4,270 matches
-
un text improvizat adaptându-l la momentul declarativ al nopții cu: ... dă-mi Doamne fericirea, Să am bucuria deplină, Să-mi regăsesc iubirea, Când afară-i lună plină, Iar lângă mine, femeia divină, Fă Doamne ca această noapte, Plină de dăruiri și declarații în șoapte, Să țină o veșnicie, Iar acest pat, leagăn să ne fie... Ramona nu-l mai lăsă să-și termine improvizația și îl trase spre ea obligându-l să se ridice în picioare, rămânând cu recitarea neterminată
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374373_a_375702]
-
îl „atacă” pe Viorel cu o serie de sărutări pătimașe surprizându-l. De fapt tocmai acest gen de comportament își dorise de la soția lui când a improvizat decorul cu lumânările și veioză, așa că intră și el în jocul dragostei și a dăruirii mânat de instinctele stârnite în corpul tânăr și puternic. Își cuprinse soția în brațe și o conduse spre patul larg și comod. O prinse cu o mână pe sub fesele pline, bine conturate și o trase aproape de el. Gura îi alergă
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374373_a_375702]
-
la bine și la rău alături pentru toată viața. Refulau din ea toate aceste acumulări și dorea să-i fie cel puțin pentru câteva clipe omul care să o facă să viseze cu ochii deschiși la o noapte încântătoare, cu dăruiri erotice pe care nu le-a mai primit din timpul studenției, atunci când l-a cunoscut și a determinat-o să-și lege viața de a lui. Puținele obiecte de îmbrăcăminte au dispărut ca și când nici nu au existat vreodată pe ei
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374373_a_375702]
-
viața de a lui. Puținele obiecte de îmbrăcăminte au dispărut ca și când nici nu au existat vreodată pe ei. Ramona, în neastâmpărul primit de la senzațiile transmise prin mângâierile și sărutările partenerului de viață resimțea prin toți porii dorința de dragoste, de dăruire și-l aștepta pe Viorel cu poarta întredeschisă să-i trimită cel mai drag oaspete. Dorea să simtă bucuria împlinirii. Dorea să-l simtă așa cum nu l-a mai simțit de atâta vreme. Simțea că este bolnavă de dorință. Să
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374373_a_375702]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > CRESCENDO Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1280 din 03 iulie 2014 Toate Articolele Autorului M-a trezit dorul tău în noapte și m-a sărutat cum sărută zările orizontul, cu necuprindere, dăruire și totala emoție, obrazul meu capătând forma mâinii tale, palmele mele întregind zborul umerilor tăi. Fluidă respirație, Răstălmăcind dragostea de dor, de atingere, regăsindu-te în pocnetul înfloririi mele. Crescând în inima ta, identică culoare, compunere, miresma pierderii noastre totale
CRESCENDO de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374444_a_375773]
-
oferă poetul și ce îi revine, din trocul realizat cu acel care a primit Darul, cititorul. Poetul pare a fi pierdantul. Dar dintotdeauna se întâmplă asta, căci logica acestei situații e deja un postulat: răsplata poetului e inclusă în actul dăruirii sale. Deși încă nu are o consacrare "oficială" din partea forurilor scriitoricești (încă nu e membră a USR sau a LSR), poeta Irina Lucia Mihalca e confirmată de premiile sale literare. Concursurile care au avut-o competitoare i-au scos în
IRINA LUCIA MIHALCA ȘI 'LUNTREA VISULUI' EI DIN... 'O MIE DE VIEȚI ȘI-O NOUĂ VIAȚĂ' [Corola-blog/BlogPost/374470_a_375799]
-
și astăzi... De ce acest lucru, pentru că îi regretăm calitățile sale, personalitatea sa remarcabilă, abilitățile sale foarte competente în buna chiverrnisire administrativă și în cea pastoral - misionară, pe care ni le-a cultivat și colaboratorilor săi în orice prilej cu atâta dăruire și abnegație... El este și va rămâne în continuare, în conștiința discipolilor, profilul organizatorului și a omului de cultură și autentică tradiție, cu deschidere spre istoria acestui neam și popor, spre restaurarea și reabilitarea bisericilor și mănăstirilor vechi - vestite și
ÎMPLINIREA UNUI AN DE LA MUTAREA LA VEŞNICELE LĂCAŞURI A ÎNALTPREASFINŢITULUI PĂRINTE ARHIEPISCOP GHERASIM CRISTEA AL RÂMNICULUI (1914 – 2014)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374542_a_375871]
-
și astăzi... De ce acest lucru, pentru că îi regretăm calitățile sale, personalitatea sa remarcabilă, abilitățile sale foarte competente în buna chiverrnisire administrativă și în cea pastoral - misionară, pe care ni le-a cultivat și colaboratorilor săi în orice prilej cu atâta dăruire și abnegație... El este și va rămâne în continuare, în conștiința discipolilor, profilul organizatorului și a omului de cultură și autentică tradiție, cu deschidere spre istoria acestui neam și popor, spre restaurarea și reabilitarea bisericilor și mănăstirilor vechi - vestite și
ÎMPLINIREA A TREI ANI DE LA MUTAREA LA VEŞNICELE LĂCAŞURI A ÎNALTPREASFINŢITULUI PĂRINTE ARHIEPISCOP GHERASIM CRISTEA AL RÂMNICULUI (1914 – 2014)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2 [Corola-blog/BlogPost/374563_a_375892]
-
-a zilelor senine!” (p. 20), de o sensibilitate fără seamăn: “Și palma ei, la fel ca-n prima zi, tresare și acum a tresări” (p. 30). Senzualitatea iubitei apare într-o lumină puternică în Poemul 10, subintitulat “(O arhi-amintire)”. Aici, dăruirea necondiționată vine din nevoia reciprocă de trăire precipitată (atunci și acolo) a iubirii pierdute și regăsite pe samsaricele cărări: “Și te-am zărit. Departe, în amurg,/ Fixai curbura unui spațiu, care/ Înainta treptat în înserare/ Cu soarele și neclintitul burg
MIRELA-IOANA BORCHIN, NIRVANA ...DOAMNE, CUM! de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374547_a_375876]
-
Mă rog Bunului Dumnezeu să-ți scoată în cale pe cea care cu adevărat te merită. Ești un om minunat Aurel. Simt că nu te merit și că nu mă pot ridica la nivelul speranțelor tale în capacitatea mea de dăruire. Te rog din nou să mă ierți. În cameră se lăsă o tăcerea mormântală. Plutea o tristețe căruia numai cei implicați puteau să-i măsoare intensitatea. Ana se întoarse cu spatele să nu fie văzută cum o podidise lacrimile. Plângea
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
simți plăcerea vieții de cuplu, dreptul poate de a purta în pântecele sale o nouă viață, care să-i aducă bucuria de mamă împlinită că și-a realizat menirea de a zămisli un prunc din dragoste, din iubire și din dăruire. Toate aceste daruri Dumnezeiești le-a refuzat pentru un dram de libertate, de a nu da altuia nimic de la sine ascunzându-și egoismul în spatele fricii de insucces în viitoarea relație. Referință Bibliografică: FURTUNA / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
cu gânduri bune și se supără când le bruscam, iar unele chiar plâng. Simt dragostea noastră așa cum simt și o muzică sacra sau de bună calitate. Se ofilesc când sunt bombardate de muzică din discoteci sau de manele. Spre deosebire de noi, dăruirea lor este mai profundă decât a noastră. Ele parfumează mâinile celor care le strivesc”. Este timpul să facem efortul de a ne cunoaște pe noi, de a identifica rostul nostru, misiunea noastră, să ne recunoaștem adevărata valoare, talanții dați de
CĂRĂRILE SUFLETULUI (FRAGMENT) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373312_a_374641]
-
comuniune nesfârșită a persoanei poate fi hrănită numai printr-o iubire infinită, el prezintă Sfânta Treime ca structură a supremei iubiri. Iubirea nu poate fi numai gândită, ci se cere trăită. Ea presupune în mod existențial actul de viață al dăruirii și al primirii. Iar această viață de comuniune în iubire are ca structură și model Sfânta Treime. Iubirea fundamentată pe relațiile dintre Persoanele Sfintei Treimi nu este uniformă. „Dar comunitatea treimică a Persoanelor dumnezeiești, structură dinamică a iubirii nesfârșite, nu
DESPRE DUMNEZEU TATĂL – CA TEMEI AL UNITĂŢII INTRATRINITARE. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE (1903 – 1993)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1994 din 16 iun [Corola-blog/BlogPost/373317_a_374646]
-
ca unitate în iubirea desăvârșită existentă între Persoanele Sfintei Treimi, de ordin duhovnicesc, întemeiată prin Tatăl. Unitatea intratreimică nu presupune nici confuzie depersonalizantă, nici o structură a monadelor. În unitatea intratreimică asumată ca unitate de iubire desăvârșită este trăită o reciprocă dăruire a Persoanelor. Plenitudinea existenței intratrinitare este trăită ca o bucurie a dăruirii. În acest act de viață al dăruirii desăvârșite este trăită cu intensitate deopotrivă taina persoanei și a comuniunii. Persoana nu rămâne în izolare, ci este deschisă spre comuniune
DESPRE DUMNEZEU TATĂL – CA TEMEI AL UNITĂŢII INTRATRINITARE. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE (1903 – 1993)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1994 din 16 iun [Corola-blog/BlogPost/373317_a_374646]
-
duhovnicesc, întemeiată prin Tatăl. Unitatea intratreimică nu presupune nici confuzie depersonalizantă, nici o structură a monadelor. În unitatea intratreimică asumată ca unitate de iubire desăvârșită este trăită o reciprocă dăruire a Persoanelor. Plenitudinea existenței intratrinitare este trăită ca o bucurie a dăruirii. În acest act de viață al dăruirii desăvârșite este trăită cu intensitate deopotrivă taina persoanei și a comuniunii. Persoana nu rămâne în izolare, ci este deschisă spre comuniune. Această comuniune este structurată prin iubirea intratrinitară care presupune cuprinderea reciprocă a
DESPRE DUMNEZEU TATĂL – CA TEMEI AL UNITĂŢII INTRATRINITARE. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE (1903 – 1993)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1994 din 16 iun [Corola-blog/BlogPost/373317_a_374646]
-
presupune nici confuzie depersonalizantă, nici o structură a monadelor. În unitatea intratreimică asumată ca unitate de iubire desăvârșită este trăită o reciprocă dăruire a Persoanelor. Plenitudinea existenței intratrinitare este trăită ca o bucurie a dăruirii. În acest act de viață al dăruirii desăvârșite este trăită cu intensitate deopotrivă taina persoanei și a comuniunii. Persoana nu rămâne în izolare, ci este deschisă spre comuniune. Această comuniune este structurată prin iubirea intratrinitară care presupune cuprinderea reciprocă a Persoanelor. Prin unitatea intratreimică trăită ca unitate
DESPRE DUMNEZEU TATĂL – CA TEMEI AL UNITĂŢII INTRATRINITARE. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE (1903 – 1993)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1994 din 16 iun [Corola-blog/BlogPost/373317_a_374646]
-
și a comuniunii. Persoana nu rămâne în izolare, ci este deschisă spre comuniune. Această comuniune este structurată prin iubirea intratrinitară care presupune cuprinderea reciprocă a Persoanelor. Prin unitatea intratreimică trăită ca unitate de iubire, afirmarea fiecărei Persoane se face prin dăruirea față de celelalte Persoane: „În iubirea deplină persoanele nu se dăruiesc numai reciproc și nu se acceptă numai, ci se și afirmă, se pun în existență prin dăruire reciprocă. Iubirea divină este autoeficientă. Tatăl pune pe Fiul din veci în existență
DESPRE DUMNEZEU TATĂL – CA TEMEI AL UNITĂŢII INTRATRINITARE. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE (1903 – 1993)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1994 din 16 iun [Corola-blog/BlogPost/373317_a_374646]
-
unitatea intratreimică trăită ca unitate de iubire, afirmarea fiecărei Persoane se face prin dăruirea față de celelalte Persoane: „În iubirea deplină persoanele nu se dăruiesc numai reciproc și nu se acceptă numai, ci se și afirmă, se pun în existență prin dăruire reciprocă. Iubirea divină este autoeficientă. Tatăl pune pe Fiul din veci în existență, prin dăruirea integrală a Sa, iar Fiul afirmă pe Tatăl continuu ca Tată, prin faptul că se acceptă pus în existență prin Tatăl, prin faptul că se
DESPRE DUMNEZEU TATĂL – CA TEMEI AL UNITĂŢII INTRATRINITARE. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE (1903 – 1993)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1994 din 16 iun [Corola-blog/BlogPost/373317_a_374646]
-
celelalte Persoane: „În iubirea deplină persoanele nu se dăruiesc numai reciproc și nu se acceptă numai, ci se și afirmă, se pun în existență prin dăruire reciprocă. Iubirea divină este autoeficientă. Tatăl pune pe Fiul din veci în existență, prin dăruirea integrală a Sa, iar Fiul afirmă pe Tatăl continuu ca Tată, prin faptul că se acceptă pus în existență prin Tatăl, prin faptul că se dăruiește Tatălui ca Fiu. Iar Dumnezeu nu poate fi lipsit de o iubire perfectă și
DESPRE DUMNEZEU TATĂL – CA TEMEI AL UNITĂŢII INTRATRINITARE. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE (1903 – 1993)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1994 din 16 iun [Corola-blog/BlogPost/373317_a_374646]
-
Punându-se reciproc în existență prin iubirea perfectă, actele prin care se săvârșește aceasta sunt acte din veci și au un caracter de acte cu totul personale, deși sunt acte în care persoanele divine sunt împreună active” . În relația de dăruire reciprocă este păstrat și valorificat specificul fiecărei persoane: „O persoană divină se dăruiește în iubirea sa supremă alteia, fără să se poată pierde. Persoana pusă în existență are totul din dăruirea celeilalte. Dar dăruirea e reciprocă între persoanele ce se
DESPRE DUMNEZEU TATĂL – CA TEMEI AL UNITĂŢII INTRATRINITARE. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE (1903 – 1993)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1994 din 16 iun [Corola-blog/BlogPost/373317_a_374646]
-
care persoanele divine sunt împreună active” . În relația de dăruire reciprocă este păstrat și valorificat specificul fiecărei persoane: „O persoană divină se dăruiește în iubirea sa supremă alteia, fără să se poată pierde. Persoana pusă în existență are totul din dăruirea celeilalte. Dar dăruirea e reciprocă între persoanele ce se iubesc, prin urmare și între persoanele divine. Astfel bucuria Persoanei divine care are etern inițiativa dăruirii este îndoită: aceea de a se dărui, punând în existență pe alta care să poată
DESPRE DUMNEZEU TATĂL – CA TEMEI AL UNITĂŢII INTRATRINITARE. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE (1903 – 1993)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1994 din 16 iun [Corola-blog/BlogPost/373317_a_374646]
-
sunt împreună active” . În relația de dăruire reciprocă este păstrat și valorificat specificul fiecărei persoane: „O persoană divină se dăruiește în iubirea sa supremă alteia, fără să se poată pierde. Persoana pusă în existență are totul din dăruirea celeilalte. Dar dăruirea e reciprocă între persoanele ce se iubesc, prin urmare și între persoanele divine. Astfel bucuria Persoanei divine care are etern inițiativa dăruirii este îndoită: aceea de a se dărui, punând în existență pe alta care să poată primi darul, care
DESPRE DUMNEZEU TATĂL – CA TEMEI AL UNITĂŢII INTRATRINITARE. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE (1903 – 1993)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1994 din 16 iun [Corola-blog/BlogPost/373317_a_374646]
-
sa supremă alteia, fără să se poată pierde. Persoana pusă în existență are totul din dăruirea celeilalte. Dar dăruirea e reciprocă între persoanele ce se iubesc, prin urmare și între persoanele divine. Astfel bucuria Persoanei divine care are etern inițiativa dăruirii este îndoită: aceea de a se dărui, punând în existență pe alta care să poată primi darul, care să se poată împreună-bucura cu ea de plenitudinea ființei, și aceea de a primi iarăși ființa dăruită, dar ca semn al iubirii
DESPRE DUMNEZEU TATĂL – CA TEMEI AL UNITĂŢII INTRATRINITARE. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE (1903 – 1993)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1994 din 16 iun [Corola-blog/BlogPost/373317_a_374646]
-
pe alta care să poată primi darul, care să se poată împreună-bucura cu ea de plenitudinea ființei, și aceea de a primi iarăși ființa dăruită, dar ca semn al iubirii celeilalte. Tatăl și Fiul își păstrează însă în această reciprocă dăruire poziția proprie. Fiul se bucură de darul existenței primite de la Tatăl, iar Tatăl se bucură de darul darului său primit de la Fiul” . Relațiile intratreimice exprimă un mod de existență în care sunt ținute împreună atât unitatea cât și distincția. Într-
DESPRE DUMNEZEU TATĂL – CA TEMEI AL UNITĂŢII INTRATRINITARE. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE (1903 – 1993)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1994 din 16 iun [Corola-blog/BlogPost/373317_a_374646]
-
modul < > și al < > pentru a revela pe Tatăl în care adâncul abisal al dumnezeirii e un mod neoriginal și de originare a modurilor revelatoare” . Unitatea de ființă între Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Fiul Ființa divină există din veșnicie în modul dăruiri ei de către un ipostas altui ipostas. „Menținerea unității de ființă între Tatăl și Fiul e asigurată prin dăruirea desăvârșită a întregii ființe prin naștere de către un ipostas și prin primirea ei totală prin nașterea de către alt ipostas. Dar Dăruitorul prin
DESPRE DUMNEZEU TATĂL – CA TEMEI AL UNITĂŢII INTRATRINITARE. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE (1903 – 1993)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1994 din 16 iun [Corola-blog/BlogPost/373317_a_374646]