3,433 matches
-
de coloane, terasa de unde privea cerul serii. Visele acelea fuseseră un anestezic, însă îl înșelaseră. Văzu grădina uscată, porticul termelor plin de gunoaie, bazinele goale și murdare, mozaicurile distruse de vandalismul orb. Câteva statui căzuseră de pe piedestaluri - poate că fuseseră dărâmate. În nenumăratele fântâni și mici cascade nu curgea nici măcar o picătură de apă. Tribunul mergea la un pas în urma lui, escorta venea după el, iar micul grup de soldați îi urmărea îngrozit. Intră în clădire; trecea dintr-o cameră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Dar Asiaticus interveni: — Pacea aceea provine din lașitatea noastră. A fost rodul unei minți nebune, iar oamenii trebuie să știe asta. „Băiatul“ a spus că a așezat pe plajă musculi, cele mai puternice mașini de asediu, care în trei zile dărâmă un oraș, ca și cum s-ar fi pregătit să invadeze Britannia, nu-i așa? Dar să nu uităm că, în frumoasa noastră limbă latină, musculi se numesc și scoicile - râse. Ceilalți îl priveau dezorientați, însă el spunea adevărul. Musculi - termenul tehnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fizică, arma politică cea mai răzbunătoare și ireparabilă, aproape magică. Potârnichile fură abandonate în farfurii. Asiaticus porunci: — Imediat, în întreaga Romă trebuie să se dezlănțuie furia. Servitorii voștri, clientes, oamenii de joasă speță din Suburra vor ieși în stradă, vor dărâma statuile, vor sparge lapidariile. Nu trebuie să mai rămână nimic, dar absolut nimic din el. Să acționăm repede, înainte ca oamenii să priceapă ce se întâmplă, înainte să vină cineva să ne spună: „Terminați“. Toți fură de acord cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cazul să-l potolească. În asemenea situații, violența oarbă era mai convingătoare decât vorbele. Saturninus continua înșiruirea: — Și acel cryptoporticus, cu harta imperiului schimbată după cum a vrut el, o să-l umplem de gunoaie; și acel obeliskos înălțat în Circus Vaticanus - dărâmați-l, legați-l cu funii și doborâți-l... Oamenii comentaseră uimiți lunga călătorie a monumentului aceluia enorm și indescifrabil, ce mersese de-a lungul Nilus-ului, străbătuse Mediterana și apoi urcase pe Tiberis până la poalele colinei Vaticanus. Se adunaseră cu miile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cadă un fulger? Bău din nou și strigă: — A căzut însă acoperișul templului. Dar ăsta - nici unul dintre ei nu-l numea vreodată pe Împărat -, ăsta l-a refăcut, iar acum e de cinci ori mai mare. Iar noi îl vom dărâma, până la ultima piatră. Când se vor trezi, oamenii nu vor mai găsi nimic din ce am văzut cu o zi în urmă. Furia lui distructivă era cumplită. Asiaticus știa că devastarea templului isiac din centrul Romei avea să facă plebea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din centrul Romei avea să facă plebea să se dezlănțuie, împinsă de vechile superstiții și de intoleranță; prin urmare, era foarte utilă. Se declară de acord, zâmbind cu blândețe. Iar oamenii aveau să ardă vechile papyri, să devasteze încăperile, să dărâme statuile și să le arunce în fluviu, împreună cu obiectele de cult și cu cadavrele preoților. Saturninus continuă: — Mensa unde preoții egipteni ard parfumurile acelea otrăvitoare, masa aceea de bronz și de aur acoperită cu semne obscure, e o vrăjitorie înspăimântătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Să fim atenți mai ales la scrieri, la jurnale, la cărți. Să le scoatem din biblioteci, să le sechestrăm în botteghe, cum e cea de lângă Templul Păcii. Să ardem totul. Asiaticus încuviință cu convingere: — Asta e mai important decât să dărâmăm ziduri - îl căută cu privirea pe scriitorul Cluvius Rufus. Iar tu, Cluvius, îi zise cu blândețe, pentru că îți place să scrii și ai timp s-o faci, scrie, te rog. Peste câțiva ani nu va mai fi nimeni care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aur zăcea pe fundul fântânii, printre peștii care înotau leneș. — Poate reușești să vorbești tu cu el, Cluvius. Spune-i că ești îngrijorat, că ai auzit zvonuri... Puternicul Callistus îl ascultă pe modestul scriitor Cluvius Rufus și simți că se dărâmă cerul peste el. După o noapte plină de gânduri chinuitoare, înțelese că nu din prietenie îi fusese transmis mesajul. Își dădu seama că trebuia să caute alți protectori, dispuși să nu ia în considerare trecutul său dacă el avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ultima zi. Iar acesta, când văzu că germanii se opriseră, le strigă celor din cohortele pretoriene: — Curățați palatul de ticăloșii aceia de egipteni! Să nu rămână unul! — Calul! urlă Annius Vinicianus. Calul acela! Câțiva pretorieni dădură fuga la grajduri și dărâmară porțile. Ce faceți? strigară băieții care țesălau cu grijă trupul mătăsos, strălucitor al calului. Pretorienii își croiră drum lovind în dreapta și-n stânga cu latul săbiei, îi aruncară pe copii în stradă. Mai întâi îl loviră pe Incitatus în glezna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vechile puteri, să se refondeze Republica, să fie uciși toți supraviețuitorii familiei Julia Claudia. — Amintirea lor trebuie să dispară până și de pe pietre, strigă el. La acel strigăt, pe care mulți aveau să-l imite în viitor, unii începură să dărâme statui sau să jefuiască temple și edificii. Dar, spre surprinderea celorlalți conjurați, Marcus Vanicius și, mai ales, puternicul Valerius Asiaticus, în loc să preamărească libertatea, declarară deodată că, fără un conducător puteric, libertatea însemna anarhie și război civil. Asiaticus evocă toate dezastrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cont de faptul că, de-a lungul întregului Ev Mediu, numeroase obiecte de marmură, statui și decorațiuni au fost arse în cuptoare de var; la fel s-a procedat și în Roma antică. Dar porticurile și coloanele nu s-au dărâmat singure; au fost distruse conștiincios, bucată cu bucată, fiind transformate în materiale de construcție ce puteau fi utilizate imediat. La începutul rafinatului secol al XVI-lea, de exemplu, oamenii au descoperit un portic mare, cu multe coloane dărâmate, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din univers, neauzind Însă nimic de aici; mirosul meu pătrunde dincolo de ziduri, adulmecând fervoarea viermilor din cimitire; picioarele mi se-ngroașă Împlântate adânc În scoarța planetei; mâinile mi se lungesc brusc, liane enorme Înconjurând tentacular Întregi orașe, iar vocea-mi dărâmă păduri când macină vorbe. Toate organele mele cresc, lăbărțându-se În mod paroxistic, dar eu nu le simt ale mele, nu mai simt că Îmi aparțin. Am o senzație concretă de amplificare și parcă particip la viața tuturor regnurilor; de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
e bine să te aibă neica la arhivă“. Mă fotografiează În diverse poziții. Traversăm către barăcile de vizavi de ceas să bem o bere; deodată, se aude un zgomot suspect În spatele cârciumii, de buldozere În lucru. „Ete-te drăcia dracului, se dărâmă arhitectura veche, păi să le pozez, neică!“, zice Vasile ironic, „să avem după ce reconstitui trecutul istoric al studenției noastre!“. Azi e În vervă, Îl las să vorbească până se oprește singur, nu râd. Vasile Înțelege că n-am chef de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ostatica acestuia. Apoi privi la stânga, unde Nancy Ausonio se oprise imitându-i gesturile. - Unde naiba a dispărut? șopti aceasta din urmă. Franciscovich clătină din cap. Observă apoi mulțimea de scaune aranjate cu grijă în rânduri paralele. Câteva din ele erau dărâmate. Dar nu semănau deloc cu o baricadă - mai degrabă fuseseră trântite la întâmplare. În stânga ei, văzu micuța scenă cu amplificator și cu două difuzoare de mici dimensiuni. De asemenea, un pian masiv. Asta era tot ce puteai vedea. Nici urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pentru a evacua cortul în întregime, chiar dacă va trebui să îi ia personal de mână și să îi conducă spre ieșire, să îi însoțească afară și apoi să se întoarcă pentru următorii - chiar dacă flăcările vor cuprinde cortul și se va dărâma totul în jurul lui. Va fi ultima persoană care va părăsi cortul. Zâmbind în continuare larg, îi făcu semn din cap că nu va ieși, apucă din nou microfonul și continuă să povestească publicului despre ce spectacol extraordinar îi aștepta afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
un contact cu persoana asta extraordinar de masivă și necomunicativă, iar eu am reușit mai mult decât în visurile cele mai nebunești. Și cine te-a provocat? zâmbi Judy, turnându-și încă un pahar de vin roșu. Asta m-a dărâmat pentru o clipă, dar mi-am revenit rapid. —Eu. Eu am... și am întins un deget înspre ea, și dă-mi voie să-ți spun, iubita mea nevastă, că a fi provocat de tine însuți este, probabil, sarcina cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
celelalte patru erau fete de mărime medie, neinspirantă. Unde era? Stacey era mereu în tura asta - o văzusem de multe ori când trecusem pe-acolo și-mi cumpărasem un ziar. În mod extraordinar și total neașteptat, aproape că am fost dărâmat de un val de panică și a trebuit să mă țin de raftul cel mai apropiat de mine ca să-mi păstrez echilibrul. Mi-am plecat capul și-am inspirat adânc de vreo două ori, încercând să-mi revin, apoi, îndreptându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
-mi scade iar greutatea acum, după platou. Tu ai auzit de platou? Mereu ajungi la unu’, mai devreme sau mai târziu după ce treci de partea cealaltă, și tre’ să fii pregătită pentru el, altfel te doboară de tot. Adică-ți dărâmă moralu’, la asta mă refer, nu la kilograme, ha, ha. Te cam blochezi și kilele nu mai pleacă iar. Prietena mea Bobbi s-a blocat pe platou curând după operație și s-a deprimat în așa hal c-am crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
da. Nu surprinsă că ești căsătorit, doar... ăă, surprinsă că... mă rog, n-am citit despre asta în ziare. Jesse zâmbi, iar ei i se păru că arată mult mai bine când zâmbește. Parcă mai tânăr și nu atât de dărâmat. El se uită la mâna ei stângă și ridică din sprâncene. — Văd că și tu ai de gând să intri în rândul nostru, al celor căsătoriți. Fără să știe de ce, ea se simți brusc fâstâcită. Fâstâcită și foarte stânjenită. — Desert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și să se plimbe prin camerele oficiale, pustii. Imaginîndu-și Încîntat cît de șocați ar fi fost Vera și servitorii, ocoli cu Îândemînare biroul tatălui său, intrigat de urmele pe care le lăsau roțile pe covor. Se ciocni de birou și dărîmă o lampă de masă cînd coti pe ușă și intră În camera de zi. Stînd În picioare pe pedale, făcu zig-zag-uri printre fotolii și mese, Își pierdu echilibrul și căzu pe o canapea, se redresă fără să atingă podeaua, ateriză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
s-ar mulțumi cu mijlocul străzii. Dar s-au revărsat și pe trotuar. Pe unde să ies, pe unde să plec?! O turmă Întreagă de rinoceri! Și se spune că este un animal simpatic! Fals, această concepție trebuie revizuită. Au dărâmat toate băncile de pe bulevard. Rinocerii! Rinocerii!” Aplauze, puternice, furtunoase! Cortina cade și În sală se face lumină. Actorii ies la rampă și se Înclină. Publicul, În picioare, aplaudă Îndelung. Tu În sală. Pentru prima oară În viață Îi vezi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
să nu ies și eu la pădure? Mă plimb, acuma tot mă demolează, să stau Închis În casă ca un popândău, să mă spânzur ca un prost, să fac ce? Ce să fac? Să mor? Nu! Ies la pădure, mă dărâmă și când oi veni acasă poate-i pusă jos, că m-am săturat, și țac, mă mut și eu la garsonieră. Îmi dă și bani, Îmi duc și eu bătrânețile. Sunt bolnav și bătrân, nu mai sunt crai, gata! Lăsați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În curtea școlii, În apropiere de strada Popa Nan, ai plantat un brad, alături de ceilalți colegi de clasă, rândul doi, al cincilea. Întâmplător toamna ai trecut pe acolo. Bradul era tăiat. Rândul doi, al cincilea, un ciot. Casa ți-au dărâmat-o. Două camere, nici un fel de mansardă. Cumpărată cu banii tăi, ai mamei tale și ai prietenului tău. Așa cum era, era o casă. Copilul, copilul tău, fetița ta e cel mai scump lucru din lume. Toate aceste lucruri le macini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
dar Încep să văd partea amuzantă. — A spus că ești plicticoasă? Ce neobrăzat! Nu cred că ești plicticoasă deloc. OK, ai tendința de a flecări despre mama ta. A mai fost și faza cu tipul care aproape că te-a dărâmat pe autostradă. Ne-ai bătut la cap cu asta timp de săptămâni. Și când ești bolnavă, poți fi destul de plicticoasă... —Bine, bine, dar, În general, nu crezi că sunt plicticoasă, nu? —Deloc. Uite, ce s-a Întâmplat aseară a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
țări calde. Pe măsură ce sosea din ce În ce mai multă lume, zgomotul devenea din ce În ce mai asurzitor. Peste muzica Latino care se auzea de la CD player, se distingeau mame care strigau, bebeluși care se smiorcăiau și copii mai mari care țipau În vreme ce dădeau ture prin magazin dărâmând pahare de punch și șterpelind personaje din sculpturile cu nașterea lui Iisus. Lucrurile erau destul de avansate când apărură Fi cu Saul, Ben și Connor. —OK, cu ce putem să te ajutăm? Spuse Fi. Ruby o puse pe Fi să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]