ar fi fost niște obiecte extraordinar de prețioase, ceea ce, de altminteri, chiar erau (În afara faptului că din ele se puteau face tunele splendide pentru
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ziduri mai solide decât ale mele. Mamei Însă, toate astea i se păreau foarte normale. Chestiunea a intrat În discuție Într-o zi din al șaptelea an de viață al meu, când construiam un turn folosind o grămadă din vechile cuburi ce reprezentau alfabetul. I-am spus ca din Întâmplare că toate erau greșit colorate. Am descoperit apoi că unele dintre literele ei aveau aceeași nuanță cu ale mele și că, pe lângă asta, notele muzicale aveau asupra ei efecte optice. Mie
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
avut o existență destul de precară, fiind mutate În unghere tot mai Întunecate până ce au fost În cele din urmă total eclipsate de vreun animal sălbatic din porțelan lucios sau o fotografie recent Înrămată. După ce am Învățat nu numai să desenez cuburi și conuri, ci să le conturez și umbre netede, ascendente, care le făceau să pară că se rotesc veșnic, bunul și bătrânul gentleman se mulțumea să picteze, sub privirile mele vrăjite, micile lui paradisuri umede, variații ale unui singur peisaj
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o combinație de caracteristici; bordurile ca niște cutii pitice ce Încadrau aleile Înguste presărate cu pietriș, care se adunau laolaltă ca personajele unei piese de teatru; o bancă lungă, albastră, sprijinită de un gard viu de tisă, de forma unui cub; un strat pătrat de trandafiri Încadrat de un brâu de heliotropi - aceste caracteristici sunt evident asociate cu micile zone de parcuri din intersecțiile de la marginea Berlinului. La fel de clar, un scaun de fier subțire, a cărui umbră de păianjen se Întinde
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]