2,937 matches
-
transhumanței, ci datorită faptului că fugiseră la munte de teama năvălitorilor, și în Moldova au coborât anumite populații de la munte. "Întoarsă în acest chip stăpânitorilor ei de odinioară, țara își pierdu, odată cu legile trase din dreptul civil roman, și numele dacic și latinesc (...)" (Cantemir, 1967, 72-73). Ca și în secolele ce au urmat, și atunci a fost nevoie de personalități extraordinare, de care noi avem nevoie ca să facem lucruri mari. Dragoș descălecătorul, sau Ștefan cu vitejia sa. Aura acestora se răspândea
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
țării, pânza de lână tigaie (o foarte frumoasă țesătură realizată din fire toarse extrem de subțire). Cămașa cu fustă, piesă de port de origine sudbalcanică existentă în toate provinciile țării, este nelipsită aici.Ițarii sunt încrețiți pe picior, au o origine dacică și un caracter aparte prin bogăția de crețuri care le-a atras denumirea de "ițari cu 101 creți".Cămașa femeiască, din aceeași pânză, imită croitul cămășii bărbăteș ti cu mâneca din umăr, denumită și "cămeșoi". Din acest tip de pânză
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
toate la atragerea și reținerea populației. Începând cu paleoliticul superior, pe teritoriul comunei sau descoperit așezări omeneș ti în flecare epocă istorică prin locuiri de o uimitoare densitate. Se remarcă mai ales perioada de locuire latène corespunzătoare etnicului autohton geto dacic. Pe parcursul a șase secole(din sec.V î.e.n. până în sec. I e.n.) aceste așezări numără în teritoriul comunei Țibănești nu mai puțin de 6 vetre. Situația aceasta e caracteristică și poate fi pusă în legătură cu existența pe teritoriul comunei Învecinate-Țibana a
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
ar putea fi integrate la culturile de tip Musterian sau Clactonian, din perioadele glaciare. Un alt "nucleu de silex epuizat și asemănător unui rabot (formă așchiată)" s-a găsit la 1 Km spre E de vestigiile hallstattiene ale cetății geto dacice "Între Ș anțuri", fiind specific culturii Aurignaciene din paleoliticul superior, cu o datare între 3700012000 ani î.e.n.Monolitul respectiv a fost folosit de omul de Cro Magnon în timpul ultimei perioade glaciare (Wiirm), la confecționarea unor unelte și arme de vânătoare
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
un turn sau stâlp zidit..." Însăși noțiunea de "veghe" provine din latinescul "vigilare", care are și sensul de a păzi, a sta de strajă. Apoi, Al.I.Gonța preciza că "Istoricii noștri mai vechi și etnografii au observat că davele dacice erau fortificate și aveau turnuri de apărare (sau de veghe) în genul celor ale grecilor și ale burgului german". Legat de unele fortificații cu elemente metalice (dacii erau mari producători de aramă) apare toponimul "Vadul de Aramă", fostă localitate situată
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
și carpi. La acestea se adaugă și denumirea de carpodaci, folosită de Zosimos.și asupra căreia s-au emis următoarele supoziții, afirmându se că ar fi un mixaj de două neamuri înrudite precum: daci amestecați cu carpi; carpi de origine dacică; daci în țara carpilor. Or noi susținem o altă ipoteză, în care, inițial îl contrazicem argumentat pe Aurelius Victor, care a afirmat greșit că toată populația carpică a fost transferată în Imperiul roman, în anii 297505 e.n. Aceasta nefiind o
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
vecinilor. Așezările autohtonilor, după retragerea romană avansau adânc în "Codrul Moldovei la Țibănești și Comarna (sec. IIIV), la Horlești și Crivești (sec.IIIIV), până la cetatea dacă Poenești Vaslui, toate în Podișul Central Moldovenesc. Romanitatea se resimte prezentă în aș ezările dacice care se îndesesc în silvostepă și codru, în perioada prefeudală. în aceste cetăți se plămădește și cultura străromânească Dridu. Sub presiunea popoarelor migratoare dinspre est, populația romană autohtonă se regrupează cu precădere în partea centrală,mai împădurită, și folosește numai
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
umanistă. El constată asemănarea dintre limba latină („nouă vădit înrudită”) și română la numai câțiva ani după Grigore Ureche, dar cărturarul muntean își tipărește afirmația, făcând publică pentru întâia oară o asemenea constatare fundamentală aparținând unui român. Vorbind despre „țările dacice” peste care domnea Matei Basarab, el se referă, probabil, și la neîncetata continuitate a românilor pe pământul lor de geneză. Adept al unui umanism de limbă slavonă, dar scriind și tălmăcind pentru ai săi într-o limbă românească plină de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
Academiei și secretar al Secțiunii literare, fiind și premiat în 1880 și 1881 pentru primele două volume din trilogia Cuvente den bătrâni. În 1896 este invitat să susțină un nou curs la Universitatea din București, dedicat, de această dată, elementelor dacice din limba română, curs fiind menținut până în 1900, când Hasdeu este îndepărtat atât de la Universitate cât și de la conducerea Arhivelor, de C.I. Istrati, ministrul de atunci al Instrucțiunilor Publice, la sugestia, se pare, a lui Take Ionescu. Între timp, fusese
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Petronela Crucianu, Claudia Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1723]
-
fost înmormântați aici. Altă explicație pentru prezența lor la aceste morminte nu poate fi luată în seamă. Deși pentru această perioadă încă nu avem alte exemple, prezența sau chiar frecvența mare a lor în perioadele următoare, chiar din epoca hallstattiană, dacică și mai ales în prima jumătate a mileniului I d. Chr., ne permite să considerăm că acest obicei, al ofrandelor de carne, putea exista la sfârșitul epocii bronzului. a5 - Cronologia În vederea stabilirii cronologiei interne a necropolei din epoca bronzului de la Săbăoani
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
din fier, cu mai multe spire, care ar putea să aparțină unui tip foarte cunoscut în necropolele din sec. II-III d. Chr. Acest tip de fibulă cu corpul puternic profilat constituie o continuare a fibulelor cunoscute, în special, în așezările dacice din sec. I î. Chr.-I-II d. Chr. Un fragment de fibulă din fier, din aceeași categorie, a fost descoperit și la mormântul de incinerație nr. 98. Asemenea fibule sunt prezente în majoritatea necropolelor din sec. II-III d. Chr. Evoluția
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
din cele trei mari categorii - ceramica lucrată cu mâna, ceramica lucrată la roată și ceramica romană de import. Ceramica lucrată cu mâna Din această categorie de ceramică face parte una din cele mai răspândite forme de vas cunoscute în civilizația dacică, începând din perioada clasică a acestei culturi și până la sfârșitul civilizației dacilor liberi - vasul-borcan. Ca formă a devenit o emblemă a acestei civilizații, recipient care constituie alături de ceașca dacică (cățuia) o adevărată reprezentare etnică. Începând cu sec. I î. Chr
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
una din cele mai răspândite forme de vas cunoscute în civilizația dacică, începând din perioada clasică a acestei culturi și până la sfârșitul civilizației dacilor liberi - vasul-borcan. Ca formă a devenit o emblemă a acestei civilizații, recipient care constituie alături de ceașca dacică (cățuia) o adevărată reprezentare etnică. Începând cu sec. I î. Chr. și mai ales în cel următor, sec. I d. Chr. acest tip de vas ajunge la faza clasică a formei bine structurate, cu corpul ușor bombat, fundul drept, buza rotunjită
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
care provin de la amforele fusiforme, cu fundul ascuțit, corpul oval, gâtul lung-cilindric, buza îngroșată ca un guler, la exterior, prevăzute cu câte două torți, care pornesc de pe gât până pe umărul vasului. Acest tip de recipient este prezent în toate așezările dacice, precum și în multe necropole, în unele chiar folosite drept urne. La Săbăoani, în această necropolă nu a fost folosită nici o amforă ca urnă funerară. Prezența fragmentelor ceramice din această categorie de vase a fost descoperită la mai multe morminte, cum
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
în alte necropole, cum este cea de la Văleni, confirmă acest obicei, practicat cu bună știință. Cu toate că nu am descoperit nicio urnă cu găuri în pereți, interpretate ca „ferestre ale sufletului”, așa cum s-au găsit la unele morminte din marele cimitir dacic de la Văleni, trebuie să menționăm faptul că la mormântul de incinerație în groapa nr.12 se aflau două fragmente ceramice dintr-un vas urnă de culoare roșie, care erau perforate pe fundul vasului cu două găuri. De asemenea, nicio urnă
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
63 morminte de înhumație doar unul este de matur), nu mai încape nicio îndoială că ele aparțin aceleiași populații care își incinera restul morților. Inventarul necropolelor cercetate constituie, de asemenea, un argument deosebit de important în atribuirea mormintelor de înhumație populației dacice. Adăugăm faptul că nu există deosebiri de inventar între cele două tipuri de morminte. Obiceiurile de ritual și ale celor de port sunt aproape identice sau apropiate, cu unele mici deosebiri, mai ales în ceea ce privește cantitatea sau chiar calitatea unor piese
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
în așezare, cum sunt: capace, amforete carpice, amfore romane, cățui, castroane sau căni. Putem face totuși o legătură interesantă cu mormântul de înhumație din groapa nr. 6 din așezare, care este aproape identic cu mormintele de înhumație din marea așezare dacică de la Brad. Prezența unei jumătăți de râșnițe din tuf vulcanic, înmormântarea chircită a decedatului, într-o groapă cilindrică, pare a fi o situație similară cu cea de la Brad, dintr-o perioadă anterioară, care nu poate fi prea departe în timp
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
de asemenea un mormânt de înhumație. Prezența unor mărgele din pastă de sticlă roșie, caracteristice necropolelor din sec. II-III d. Chr., destul de frecvente și în necropola I de la Săbăoani, alături de râșnița din tuf vulcanic, numeroase în perioada clasică a culturii dacice, care lipsesc, însă, din repertoriul uneltelor la dacii liberi, pot constitui elemente de legătură între cele două etape din istoria strămoșilor noștri, care ne pot confirma o datare timpurie a necropolei I de la Săbăoani. Lipsa altor materiale, care să confirme
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
de la Săbăoani. Lipsa altor materiale, care să confirme o datare mai târzie, ne permite să spunem că necropola I de la Săbăoani aparține începutului sec. II d. Chr., eventual unei perioade nu prea îndepărtate de cucerirea romană, respectiv părăsirea marilor așezări dacice, de tip „dava” de pe Valea Siretului: Piroboridava, Tamasidava și Zargidava. II. C - NECROPOLA II, SEC. II-III d. Chr. c - Catalog Mormântul nr. 1 (Pl. 51/1; 73/ 1). Înhumat în groapă, în poziție întinsă cu mâinile pe lângă corp. Se afla
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
descoperite două asemenea piese, una din bronz, la mormântul de înhumație numărul 77 (Pl. 91/2) și cealaltă, din fier, la mormântul nr. 85 de înhumație (Pl. 63/3; 92/5). Acest tip de cercel este destul de frecvent în așezările dacice din secolele II-I î. Chr., I începutul sec. II d. Chr., cum este cel de la Brad. În necropola II de la Săbăoani nu s-au descoperit cercei sau pandantive din filigran de argint. Pandantive Din această categorie de obiecte de
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
Printre pandantivele descoperite la Văleni se numără și câteva din fier sau bronz și au fost trecute în tipul 3 de pandantive. Piese asemănătoare au fost descoperite în majoritatea necropolelor dacilor liberi. Ele apar și în perioada anterioară, în așezările dacice din sec. I î. Chr., I-II d. Chr., cum sunt cele de la Popești, Ocnița sau Brad. Aici ele apar și la mormintele de înhumație în gropi cilindrice, în special în așezarea deschisă. Cel de al doilea pandantiv (Pl. 60
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
îl include în tipul c4. Ele sunt foarte numeroase în toate așezările dacilor liberi, dar și în cimitire, cum sunt cele descoperite la Moldoveni, Poienești, Gălănești-Bărboasa, Vârtișcoi etc. Fructiere O formă specifică ceramicii dacilor liberi, cu adânci rădăcini în ceramica dacică din sec. II-I î. Chr.- I începutul sec. II d. Chr., o constituie fructiera. Este prezentă atât în așezări cât și în necropole, forma, ca atare, fiind folosită drept capace ale urnelor, întreagă sau numai părți din ea. Spre deosebire de
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
obținute în majoritatea necropolelor birituale ale dacilor liberi din Moldova, mai ales în cea mai mare necropolă cercetată până în prezent, cea de la Văleni. Situația din cele două necropole de la Săbăoani este mult mai convingătoare cu privire la folosirea înhumației de către această populație dacică, fiind o continuare a obiceiurilor abia scoase la iveală prin cercetările din așezarea deschisă din cetatea dacică de la Brad. Cu excepția unor situații speciale date de răscolirea pământului prin lucrările agricole, eroziunea solului sau intervenția crotovinelor, toate mormintele de înhumație sunt
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
cercetată până în prezent, cea de la Văleni. Situația din cele două necropole de la Săbăoani este mult mai convingătoare cu privire la folosirea înhumației de către această populație dacică, fiind o continuare a obiceiurilor abia scoase la iveală prin cercetările din așezarea deschisă din cetatea dacică de la Brad. Cu excepția unor situații speciale date de răscolirea pământului prin lucrările agricole, eroziunea solului sau intervenția crotovinelor, toate mormintele de înhumație sunt așezate în gropi simple, de formă dreptunghiulară, cu colțurile ușor rotunjite, nu prea adânci, în poziție întinsă
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
un vas borcan lucrat la mână. Toate acestea fac dovada unor ritualuri speciale dedicate acestui important moment din viața comunității dacilor liberi. Trebuie să menționăm faptul că în necropola II de la Săbăoani nu s-a descoperit nici un fragment de ceașcă dacică, acea cățuie prezentă în toate așezările și necropolele din această perioadă, cum sunt necropolele de la Poienești, Pădureni, Văleni sau Soporu de Câmpie din Transilvania, ori Locusteni din Oltenia. O semnificație aparte o au acele de cusut, care s-au descoperit
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]