3,441 matches
-
obiectul cunoașterii e quiditatea obiectului, iar specia inteligibila nu e obiectul cunoașterii, rezultă că specia inteligibila nu e identică cu quiditatea obiectului; B. din moment ce quiditatea nu este multiplicabila în diverși subiecți cunoscători, iar speciile inteligibile sunt multipli cabile în diverși cunoscători, rezultă că speciile inteligibile nu sunt identice cu quiditatea; C. din moment ce speciile inteligibile au existența accidentala în minte, adică au un mod de a fi accidental, iar quiditatile sunt esențe, asadar au un mod de a fi universal, și ceva
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
poate aplica teoriei cunoașterii. Acum, în urma celor expuse, putem observa că interpretarea realistă se fundează pe două mari argumente: (1) identitatea formală dintre speciile inteligibile și for mă obiectului extramental, (2) dublul aspect al formei, ca accident în mintea subiectului cunoscător și că universal, deoarece ajuta la formarea cunoașterii. Primul argument nu vine singur, ci atrage o serie întreagă de alte consecințe: a. statutul de id quo al speciilor inteligibile a acestea fiind cele prin care și nu cele pe care
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
greșește când vine vorba despre obiectul sau propriu, nici intelectul nu greșește când vine vorba de cunoașterea obiectelor sale proprii. Întregul proces de cunoaștere se produce natural și fără erori în cadrul acestei prime operații a intelectului, ceea ce înseamnă că un cunoscător nu poate decât să înțeleagă natură obiectelor. Pe cale de consecință, (Y) este adevarat. Faptul că (Y) este adevarat mă aduce în punctul în care trebuie să iau în calcul relația dintre (X) și (Z). Deși (X) și (Z) par a
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
obiectului extramental; (b) esență nu este multiplicabila în diferiți subiecți cunoscători, deci speciile inteligibile nu pot fi identice cu esență obiectului, care este una și aceeași; (c) speciile inteligibile au un mod de accidental de a fi în mintea subiectului cunoscător; esențele sunt universale, deci au un mod universal de a fi, asadar speciile inteligibile nu sunt identice cu esențele obiectelor extramentale. Revenind la Robert Pasnau, acesta vrea să demonstreze că speciile inteligibile joacă rolul de primum cognitum, că sunt într-
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
chimică a cafelei, deci dacă acesta se gândește sau nu la cafea. În același timp, datorită faptului că asigura cunoașterea, care este întotdeauna despre universalii, si nu despre obiecte particulare, speciile inteligibile au un mod universal de a fi în cunoscător. Așadar, specia inteligibila, spre deosebire de celelalte entități intermediare, specia sensibilă și imaginea, este prezentă în cunosca tor și sub un dublu aspect. Deoarece speciile inteligibile au aceleași atribute care până acum m-au ajutat să definesc rolul cauzal pe care îl
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
vor fi relatat evenimentul, precum Adevărul, Timpul, Trompeta Carpaților, L'Indépendance roumaine și La Roumanie illustrée. În mod surprinzător, informația nu apare nici în cartea lui Paul Lindberg, un personaj din anturajul regelui Carol, din cercul intim al suveranului, bun cunoscător al treburilor de la Curte. Volumul, cu titlul König Karl von Rumänien, a fost publicat la Berlin în 1906. Este de sperat că o cercetare a Arhivelor Regale Britanice ar putea aduce informații suplimentare. Potrivit surselor de mai sus, prințul de
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
obiectul”, care, la rândul lui, este, „transcendent” înraport cu actul prin care e pus). 2. Interacțiunea transcendenței cu imanența este deosebit declară la nivelul „fenomenologiei cunoașterii”, al relației de„sesizare” (Erfassen): „În orice cunoaștere - scria N. Hartmann - seaflă laolaltă un cunoscător (ein Erkennendes) și un cunoscut (ein Erkanntes), un subiect și un obiect al cunoașterii. Relația care existăîntre ele este cunoașterea însăși. În afara ambilor membri se aflăceva de nedepășit și poartă caracterul de despărțitură originară reciprocă sau transcendentă”<footnote N. Hartmann
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
de ereziile apărute între timp, precum și cuadaosul de la simbolurile baptismale, care redau pe scurt întreaga credință în sens ortodox.Între participanții la Sinod pot fi numiți: Sfântul Grigorie de Na-zianz, Sfântul Grigorie de Nysa și Sfântul Chiril al Ierusalimului,adânci cunoscători ai Sfintei Scripturi, cei care au putut contribui înmare măsură la alcătuirea Simbolului de credință. El constituie,astfel, cel mai prețios tezaur al credinței pe care l-a transmis vecheaBiserică Ecumenică nedespărțită, întrucât cuprinde într-o expunere concentrată, scurtă, precisă
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
s-a tot discutat timp de 2500 de ani. Chiar este democrația atît de veche? v-ați putea întreba. Mulți americani, probabil și mulți alții, ar crede că democrația a apărut acum două sute de ani în Statele Unite ale Americii. Alții, cunoscători ai rădăcinilor ei clasice, ar spune vechea Grecie sau Roma. Unde exact a apărut ea și cum a evoluat? Ne-ar plăcea, poate, să privim democrația ca avansînd, mai mult sau mai puțin continuu, de la inventarea sa în vechea Grecie
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
2500 de ani și extinzîndu-se treptat în exterior, de la acel mic început și pînă astăzi, incluzînd fiecare continent și o parte substanțială a umanității. Iată o imagine frumoasă, însă falsă din cel puțin două motive. La început, după cum știe orice cunoscător al istoriei europene, după primele sale secole în Grecia și Roma, după apogeul guvernării populare au urmat declinul și dispariția. Chiar dacă ne-am permite anumite limite în a decide care guverne le-am descrie ca "populare", "democratice" sau "republicane", ridicarea
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
probabil, pornindu-se de la prima atestare, greșită se pare, din 1264, Nazowd). Alții s-au gîndit la un radical maghiar, aszú, „uscat“ „sec“ (vezi Aszód), anticipat de un n protetic apărut frecvent în rostirea populației săsești din zonă, iar un cunoscător al dialectului săsesc a propus, din contră, ca etimon Nîssendraf (< săs. nîss = nass, „umed“). Apropierea fonetică de Aiud și Șamșud au sugerat o structură comună, cel puțin la final, dar d din Aiud aparține chiar temei din care se trage
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
bază de lapte“ este cunoscut numai în terminologia culinară citadină. Termenul este un împrumut adaptat după pronunțare al fr. béchamel, cu același sens. În franceză provine de la numele Louis de Béchamel, marchiz de Nointel, intendent al lui Ludovic XIV, renumit cunoscător în domeniul artei culinare. Se spune că el ar fi inventat acest sos (sauce béchamel), la sfârșitul secolului 17. omletă Prima atestare a cuvântului omletă a fost într-un dicționar român-german de acum o sută de ani. Etimonul său direct
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
mazăre, mugure, sâmbure, spânz), faună (balaur, baligă, barză, călbează, cioară, ciut, ghionoaie, mânz (at), murg, năpârcă, pupăză, strepede, șopârlă, știră, țap, viezure). Termenii menționați fac parte dintre cele optzeci și nouă de cuvinte pe care Gr. Brâncuș, cel mai bun cunoscător al domeniului, le consideră ca fiind în mod cert din substrat. La aceștia se pot adăuga încă șaptesprezece, din același domeniu semantic, menționați de același autor într-o listă de patruzeci și trei de cuvinte considerate ca provenind mai probabil
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
una dintre acestea afirmă: „Îmi visez o soartă mândră de al meu nume Și de steaua mea”. Este grăitor faptul că de la debutul său literar colaboratorii revistei de la Budapesta l-au primit cu căldură, apreciindu-l ca pe un excelent cunoscător al limbii și literaturii naționale și un foarte bun vorbitor al limbii germane. Învățământul organizat nu-i putea oferi lui E. condițiile necesare cultivării geniului său, iar lectura cărților îl ținea departe de varietatea naturii locuite de români și de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
evrei, iar la Iași îi dă concursul lui H. Tiktin la întocmirea Dicționarului român german, lucrare fundamentală a lexicografiei românești. «Lecturile făcute împreună cu Eminescu, scrie H. Tiktin, și explicațiile pe care mi le-a dat cu această ocazie acest excelent cunoscător al limbii sale materne, mi-au prilejuit o mulțime de constatări lexicografice, gramaticale, literare și istorice»” (IX, 613). Întreaga ființă a cărturarului, cu a lui „tainică simțire”, îi dădea certitudinea că limba română nu s-a putut „nutri” în secolele
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
circulație, care dăinuie de cel mai mult timp în Europa Alfred Binet, care se bucura deja de celebritate, a avut intenția de a prezenta realizările noii psihologii și de a prezenta marile personalități ale momentului. Savantul francez era un bun cunoscător al realizărilor noii psihologii, pe care o considera că ființează de circa douăzeci de ani, și un mare susținător al metodologiei științifice de investigație în care predomina, după părea sa, observația și experimentul. Totuși, psihologia nouă separă observația de experiment
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
păgâni intrând în amintire, iar cele astrale căpătând interpretări laice. în timp religia mozaică devine eminamente monoteistă, închinându-se lui Iahve, lui Dumnezeu. Numeroasele contacte cu alte populații i-au înrâurit. Apar sărbători agrariene, sezoniere dar și Paștele. Preoții erau cunoscătorii legii. Unii abstinenți, alții vizionari, profeți, gata să moară pentru Iahve. Dintre aceștia și proorocul Ilie. Alte dinastii și regi, alte amenințări din exterior. Alți profeți. La 597 î.Chr. Nabucodonosor supune pe evrei, toată protipendada, ducând-o captivă în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
a învățământului medical. Scolastica oricât de criticată ar fi, a făcut loc dezbaterii de idei pe informații bine memorate și în orizont enciclopedic. Thomas Roger Bacon, liberal în orientare, experimentalist în cunoaștere, fizician, matematician și chimist „doctor admirabil“, ceea ce înseamnă cunoscător în toate, este produsul scolasticii, deși s-a despărțit de ea. Preocupat de medicină, Bacon afirmă că centrul sistemului nervos este în creier. Spiritul Renașterii, mai laic și mai raționalist a avut un impuls și în Sf. Toma d’Aquino
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
fructifice selectiv pe înaintași și tot selectiv să asimileze curentele științifice și filosofice ale timpului său. Acest spirit electic și exclusivist l-a comunicat discipolilor, ecoul său în secol fiind incontestabil. Ilustrativ este cazul medicului olandez Herman Boerhaave (1668 - 1738). Cunoscător de limbi străine, teologie, filosofie, matematici, chimie, și în primul rând, de medicină, Boerhaave se face cunoscut pe continent și mai departe, ca renumit practician, solicitat de Papă și regele Persiei, de un mare bogătaș chinez, Goldoni luându-l de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
care a dat pe lângă marele Mihai Viteazul, în acest secol, pe Matei Basarab și Vasile Lupu, pe șerban Cantacuzino și Constantin Brâncoveanu, ajuns prin martiriul familial, Sfânt. Pe lângă acestea și pe eruditul poet și caligraf Mihnea al III lea, umanistul, cunoscător al limbilor: arabă, persană, turcă, latină, greacă; pe Stolnicul Constantin Cantacuzino cu studii la Veneția și Padova, între care și de medicină; pe Dimitrie Cantemir cu studii la Marea școală Patriarnhală din Constantinopole, printre atâtea domenii studiind și medicina. Cunoscător
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
gravidelor și nașterilor onorată de Jean Louis Beaudeloque (1746 - 1810) care publicase deja L’Art des accouchements (1782). Pe lângă maternitatea spitalului Port Royal, vestitul obstetrician mai creează și o școală de moașe. Chirurgii și ginecologii care se formează ajung și cunoscători ai patologiei interne, toți aflându-se într un continuu schimb de cunoștințe și experiență cu medicii. Napoleon și Imperiul deschid noi orizonturi de atracție și progres medical. Numărul clinicienilor crește ca și pasiunea pentru experiment. Rolul fiziologiei și patologiei ia
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Apele metalice ale României Mari (1837) urmată de Oglinda sănătății și frumuseții omenești (1843), și Practica doctorului de casă (1846). În Transilvania guvernată medical de legile sanitare imperiale austriece se distinge prin profesionalism medical, erudiție și energie medicul Vasile Popp, cunoscător de limbi europene dar și de latină în care publică poeme, precum și teza sa de doctorat în medicină (1817) fructificând folclorul înmormântării la români. în 1821 publică la Sibiu Despre apele minerale de la Arpătac, Bodoc și Covasna, prima carte medicală
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
supus cenzurii dumneavoastră, cu cât îmi aparține în totalitate, și nu se bazează pe autoritatea maeștrilor vechi, nici pe a celor noi." Datată din 29 noiembrie 1630, Scrisoarea se prezintă ca un răspuns către Antoine Godeau, care are pretenții de cunoscător al literaturii. Doritor să compună o piesă de teatru, acest monden, care va deveni episcop de Grasse, i-a scris lui Chapelain pentru a-i cere să justifice regula unității de timp, pe care el o contesta, și a cărei
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
autor care, abandonând tradiția, a permis comediei să fie "mai frumoasă și mai interesantă (mas hermosa y entretenida)" decât era în teatrul Anticilor. Lope, ca mai târziu Molière, dorește să placă tuturor categoriilor de public, poporului (el vulgo) ca și cunoscătorilor. Acesta este, după părerea lui, specificul autorului dramatic, al cărui talent trebuie să adune spectatori proveniți din medii diferite, în opoziție cu poetul liric, a cărui artă, elitistă, îi impresionează mai ales pe literați. De aceea îi sfătuiește pe dramaturgi
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
repertoriu neliterar, a cărui sărăcie este întristătoare. Foarte conservator, Gottsched pledează, în Eseu despre o artă poetică critică pentru germani, apărut în 1730, pentru imitarea naturii, în maniera antică. Considerând că francezii secolului lui Ludovic XIV sunt cei mai buni cunoscători ai Antichității, el conchide că germanii trebuie să se inspire din modelul clasic. Lessing, dornic să creeze un teatru național, se ridică cu vehemență împotriva Clasicismului importat de Gottsched, de care scena germană trebuie să se elibereze dacă vrea să
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]