4,493 matches
-
și mai târziu a fost funcționar în poliție - polițist-contabil, contabil, iar mai târziu a continuat munca de contabil, dar nu în poliție. Dar adesea trebuia să-și ia două slujbe și șsă lucrezeț până seara târziu, ca să putem trăi de-decent. Asta e cam tot ce-mi amintesc, așa, de fapt. I: Îți aduci aminte, poate, un episod aparte, ceva care să te fi marcat în vreun fel? S: Ceva foarte, adică o chestie, o experiență, o experiență între ghilimele, care
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
reprezintă pentru mulți oameni o schimbare dramatică. Ne adaptăm spontan la schimbările în bine, dar greula cele care ne cer efort de reînvățare (vezi Quinton, 1993, pp. 245-246). Este de înțeles că cei mai mulți oameni vor mijloace materiale pentru o viață decentă, pentru ei și cei apropiați, un anume control al propriei vieți, o identitatexe "„identitate", respect de sine și de alții (Honderich, 1991, p. 15). Deocamdată însă, cei mai mulți oameni sunt „loserii”, ratații tranziției 23. Sfârșitul comunismului a fost însoțit de mari
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
în 1982, Planul de acțiune și Declarația finală, au definit trei orientări prioritare ale politicilor publice: - asigurarea unei dezvoltări durabile într-o lume care îmbătrânește din punct de vedere demografic; - promovarea stării de sănătate și a unui mod de viață decent pentru persoanele în vârstă; - crearea unui mediu favorabil pentru toate vârstele. Ulterior, la nivel global s-a înregistrat un ușor progres în integrarea populației vârstnice, mai ales în țările în curs de dezvoltare, dar și în țările aflate în tranziție
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
2004, la Editura A 92, Iași, o are ca autoare pe Adina Mihăilescu, cercetător științific în cadrul Institutului de Cercetare a Calității Vieții. Autoarea ne oferă un volum bine structurat și documentat asupra unor metode de calcul privind minimul de trai decent și de subzistență. Interesul manifestat prin cercetări de-a lungul anilor arată maturizarea autoarei în domeniul studiat. Volumul este structurat în patru capitole, un cuvânt introductiv, concluzii, bibliografie, anexe și grafice, în care sunt supuse atenției: conceptul de minim de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
maturizarea autoarei în domeniul studiat. Volumul este structurat în patru capitole, un cuvânt introductiv, concluzii, bibliografie, anexe și grafice, în care sunt supuse atenției: conceptul de minim de trai (capitolul IĂ, metoda normativă ICCV de calcul al minimului de trai decent și de subzistență (capitolul IIĂ, costurile sociale în România (capitolul IIIĂ, opiniile și părerile populației din România privind condițiile de viață în perioada 1990-2000 (capitolul IVĂ. Fenomenul sărăciei, din punctul de vedere al Adunării generale ONU, vizează „acei oameni care
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
se bazează pe percepția indivizilor cu privire la ceea ce înseamnă venit minim necesar pentru acoperirea nevoilor proprii” (p. 13Ă. Pentru calculul consumului curent al unei persoane (alimentar, îmbrăcăminte, încălțăminte, locuință, servicii, educație formare profesională, statut socială a fost identificat minimul de trai decent. Minimul de subzistență este legat de supraviețuirea unei persoane condiționate de ajutorul public pe termen scurt. Capitolul 2 tratează metodele de măsurare a sărăciei din țara noastră. Astfel, Institutul de Cercetare a Calității Vieții, folosește cu preponderență o metodă normativă
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
Capitolul 2 tratează metodele de măsurare a sărăciei din țara noastră. Astfel, Institutul de Cercetare a Calității Vieții, folosește cu preponderență o metodă normativă, „elaborând o structură proprie a produselor necesare atât pentru minimul de subzistență, cât și pentru minimul decent de trai” (p. 17Ă. Această metodă „ia în considerare modelele de consum existente în societate” (p. 17Ă. Mergând mai departe, autoarea ne face cunoscut ce anume se ia în considerare pentru a calcula minimul de trai decent pentru o familie
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
și pentru minimul decent de trai” (p. 17Ă. Această metodă „ia în considerare modelele de consum existente în societate” (p. 17Ă. Mergând mai departe, autoarea ne face cunoscut ce anume se ia în considerare pentru a calcula minimul de trai decent pentru o familie de doi adulți activi din mediul urban, cu doi copii în întreținere. Din acest punct de vedere, vom avea în vedere: consumul alimentar, asigurarea îmbrăcămintei și încălțămintei, locuința, transportul, rechizitele și alte articole de papetărie, medicamentele. Așa cum
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
Nud, alb, mic ca o Diană Sub al piersicii tulei, Sub șalvarii de sultană!”... Aceste grațioase făpturi beau pînă la fund cupa desfătării, dar, Încă o dată, Bolintineanu evită să ne introducă În „cămara de misteri”. Reputatul lui senzualism este destul de decent. La vedere rămîne doar expresia celei mai clare pudori. Să se observe, În Legendele istorice și Basme, unde femeile au un loc important, că, Înainte de a deschide gura, doamnele, junele copile se rumenesc invariabil la față. Să cităm: Doamna lui
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de preț a femeii și pe aceasta o cercetează, cu disperare, cu impaciență, Îndrăgostitul incurabil. Revenind la pasiunea pe care o reclamă versurile lui Conachi, constatăm că ea se menține În sfera sufletului (adică a emoției) și a unei senzualități decente. O deschidere, dar nu prea mare, are spre agape și spre mania erotică, amestecînd miturile Într-un lirism În esență ceremonial. Totul e cum spui, Înainte de orice este mimarea unei mari umilințe În fața obiectului erotic. Dragostea este, repet, văzută ca
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu dizabilități au dreptul la Îngrijire, educație și instruire specială, menite să le ofere maximum de autonomie posibilă, un trai deplin și activ În societate: „[...] pentru copiii cu handicap fizic sau mental trebuie să se asigure o viață Împlinită și decentă, În condiții care să le garanteze demnitatea, să le favorizeze autonomia și să le faciliteze participarea activă la viața comunității”. De asemenea, același articol prevede că acești copii pot primi la cerere un ajutor gratuit adaptat situației copilului, a părinților
DREPTURILE COPIILOR CU DIZABILITĂȚI – ÎNTRE PRINCIPII ŞI REALITATE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Liviu A. MĂGURIANU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2123]
-
dintr-o necesitate naturală. Obișnuit din copilărie a G. Călinescu vedea casa deschisă, s-ar fi simțit singur dacă nimeni nu l-ar fi vizitat. Tăcerea telefonului câtăva vreme îl punea în panică. Pomponescu suferea de o neurastenie invizibilă, foarte decentă, de frica de solitudine și de scăderea prestigiului, și făcea politică numai pentru a-și putea întreține un aparat social factice. În fond, cunoștea superficialitatea oamenilor care îl frecventau, invidiind nepăsarea lui Ioanide și totodată mirîndu-se de o existență ce
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
împreună cu viitorul său director de cabinet, care făcea repetițiile eventualei sale misiuni, la șosea. Avea obiceiul să se plimbe din când în când astfel, înainte de a lua masa în oraș, totdeauna cu cineva, Pomponescu având până și melancolia sociabilă și decentă. Pe când mergeau alături la pas, zări la oarecare distanță un bărbat cu trei copii în dimensiuni crescendo, o fetiță ca de patru ani și doi băieți, respectiv de vreo șase ani și nouă ani. Copiii se țineau de mână, iar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
aventuri, le făcea însă cu bonton, cerând imperios unui bărbat să fie mereu "șarmant". Ea întreținea relații de prietenie mondenă cu bărbați cu care se afirma insistent a fi fost odată în raporturi mai intime, însă nu rezulta din întîlnirile decente ale celor împricinați nimic suspect. Într-un cuvânt, madam Farfara prefera pentru ea și pentru Ioana oameni "bine", cu usage du G. Călinescu monde. Cea mai nimerită metodă de a destrăma o legătură superficială era pentru Ioanide a ieși cât
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
munca altuia. Dimineața, guvernanta venea cu copiii și-i dădeau colectiv bună ziua, lucru ce încînta pe Gulimănescu. Soția lui nu făcea gospodărie, masa n-avea calitatea aceleia a lui Suflețel, Gulimănescu angaja totuși bucătărese capabile de a pregăti un prânz decent. De altfel nu invita pe nici unul din cunoscuții lui la masă, excepție făcând rudele intime, spre deosebire de Suflețel, în casa căruia la anume evenimente se ofereau festinuri din cele mai reușite, bineînțeles urmate de interpretări din Properțiu sau din alt poet
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dădeau sentimentul importanței. Avea de altfel și dreptate ca bărbat. De vreme ce Ioana îl dezamăgise într-un chip așa de neprevăzut, o elementară cruțare a demnității personale cerea să se informeze discret dacă Ioana îl mai avea în vedere. Un chip decent de reapropiere ar fi fost prin madam ValsamakyFarfara. Despre aceasta, însă, amicii lui Pomponescu nu scoteau o vorbă, din grija de a evita orice aluzie la nefericitul incident cu Indolenta. Evaziunea sistematică era tot așa de stridentă, și Pomponescu roși
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
doamnă într-un cerc bărbătesc precumpănitor matur. Aci se simțea ferită de orice neglijență ori ironie. Madam Farfara era o femeie care nu strica niciodată cheful cuiva și spunea prezent la toate escapadele, cu condiția să fie făcute de oameni decenți. Astfel, propunerile lui Pomponescu sau Ioanide, ambii bărbați "șarmanți", după ea, le aproba, oricât de riscante ar fi părut, fiindcă avea încredere în tactul respectivilor. Odată Pomponescu vru să vadă ce localuri de perdiție frecventează Hangerliu și se lăsă călăuzit
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fizică, sub durata cântecului, când trupul intra într-o erecție musculară, care înnobila toată ființa. Momentele cele mai distinse ale Indolentei se ghiceau a fi tocmai cele mai riscate, convulsiunile erotice. După acest entuziasm secret, cădea ziua într-o apatie decentă și inexpresivă. Iui Pomponescu îi era frică de femeile petulante, de formulă instabilă și cu inițiativa brutală. Astfel, nu se adapta deplin decât femeilor care îl conduceau politicos sau celor care se lăsau conduse docil. Indolenta avea numai calmul, nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
împreună cu bărbatul, singură are o vârstă oribilă. Treizeci de ani la o celibatară înseamnă renunțarea la un fel de viață. Eu am reîntinerit când am acceptat să rămân cum sunt toată viața. Pe Pica n-o pot vedea singură. Era decentă, rușinoasă, dar l-a primit pe Gavrilcea fără a se feri de mine, ca pe un drept al ei. Nu te-ai ocupat de ea, trebuia s-o măriți mai devreme, la optsprezece-nouăsprezece ani. - Nu mi-a trecut prin cap
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
gust, a te spînzura! E un caz aici la"Întîmplări din Capitală". Unul care se agață de cuiul de la lampă. Închipuie-ți surpriza familiei când dă de o asemenea scenă oribilă! Dacă vrei să te sinucizi, alege alte căi, mai decente. . - Ai început să admiți sinuciderea? Întrebă Pomponescusurîzînd. . - Ba deloc, dragul meu, zic așa pentru cei care au aceastănefericită pornire. . - Și cu ce ai vrea dumneata, maman, să-și ia viața un astfel de nenorocit, cu revolverul? . - Oh, nu! Și asta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
prevăzut prin lege, când se pune în pericol viața clientului sau a altor persoane, când se transferă cazul; * se va păstra confidențialitatea când se prezintă un caz social în mass-media; * în relația cu clientul, profesioniștii implicați vor adopta un comportament decent, evitând să afecteze prin atitudinea lor starea psihică și fizică a beneficiarilor. Responsabilități etice față de instituție: * se vor respecta politica, principiile și regulamentele interne ale instituției angajatoare; * se va urmări participarea la îmbunătățirea politicilor sociale și procedurilor instituției angajatoare și
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
sau ). De aici rezultă următoarele combinații, ce constituie, de fapt, cele patru poziții fundamentale de viață: Eu+Tu+ (Eu sunt OK, Tu ești OK) "Aceasta este poziția "sănătoasă" (sau, în terapie, cea a "însănătoșirii"), cea mai potrivită pentru o viață decentă, poziția eroilor și a prinților, a eroinelor și a prințeselor autentici", precizează întemeietorul Analizei Tranzacționale, E. Berne (2006, p. 114). Poziția Eu+Tu+ este cea mai constructivă. Persoana este conștientă de propriile sale responsabilități, acționează în mod realist și cooperant
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
stăruie asupra actelor vieții. Nu e totuși cu putință mai mult? În jurnalul lui Eckermann nemulțumește tocmai faptul că autorul lui nu e decât un documentarist, un partener fără destin la o aventură la care nu știe să asiste decât decent; un personaj fără ambiții, care nu se caută și nu se găsește, simplu subiect al unei admirații care nu-i lasă decât libertatea consemnării. În schimb, în paginile acestea există o dublă mișcare: pietatea, care este o formă a supunerii
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
răzbunare și linșaj. Tot ce își propunea era să provoace o presiune morală în vederea unei retrageri pioase. Tonul mâniei lipsea cu desăvârșire din el. Pe unii i-a contrariat mesajul lui: dacă veți avea o cădere pe gânduri și o decentă ieșire din scenă, vă vom iubi. Vă vom iubi?" Dar cum să iubești o lichea, fie ea și renunțîndă? Această virtuală declarație de iubire care atunci suna deplasat își vădește de-abia astăzi sensul. Și îl dovedește tocmai prin vidul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
urmați de Gavril Conachi și de nora sa, Elinco Manu. Din această situație nu trebuie să se înțeleagă cumva că țiganii umbrăreșteni s-au ridicat, din punct de vedere economic, al preocupărilor și comportamentului zilnic, la un nivel corespunzător traiului decent, în rând cu al sătenilor români, alături de care au conviețuit sute de ani. Ei au rămas cu vechea lor mentalitate, aceea de a munci puțin și a trăi de azi pe mâine. Cerșitul la săteni cu ocazia sărbătorilor ori a
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]