12,069 matches
-
a deschis ochii geroși spre cel mai vajnic român al românilor, lăsat prins de ruși pentru a-și duce românii acasă, drept pentru care trupul ei de cedru înghețat deveni mlădios ca o creangă de pin, boț de lut sub cupele palmelor lui de sculptor-modelator al dragostei, amprentându-i trupul și sufletul cu tot ce ar fi dorit să fie și a fost, Războiul Mondial era în toi, vânătorul Satelitu ochea prin lunetele arzând ciuta de elan, ciuta se împiedica în hățișurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
încurajat nițel de bulele amețitoare. -La fel ca soțul meu, remarcă ea. Erau așadar căsătoriți de-a binelea. Era așadar văduvă de-a binelea. Doar dacă nu cumva mă accepta ca soț. Cum să-i explic situația asta? Îmi umplu cupa. Îmi dădui seama că ratasem ocazia, ar fi trebuit s-o întreb care-i este prenumele atunci când mă întrebase despre al meu. Acum, n-ar mai suna firesc. -Șampania e cea mai bună mâncare, zise ea. -Vreți să spuneți cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
cuvinte își capătă deplinul înțeles abia în gura celorlalți. Mai cu seamă prenumele. Vrăjit și confuz, nu găsii nimic de zis. -Iertați-mi indiscreția, se scuză ea. Nu-mi stă în fire. Șampania e de vină. Goli sticla în cele două cupe și ținu un toast: -Pentru întâlnirea noastră! -Pentru întâlnirea noastră. Bău tot dintr-o singură sorbitură. Când ajunse la fundul cupei, mi se păru că ochii săi își dublaseră volumul. -Șampania e așa de rece încât bulele s-au întărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
-Iertați-mi indiscreția, se scuză ea. Nu-mi stă în fire. Șampania e de vină. Goli sticla în cele două cupe și ținu un toast: -Pentru întâlnirea noastră! -Pentru întâlnirea noastră. Bău tot dintr-o singură sorbitură. Când ajunse la fundul cupei, mi se păru că ochii săi își dublaseră volumul. -Șampania e așa de rece încât bulele s-au întărit, zise ea. Ai impresia că bei pulbere de diamante. p. 47 La venirea nopții, mă cuprinse din nou spaima. Această situație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
de important ca mine. De altfel, voiam să descopăr șampania preferată a predecesorului meu. Ea apucă o sticlă, o puse într-o frapieră pe care o umpluse în bazin. Eram uimit de densitatea sloiurilor. Sigrid deschise un frigider plin de cupe strălucind de chiciură, luă două și urcă înapoi în salon, insistând să-mi spună cât este de importantă temperatura paharului. Am urmat-o, uluit și docil, părăsind cu regret această peșteră a lui Ali Baba. -Vrei să deschizi sticla? propuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
ce faci cu zilele dumitale. -Nu e o poveste prea lungă, spuse ea. -Dar nici măcar n-ai început. -M-ai văzut adineauri întorcându-mă acasă. Nu e un răspuns suficient? Aveam impresia că o deranjez. Mă servii cu o a doua cupă întrebându-mă despre ce aș putea să vorbesc. Ce subiect să aleg ca să nu fie periculos ori stânjenitor? Tânăra fu cuprinsă de amețeală. Se scuză și se întinse. -E șampania pe stomacul gol, spusei. N-ai mâncat nimic astăzi. -Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
secret mai adânc decât ei. -Știi prea bine că nu-i așa, Olaf. Ți-am spus puținul care e de spus cu privire la mine. -Poate că secretul unei persoane nu ține de ceea ce se poate spune cu privire la ea. -Servește-mă cu o cupă, te rog, și nu-mi spune că nu e rezonabil. Mă executai. Se așeză ca să bea. Luă o înghițitură și murmură: -Îmi place faptul că viața mea, asemenea mie, nu are niciun sens și nicio greutate. -Nicio greutate, fie. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
care comentează un non-eveniment, publicistul care ridică în slăvi un produs pe care nu-l va cumpăra niciodată, bucătarul anorexic, preotul care și-a pierdut credința... -Nu m-am gândit la asta, zise ea cu admirație. Îmi umplu din nou cupa. -De ce ai ales această meserie, Olaf? Eram încântat că-mi pusese întrebarea asta. Un agent secret era probabil un tip pe care o frumoasă blondă îl servea cu o cupă de șampanie. Însă ea aștepta un răspuns serios și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
asta, zise ea cu admirație. Îmi umplu din nou cupa. -De ce ai ales această meserie, Olaf? Eram încântat că-mi pusese întrebarea asta. Un agent secret era probabil un tip pe care o frumoasă blondă îl servea cu o cupă de șampanie. Însă ea aștepta un răspuns serios și m-am străduit să n-o decepționez: -Oare noi alegem, Sigrid? E destinul. Noi suntem cei aleși. -Cum știe cineva că e ales? Luai o înghițitură și mă lansai într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
atunci când evenimentele însemnau o roederer medaliată și o femeie frumoasă - eram tare. Viața mea alterna secvențe de paranoia și de toropeală voluptoasă. Era ceasul plăcerilor. Sigrid reveni cu tava. Deschise o sticlă de roederer 1991 și-mi turnă într-o cupă givrată pe care mi-o întinse. Susurul șampaniei care curge anunță fericirea. Era o seară călduță de vară, gazda mea purta o rochie scurtă care dădea la iveală gambe demne de o scandinavă. Ai putea contracta sindromul Stockholm pentru mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
că sacrosantul ei soț lucra pentru o rețea de secături care, în prezent, căutau să mă asasineze, că eram amândoi niște pioni într-o afacere care ne depășea și că singura scuză a soțului ei era că a murit. Umplui cupele și o întrebai: -Dacă noaptea asta ar fi ultima din viața dumitale, ce-ai face? Zâmbi. -Nu aș filma. N-ar fi interesant să filmez interiorul vilei. -Ai lua-o la sănătoasa? -Mi-aș salva viața plecând? -Să zicem că da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
să bei. Nu e prea obișnuit la femei. -S-ar crede că nu le prea cunoști. Ești căsătorit, Olaf? -Nu. Este pentru prima oară că îmi pui o întrebare indiscretă. Tăcu, ca și când ar fi fost prinsă cu o greșeală. Umplui iar cupele pentru a risipi jena. Există o clipă, între a cincisprezecea și a șaisprezecea înghițitură de șampanie, în care orice om este un aristocrat. Momentul acesta scapă neamului omenesc dintr-un motiv mediocru: ființele sunt așa de grăbite să atingă culmea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
-În vreme ce nouă ne este suficient că suntem împreună. Totul se petrece ca și cum am transforma șampania în intensitate în chiar clipa în care o bem. -Cum să analizezi un fenomen așa de straniu? -Nu știu. Să mai golim o cupă care ne va ajuta să vedem limpede. Se scurseră așa câteva ore. Eram prea absorbit de observarea efectelor șampaniei ca să mai număr sticlele. Continentele posedă o linie de cumpănă a apelor, loc misterios începând cu care fluviile hotărăsc să curgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
frică, cred că face parte din viață. -Și numai șampania risipește această frică. Șampania conține etanol care scoate cel mai bine petele. Trebuie să conchidem că frica este o pată. Să bem, Sigrid, ca să ne spălăm de ea. Am golit cupa. Dușca glacială mi-a făcut capul mare. -Și dacă frica era păcatul originar, Sigrid? Și dacă beția era mijlocul de a regăsi lumea dinaintea căderii? -Umblă puțin, Olaf. Mă ridicai, făcui un pas și mă prăbușii. -Vezi, e lumea de după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
O să purcedem la experiențe, după modelul Palatului Tokyo. E un happening. Vom evita să fim vizibili din stradă. -Condamnăm salonul. -Să condamnăm, să condamnăm. Să urcăm în camera dumitale. Ca să o împiedic să reflecteze, îi pusei în mâini cele două cupe, apucai frapiera și mă năpustii pe scări. Deschizând ușa apartamentului ei, m-am strecurat înăuntru cu un aer de conspirator. -Ești sigur că toate astea nu sunt doar un pretext ca să intri în camera mea? -Ei haide, Sigrid, dac-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
ca să-ți petreci noaptea cu mine. -Ce-ți trece prin minte? -Știu ce spun. Moravurile suedeze sunt mult mai libere ca ale noastre. M-am gândit la prezervativele din buzunarul defunctului ei soț. Fiindcă nu știam ce să spun, am umplu cupele și i-am întins-o pe a ei. -Pentru ce bem? întrebă ea sarcastic. -Pentru respectul pe care mi-l inspiră persoana uimitoare care m-a primit aici. -Și cum ai de gând să mă respecți? -Nefăcând nimic ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
zice Sena, Steaua și Dinamo, mă înțelegeți? — Iar bați cîmpii, zice domnul Președinte, dar dacă stau să mă gîndesc, exemplul nici nu e chiar așa de rău. Nu vă spun eu? se însuflețește Sena, n-ați văzut ultima finală de Cupa României? — Nu sînt microbist, zice domnul Președinte, am auzit doar niște zvonuri. — Păcat, pentru că nici nu știți ce ați pierdut, spune Sena. — Au fost cumpărați arbitrii? își dă domnul Președinte cu presupusul. Asta n-ar mai trebui să mire pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
doar cîteva minute înainte de final, că n-a avut curaj să treacă peste decizia tușierului, care a rămas cu fanionul jos. — Nici unii nici alții nu știu să piardă, își dă cu părerea domnul Președinte. Ce e așa de importantă o cupă? — Chestii de orgoliu, explică Sena, gîndiți-vă cine era la oficială. Toți generalii țării în frunte cu fratele și juniorul Geniului. Ca să nu-i mai punem la sooteală pe restul de activiști și membri de partid. — De parcă fără fotbal nu s-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
iscat așa un scandal. — Păi stați că încă n-am ajuns la sarea și piperul situației, spune Sena. — Și spectatorii? își amintește domnul Președinte să întrebe. A fost plin stadionul? — Arhiplin, spune Sena. Gazonul impecabil, atmosferă de finală adevărată de Cupă. Primul fluier al arbitrului abia se aude din cauza hărmălaiei din tribună. Jucătorii ambelor echipe încep meciul timorat, cu multe pase înapoi, se tatonează atent la fiecare contact individual. Spectatorii încep să-și piardă încet-încet răbdarea, se aud mai întîi scandări
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de copac cu tot cu crengi aruncate parcă din cer unele peste altele. Astea sînt piesele de rezistență, în rest vorbim doar de mărunțișuri îngrămădite, înfundate, aruncate peste tot, fie pentru a astupa breșele, fie pentru a îngroșa sau supraînălța bariera. Cîteva cupe de moloz, o sumedenie de cutii de carton, lăzi de lemn, mese, scaune, alte bucăți de mobilier, grilaje metalice, un butoi din tablă de două sute de litri, o saltea cu arcuri, țevi și capace de canal din fontă, saci de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
aceea, la un spectacol pe care nici În ruptul capului nu ar fi vrut să-l piardă. Aerul după-amiezii de vară era cald și Înmiresmat cu parfumul florilor de câmp unde, incontestabil, regină era floarea Sânzâienelor; galbena inflorescență dăruia din cupele sale minuscule tuturor doritorilor, fără părtinire, eșantioane de parfum a cărui destinație inițială nu cred să fi fost oamenii, altfel nu se explică fericirea Olimpului, atunci când i se repartizează pentru distinșii săi locuitori, mici doze din parfumul Sânzâienilor. Nici o boare
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
a fost cuprins de neputință și poate că pentru prima dată În viața sa de până atunci, Va a simțit gustul frustrării și chiar al eșecului. A rămas meditând la prima sa Înfrângere În fața Mariniței și a gustat din amara cupă a elevului care scos la tablă nu poate Îngăima decât titlul lecției. Au adormit sub ploile de gânduri complet diferite, dar legate de același subiect și de aceleași trăiri. Soarele era sus-sus și abia i-a trezit Florica, vaca cerea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
să moară alta mai nebucuroasă fără cinci soți două fiice și mai îndurerată regina hunilor pierzându-și șapte fii și omul Atli e vinovat Gjuki m-a dat lui Sigurd frații mi-l măcelăriră urlă lupii crăune corbii vulturii în cupă rune ursitoare-l treziră în otrava cuțitului mi-ai ucis frații.“ Pe pagina de gardă a cărții se precizează că „scrisorile“ sunt de la Didi Alexe, George Alexe, Valeriu Anania, Alexandra-Maria Anca, Ioana Anca, Ion Anca, Rodica Anca, Ion Andreiță și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
impresionant (dosar de referințe critice, un tabel cronologic). O colecție de fotografii reprezentându-l pe autor, Ion Gheorghe Pricop, în diferite momente ale vieții. Apoi: poemele propriu-zise dispuse în pagină sub formă de inimă, de lună, de siluetă umană, de cupă de șampanie etc. O versificare impecabilă, bazată pe ritmuri atent elaborate și pe rime ingenioase. Un complicat sistem de simboluri, evidențiat prin scrierea unor cuvinte cu litere cursive. Și... nici o urmă de poezie. Cartea lui Ion Gheorghe Pricop (Timpul, Iași
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cât să îngroașe conturul. O stare de strabism cosmic împletea nimicul. Proiectorul geam deschis în icoană, Dumnezeu ștergea lentilele de praf. Vezi, cât adevăr în culoare? Au ochi verzi, căprui, negri, albaștri; au mameloanele țurțure de gheață, pară, gutuie, măr, cupă, strugure, biberon; au pistrui pe sfârcuri, alunițe pe fund, semne din naștere. Privește blonda: pe umărul drept, îngerul i-a desenat o frunză de pătrunjel. Suedeza nu este epilată, flocii sunt precum grâul copt într-o dimineață cu rouă. Unguroaica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]