2,375 matches
-
viață abia începută s-a încheiat. Spiritul însă era cu noi, ne insufla o stare de bine liniștită și blândă. Și toți ne simțeam bine în acea stare, care a dăinuit și zilele și lunile următoare și, cred că mai dăinuie și acum, după un an și jumătate de când Raisa a plecat. Și mai cred că va dăinui mereu în noi toți. Raisa ne-a dăruit tuturor ceva neprețuit: iubire, înțelegere, întrajutorare umană și spirituală. Ne-a făcut să înțelegem și
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
liniștită și blândă. Și toți ne simțeam bine în acea stare, care a dăinuit și zilele și lunile următoare și, cred că mai dăinuie și acum, după un an și jumătate de când Raisa a plecat. Și mai cred că va dăinui mereu în noi toți. Raisa ne-a dăruit tuturor ceva neprețuit: iubire, înțelegere, întrajutorare umană și spirituală. Ne-a făcut să înțelegem și să simțim ce frumos poate fi între oameni în armonie și iubire... Să continuăm cu ce a
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
care vrea să ne doboare; dar tot atunci am intuit că ROMÂNIA nu va cădea, oricât de greu va fi, pentru că toate ființele ei, fiecare în felul ei, luptă pentru lumină. Și este Lumină și va fi Lumină cât va dăinui pământul. Este frumos acest sentiment de credință în înflorirea binelui și pentru țara ta și pentru cei dragi ție. Dimineața am plecat mai departe spre casă. La ora 9 seara descărcam bagajul la scara blocului în Iași. Era 29 iunie
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
adaste mult timp la noi, speranța de viață fiind redusă, aproape nulă. Iar după toate câte s-au petrecut am avut certitudinea visului împlinit. Și, ca să-l parafrazez pe Eminescu, aș spune ca încheiere: Și te-ai dus, dulce minune! Dăinuie iubirea noastră Floare-albastră, floare-albastră, Chiar dacă e trist în lume. ÎN LOC DE EPILOG Zilele acestea se dezbate pe toate posturile de televiziune problema îngrijirii sau nepăsării față de bolnav din câteva spitale din țară. Au trebuit să moară oameni, mulți oameni, de-a
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
așteptând -” ( Autorul) Rugăciunea este scut și buzdugan. Pătimirea este Golgotă și Înviere. „Legionarii și legionarele trebuie să știe că nu există vrăjmași care să biruiască în contra postului și a rugăciunii” - a spus Corneliu Zelea Codreanu. Neamul românesc a trăit și dăinuit pe acest pământ din mila lui Dumnezeu, binecuvântarea Bisericii, rugăciune, luptă, pătimire și moarte martirică. Rugăciunea și pătimirea ne-au dezvăluit ceea ce este dincolo de om. Ele au zădărnicit și vor zădarnici de-a pururi veacuri de întuneric și vor păstra
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
fugind în larg. Fetele surprinse s-au uitat înfricoșate după Laur care ieșise departe, la adâncime unde ele nu îndrăzneau să se avânte, fiind singurul care știa să înoate. Strigau înspăimântate să se întoarcă, vocile lor cristaline străbăteau dimensiunile și dăinuiau peste talazurile mării. Impresionat de teama lor, a revenit și imediat cei trei s-au animat; fata aceea frumoasă era atât de radioasă când a apărut lângă ea de parcă ar fi fost plecat o veșnicie. Vrăjit de spaima lor le-
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
moment critic, în care el o refuza! De ce s-a răzgândit? Tot el știe! Această generație uitată, s-a dus, asta este soarta oamenilor, deși, la un moment dat își spune fiecare, sunt nemuritor și voi face lucruri ce vor dăinui veșnic! Ca orice muritor a crezut că lumea începe cu el și o sfârșește când se îmbolnăvește. Atunci își dă seama că până la el au trăit și murit, mulți, foarte mulți moși și strămoși, iar el a adunat atâtea de la
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
din tunelul de beznă aparent nesfârșit, înecat în noroi și năpădit de bălării care constituia aleea de intrare, pătratele aurii ale luminilor de lampă care străluceau la ferestrele reședinței Winshaw Towers puteau părea aproape prietenoase. Dar această impresie nu putea dăinui nici măcar unei priviri fugare asupra masivului și înfricoșătorului castel. Pe Michael îl trecură fiori când se apropie de portalul principal și auzi urletul oribil al câinilor, protestând față de închiderea lor în vreo anexă a gospodăriei. Spre surprinderea lui, se pomeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în când...” Domnul R. nu are curajul să dezvolte idei poetice de genul horațianului „non omnis moriar” (nu voi muri cu totul). În fața nesfîrșirii timpului, dragostea lor este ca un abur după o ploaie de vară. Ceea ce ar putea să dăinuie cu o secundă mai mult este fapta: ceea ce va fi fost săvârșit numai și numai din dragoste. La acest punct, confruntarea cu sine rămâne deschisă. Deocamdată este sigur de un singur lucru: ar vrea să facă pentru iubita lui ceva
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
care îi fac pe oameni să-și plângă de milă. „- Dar eu nu vreau să fiu unul dintre aceștia!” hotărăște Domnul R. Ceea ce îl întărește acum este conștiința faptului că există o femeie care îl iubește, iar iubirea aceasta va dăinui prin copilul lor. „Nu voi pieri cu totul!” (îl evocă din nou pe poetul latin Horatius: Non omnis moriar... - referință la perenitatea operei). Opera ultimă, „cântecul de lebădă” al Domnului R. este copilul pe care Teodora îl va naște curând
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
timp la casa ei cu tot cu fată, adică cu nepoata Zavastiei. Astfel, Zavastia a rămas singură în căsuța ei, cu paie și stuf. Anii au trecut și cum toți oamenii îmbătrânesc, a îmbătrânit și ea. Între timp, în satul ce astăzi dăinuie pe cele două coline, uitat de lume, și-a făcut apariția ca din senin o babă voinică, înaltă, cu fața senină și albă, nici prea grasă, nici prea slabă și bătea pe la porțile oamenilor pentru a-și găsi găzduire. Spunea
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
domnule judecător! Ee, domnule Davidsohn! rostii În mine, ești acum cu fiica dumitale, ferit de greul de aici, nu mai este teama să vorbești orice, cu oricine, ești fericit, sau cine știe. Toți așteptăm fericirea, altfel la ce-am mai dăinui pe fata acestui pămînt? Sau, poate altul e rostul Întîrzierii noastre aici. Scrie-mi numai mie: Ce-ai simțit cînd ai plecat de aici, cînd ai ajuns acolo În Tara Sfîntă unde au fost primite Tablele Legii din dăinuirea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
a populației nu datorită virtuților tale, ci pentru că i-ai cumpărat. — Tu ești judecătorul sau prezicătorul meu? — Dacă ți-aș prezice acum soarta, m-ai ucide - Ausper își închise o clipă ochii orbi. — E atât de potrivnică? — Numele tău va dăinui peste veacuri. Voi avea faima unui tiran care a fost ucis la Roma sau faima unui împărat iubit, cu o viață lungă? — Numele tău va dăinui în istorie. Nu pot să-ți zic mai mult. — Mă zăpăcești. Nu-mi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Ausper își închise o clipă ochii orbi. — E atât de potrivnică? — Numele tău va dăinui peste veacuri. Voi avea faima unui tiran care a fost ucis la Roma sau faima unui împărat iubit, cu o viață lungă? — Numele tău va dăinui în istorie. Nu pot să-ți zic mai mult. — Mă zăpăcești. Nu-mi place să fiu zăpăcit - Vitellius își lăsă capul să cadă pe brațele încrucișate pe masă; neliniștea îl chinuia îngrozitor. Vreau să știu... Să știu... Deodată înălță capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Le-am încălcat, pater. Antonius își ținea capul plecat, într-o atitudine plină de respect, dar nu umilă. Am auzit că, după luptă, soldații ți-au dat o poreclă. Acum ți se spune Plisc de Găină... Un nume care va dăinui în viitor, amintind de nesupunerea ta. — De victoria mea. Antonius își înălță capul. — Antonius Primus, zis Plisc de Găină. I-ai învins pe quazi la ieslea găinilor - Valerius se așeză. Ordinul era să te duci la miazăzi de castru. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
că locul i-l va lua... electronica. Dar cum dispariția cartotec ilor scrise cu mâna și puse cândva în rafturi pentru consultare nu-i încă un câștig, sper, că acestea ca și cărțile, semn al peren ităț ii lor, vor dăinui multă vreme, în ciuda și a altor încercări pr in c are trece cartea, iubita noastră carte. Tinerii nu mai citesc. Se scrie mult, dar tot mai mult fără respectarea calității, a notorietăților, auzi adesea. Și cu toate acestea sălile bibliotecilor
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
locului, din spiță domnească, moldovenească... Ca și în cazul Lumânărică și Titinaș, povestea Curții Domnești de la Iași, pusă de el în „Convorbirile literare” ale timpului, nu-i doar o legendă, ci un trecut care, după cum se vede, se tocește, dar dăinuiește ca și ... Lumâ nări că... Și au mai trecut încă alți ani. La 20 iunie 2008 în „Ziarul de Iași” citeam: „Un caz deosebit de complex în mâinile medicilor ieșe ni” puși să aleagă între două vieți - a mamei sau a
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
a încheia acest act. Generația din care fac parte și care atinge a cum pragul celor 60 de ani, și a dat proba puterii ei de muncă, talen t și concepție de viață și artă. Deși puterile și năzuințele ei dăinuiesc încă, premiile și îndemnurile mele țintesc mai mult spre generațiunea de literați și artiști aflată în că î n plină vigoare a talentului și mai ales spre noua și viitoarea generație de scriitori și artiști. Din mijlocul ei nădăjduiesc să
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
de frate sau de gheață. rămase în obscuritate. Belșugul s-a tot uscat, lumea a intrat în păcat! Și de ce să nu scriem despre trecut? Poetul cel mai mare spunea: Patriotismul nu este iubirea țărânei, ci iubirea trecutului! Așa au dăinuit popoarele peste timp în fiecare minut al istoriei, statui de bronz geometrizate în faguri, așezate în praguri de cetate. Pâinea mereu s-a înnoit, a crescut pe vatră, pietrele au tresărit în prund, sub amforele de lut se ascund. Coroane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
au zis: "Omul acesta nu scoate dracii decît cu Beelzebul, domnul dracilor!" 25. Isus, care le cunoștea gîndurile le-a zis: "Orice împărăție dezbinată împotriva ei însăși, este pustiită; și orice cetate sau casă, dezbinată împotriva ei însăși, nu poate dăinui. 26. Dacă Satana scoate afară pe Satana, este dezbinat; deci, cum poate dăinui împărăția lui? 27. Și dacă Eu scot afară dracii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii voștri cu cine-i scot? De aceea, ei vor fi judecătorii voștri. 28. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
Isus, care le cunoștea gîndurile le-a zis: "Orice împărăție dezbinată împotriva ei însăși, este pustiită; și orice cetate sau casă, dezbinată împotriva ei însăși, nu poate dăinui. 26. Dacă Satana scoate afară pe Satana, este dezbinat; deci, cum poate dăinui împărăția lui? 27. Și dacă Eu scot afară dracii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii voștri cu cine-i scot? De aceea, ei vor fi judecătorii voștri. 28. Dar dacă Eu scot afară dracii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăția lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
deosebită importanță, marcînd transpunerea În practică a mărețelor obiective, se impregnează cu o substanță ignifugă, pe pămîntul scump al patriei, ca să nu ia foc, obiectiv major, sub semnul hotărîrii unanime de a urma neabătut, deoarece cuvintele astfel preparate trebuie să dăinuie, Într-o adeziune deplină, dacă ard nu mai găsim altele, or, prin ele și pentru ele, vom compune o strălucită cuvîntare, succese deosebite, pînă atunci Însă vom avea răbdare, vor fi depuse În marele for al cavității bucale a oricărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
gânduri curate și dor de viață... Da’ cine n-are dor de viață, dragă ieșene? Da. Dar ei o trăiau altfel... Nu mi-ai răspuns totuși încotro puteau să se îndrepte. Apoi urcau cred spre Hanul lui Topor, care a dăinuit - colea pe Sărărie - până prin 1982. L-au dărâmat edilii târgului - pentru că asta știm să facem noi cel mai bine - spunând că îi zăhăia când au pornit la modernizarea uliții Sărăriei. Întotdeaua s-au găsit motive. Acest sacrilegiu nu este nici
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
noastre alimentare...”!!! Iată o concluzie logică: „Între dușmanul invadator și aliatul trădător și jefuitor nu era greu de ales...” După acest duș rece ca gheața, te-aș ruga să pornim mai departe. Nu înainte, însă, de a-mi spune de când dăinuie aici această minune arhitectonică, Biblioteca Universitară „Mihai Eminescu”? Da’ știu că te zăhăie rău curiozitatea, dragă ieșene. Dar când îi intra și tu în morișca întrebărilor mele!... Numai să apuci să mă întrebi înainte de a o face eu... La această
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
tot." 13. Samuel a zis lui Saul: "Ai lucrat ca un nebun și n-ai păzit porunca pe care ți-o dăduse Domnul, Dumnezeul tău. Domnul ar fi întărit pe vecie domnia ta peste Israel; 14. dar acum, domnia ta nu va dăinui. Domnul Și-a ales un om după inima Lui, și Domnul l-a rînduit să fie căpetenia poporului Său, pentru că n-ai păzit ce-ți poruncise Domnul." 15. Apoi Samuel s-a sculat, și s-a suit din Ghilgal la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]