113,833 matches
-
nominale sau ordinale. Pentru testarea diferenței dintre mediile a mai multe grupe diferite s-a folosit analiza de varianță unifactorială (One-way ANOVA). Metoda de corelație bivariată Pearson a fost utilizată pentru a examina corelațiile dintre variabile. Semnificația statistică a fost definită ca p <0,05. Pacienții cu DZ2 nou diagnosticat au prezentat și SM în procent de 86,6, femeile înregistrând o prevalență a SM semnificativ mai mare decât bărbații (92% vs. 81,57%, p<0,05). Frecvența, în ordine descrescătoare
Revista Medicală Română by Andrada Mihai () [Corola-journal/Journalistic/92297_a_92792]
-
nuanțate reflecții asupra poeziei în general, în revista "Familia" din Oradea: ŤPoezia nu e o imagine a realului, ci o replică la real, o construcție noneuclidiană în verbť. Cu atît mai mult dacă este vorba de o lirică Ťde ideiť - definită într-un răspuns la o anchetă (din același an) a săptămînalului ŤGazeta literarăť: ŤVorbind în limbaj hegelian, Ideea (deci orice idee) are un comportament dinamic și dramatic: ea poate fi oricînd eroul unei desfășurări cvasiepice. Problema este de a nu
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
lui Dan Pița, filme alegorico-parabolico-simbolico-distopice relevînd un blocaj al cineaștilor Epocii de Aur. Mungiu lasă povestea să se spună singură, astfel încît efectul obținut este paradoxal. Nu realitatea faptului cotidian sare în ochi, ci o hiperrealitate a unei lumi demente definită drept normalitate, unde oroarea este înregistrată ca firesc ca fapt cotidian. Mungiu a definit poate cel mai bine sistemul comunist, totalitar într-un fel oblic, ocolindu-l ca subiect în sine. Despre ce este vorba? O studentă, Găbița (Laura Vasiliu
O lume minunată în care veți găsi...: 4,3,2 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9279_a_10604]
-
lasă povestea să se spună singură, astfel încît efectul obținut este paradoxal. Nu realitatea faptului cotidian sare în ochi, ci o hiperrealitate a unei lumi demente definită drept normalitate, unde oroarea este înregistrată ca firesc ca fapt cotidian. Mungiu a definit poate cel mai bine sistemul comunist, totalitar într-un fel oblic, ocolindu-l ca subiect în sine. Despre ce este vorba? O studentă, Găbița (Laura Vasiliu) rămîne însărcinată și se decide destul de tîrziu să facă un avort. În Republica Socialistă
O lume minunată în care veți găsi...: 4,3,2 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9279_a_10604]
-
lor. Iar aceasta nu este proiectată în mod abuziv, fără raportare la experiențele de viață. E obținută, în mai multe rânduri, acea senzație rară, dostoievskiană, de continuum romanesc. Teoriile unui erou îl pun în mișcare și-l poartă prin societate, definindu-l exact în măsura în care acțiunile și reacțiile lui, ceea ce face și ceea ce refuză să facă, exprimă o filozofie proprie. O bună parte din personajele Căderii... sunt, în prezentul acțiunii și al rememorării, dispărute din cadru. Au murit, au emigrat, viața lor
Clopotul spart by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9271_a_10596]
-
deopotrivă, sau serialul TV, It (1990), eu însă am preferat întotdeauna mai puțin cunoscutul Pet Sematary (Cimitirul animalelor, 1989), regizat de Mary Lambert după un alt roman omonim. Stephen King știe să redea adevărata forță mitului urban, a legendelor care definesc un terioriu decupat din vastitatea unui spațiu dificil de cuantificat. Mai aproape de ceea ce se întîmplă în film este romanul și filmul cu același nume, The Shining, unde nu doar o cameră, ci un întreg hotel este bîntuit. Ce-i drept
Demonii de la 1408 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9297_a_10622]
-
super cașto" (calificativ.ro), "e cașto rău de tot" (videoclip.cinemall.ro), "jocul este cool, cașto, mișto, tare" (forfun.ro), "un text cașto" (poezie.ro) etc. În dicționarul de argou on-line "123urban.ro", cuvîntul e înregistrat (30 oct. 2006) și definit prin sinonime: "ca lumea, cool, mișto". Unele însemnări transmit impresia (pe care o împărtășesc) că termenul a ieșit la un moment dat din circulație, părînd să caracterizeze o fază mai veche a argoului contemporan - "pe vremea mea se zicea "cașto
Cașto by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9312_a_10637]
-
la o grilă interpretativă ideologizată, în spirit fie marxist, fie, mai des, naționalist. Nu mă refer neapărat la distorsiuni majore, ci la formulări abile, care evitau implicațiile neconvenabile. Termeni ca domn sau voi(e)vod, ungrovlah, descălecare etc. au fost definiți dintr-o perspectivă care privilegia ideile recomandabile în epocă (independență, continuitate), evitînd asocierile cu noțiunea de vasalitate și minimalizînd conflictele de orice fel. este cu siguranță termenul cel mai interesant, despre care au scris mai mult istoricii decît filologii. Textele
Descălecare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9296_a_10621]
-
la moară inamicilor. Așadar, excluzînd sensul prim - "a se da jos de pe cal" - ceea ce oferă dicționarele noastre este destul de limitat și monoton: în DEX, a descăleca, cu paranteza explicativă "(Termen folosit mai ales de cronicari în legătură cu întemeierea țărilor românești)", este definit ca "A se așeza într-un loc, întemeind o țară"; în DLRM (1958), exista un singur adverb în plus: "A se așeza statornic într-un loc, întemeind o țară". În NDU (2006), apare o separare în sensuri, dar variația e
Descălecare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9296_a_10621]
-
ansamblu. Acolo unde Vighi este sentimental, nostalgic și participativ, Horia Ursu este cool, detașat, uneori cu accente sarcastice. Daniel Vighi se aruncă în trecut ca într-un bazin, este dominat de amintiri mai vechi sau mai noi și încearcă să definească psihologia oamenilor prin prisma obiectelor din arealul lor. Horia Ursu rămâne ferm ancorat în prezent, trecutul (fie el mai apropiat, din perioada comunistă sau mai îndepărtat, moștenirea culturală a Imperiului) este adus în discuție doar prin felul în care el
Mitteleuropa în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9294_a_10619]
-
creadă că ceilalți, ascultîndu-i și dîndu-le dreptate, se vor înclina cu reverență în fața opiniei lor. În realitate, nu-i aude nimeni și toți scriu pentru propriul lor uz. Potrivit lui Enzensberger, fanaticul musulman, căruia eseistul german îi spune "perdantul radical", se definește prin cîteva trăsături clasice: "aceeași disperare față de propriul eșec, aceeași goană după țapi ispășitori, aceeași pierdere a simțului realității, aceeași nevoie de răz-bu-nare, aceeași obsesie a virilității, același sentiment compensator de superioritate, fuziunea distrugerii și a autodistrugerii, și dorința compulsivă
Perdantul învingător by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9303_a_10628]
-
nu se îndoiește că, dacă în Europa secolului XX au existat două sisteme totalitare, acelea au fost nazismul și comunismul. Din păcate, dacă în această privință toți specialiști împărtășesc aceeași convingere, unanimitatea se risipește de îndată ce aceiași teoreticieni încearcă să le definească identitatea. Căci pe cele două totalitarisme nu le poți identifica decît comparîndu-le, numai că, dacă le compari, atunci vrînd-nevrînd ajungi ca, pe lîngă asemănări, să scoți la iveală și deosebirile, și tocmai diferențele acestea sunt cele care te duc cu
Memoria selectivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9325_a_10650]
-
justificată, înlocuind afectivitatea cu rațiunea, ar fi alta: un om atât de imoral nu putea fi un scriitor atât de bun pe cât îl cred unii. (Evit să folosesc noțiunea de "mare scriitor", pe care nu aș ști cum s-o definesc cât mai concis.) Cu alte cuvinte: dintr-o biografie detestabilă nu are cum ieși o operă admirabilă. Logica cealaltă ar formula invers: o operă admirabilă scuză o biografie detestabilă. Cum să ieși din această dilemă? Evident: citind "obiectiv" opera și
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
economiei politice. Mai mult sau mai puțin, în doze de concentrații variabile, despre asta e vorba în proaspăt apăruta carte Onoarea și onorariul. Știm prea bine, încă de pe vremea indigestelor comentarii școlare, că personalitatea auctorială a lui Ioan Slavici se definește cumva în funcție de o temă financiară. Că e vorba despre agonisirea treptată și minuțios urmărită, că e vorba despre afaceri ilicite de mafie western sau de găsirea - perdantă până la final - a vreunei comori, e mai puțin important. Cum de - atunci - nimeni
Slavici, managerul nostru by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9351_a_10676]
-
Ion Simuț Dintre noțiunile folosite pentru a defini Galeria cu viță sălbatică (1976) în critica de întâmpinare - roman politic (aproape toți criticii), roman de idei (Nicolae Manolescu), roman-eseu (Dan Culcer) - cea mai potrivită mi s-a părut sintagma lui Ion Vlad: romanul unui moralist. La suprafață, cartea lui
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]
-
ar fi, continui să rămâi comunist, ca o datorie contractată pe viață... Nu, nu te scalzi de două ori în apa aceluiași fluviu" (p. 129, în ediția a doua, 1979, din care voi cita și în continuare). Chiril Merișor se definește deci ca un comunist heraclitean (un exemplar ciudat, sortit primul pieirii, în folosul salvării speciei de comunist tipic); nu era, cum s-ar fi cuvenit, un comunist inflexibil, dogmatic. Era un comunist moderat, modest, cu o fire mult prea slabă
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]
-
relația dintre Dumnezeu și om trebuie să fie una de dragoste. Dumnezeu nu trebuie să-și iubească creatura. El doar îi dă naștere și apoi îi cere să respecte o seamă de prescripții morale. Respectarea acestor norme sunt cele care definesc binele și adevărul acestei lumi, iar ele nu pot fi înlocuite de reguli laice a căror sursă să fie instituțiile unui stat democratic, și asta pentru că orice instituție e ceva omenesc și perisabil, în timp ce prescripțiile Coranului reprezintă cuvîntul necreat și
Lumi paralele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9381_a_10706]
-
ceva, obișnuia să spună " Cine nu știe de rușine, trebuie să știe de frică". În istorie, rușinea dispăruse de mult: când a dispărut și frica, strălucirii pe care o visam i-a luat locul ceva tulbure și amenințător, greu de definit, dar bine organizat. - Nu se cunoaște nimic scandalos despre viața ta particulară (într-o țară în care nici un secret nu rezistă mai mult de o săptămână). Căsnicia ta cu Romulus Rusan a intrat în mitologia vieții literare. În ceea ce privește fidelitatea conjugală
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
aș putea spune că, din punctul meu de vedere, nici nu există. Ceea ce mi se pare extrem de schimbat este mecanismul editorial și viața librăriilor, felul în care cărțile nu se mai vând în funcție de valoarea sau aura lor (întotdeauna greu de definit, inefabile, trecând ca un frison de la cititor la cititor), ci în funcție de anvergura reclamei, selectând după reguli misterioase care - ca tot ce nu înțeleg - mă fascinează. - Te rog să-ți folosești darul previziunii încă o dată, azi, când totul pare confuz și
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
urmărit, de atunci, cu mare atenție. Și am aderat, cum se spune. Cool sau pătimaș. I-am admirat, i-am încurajat, mi-am exprimat, constructiv și întotdeauna cu argumente, reținerile, reticențele. Aproape fiecare din inițiatorii acestui curent, DramaAcum, și-a definit drumul. De curînd, am văzut la Teatrul Național din Iași o piesă scrisă de Maria Manolescu și pusă în scenă de Radu Apostol: "With a little help from my friends". Tot Maria Manolescu a scris și piesa "Sado-Maso-Blues Bar", regizată
Totu-i vechi și nouă-s toate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9409_a_10734]
-
natură radical diferită - în societatea românească. Voi da aici un exemplu. L-am ales tocmai pentru a indica faptul că asumpții de genul celor menționate mai devreme caracterizează aranjamente instituționale de natură foarte diferită. Mă refer la cele care au definit întreprinderile socialiste, precum și continuatoarele acestora - întreprinderile de stat, așa cum au funcționat ele în întreaga perioadă de tranziție postsocialistă. Într-un sens deloc metaforic se poate spune că instituția întreprinderii socialiste a fost construită pe premisa abundenței potențial infinite. J. Kornai
Aranjamente instituţionale alternative de guvernare a bunurilor comune. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
înregistrează progrese deosebite și în ceea ce privește motricitatea. Deprinderile naturale și de bază se perfecționează, iar pe fondul lor se formează și se consolidează altele noi, mai complexe. Din aceste motive această vârstă este mai indicată pentru dezvoltarea calităților motrice. Indicii care definesc viteza, îndemânarea și rezistența aerobă cresc rapid. Paralel cu acești indici trebuie să se acorde o atenție deosebită mobilității, care dacă nu este menținută corespunzător poate regresa. În perioada ciclului primar trebuie pus accentul pe formarea corectă a priceperilor și
JOCUL SPORTIV – MIJLOC DE RELAXARE ŞI FORTIFICARE by MOCANU ALINA () [Corola-publishinghouse/Administrative/1301_a_2051]
-
Iris-Patricia Golopența, Alexandru Volacu Sumar: În acest capitol construim o prezentare introductivă a problemelor de acțiune colectivă ce au ca obiect central bunurile comune. Capitolul este împărțit în două secțiuni. În prima secțiune definim bunurile comune și ilustrăm o serie de situații în care gestionarea acestora este problematică. De asemenea, pornind de la exemplul oferit de Hardin (1968) privind supraexploatarea pășunilor, discutăm tragedia bunurilor comune, cele două soluții clasice propuse pentru ieșirea din dilema socială
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
în funcție de posibilitatea excluderii indivizilor de la consumul acestora, obținând alte două categorii de bunuri: (1) în care excluderea e fezabilă și (2) în care excluderea nu e fezabilă. Această clasificare este ulterior preluată și utilizată de Olson (1965, p. 14), care definește un bun colectiv ca „un bun care, atunci când o persoană [...] dintr-un grup [...] îl consumă, nu poate fi reținut de la consumul celorlalți din grup” (Olson, 1965, p. 14). Un exemplu paradigmatic de bun în care excluderea nu e fezabilă este
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
unui stat). 1.3.2. Arena de acțiune „O arenă reprezintă pur și simplu situația în care se desfășoară un anumit tip de acțiune” (Ostrom, 1990, p. 68). Elaborând, arena de acțiune reprezintă cadrul social în care participanții își vor defini strategiile și vor interacționa, fiind condiționați de pozițiile pe care le ocupă, de nivelul de informație pe care îl dețin asupra situației și de potențialele costuri și beneficii aferente rezultatelor. Interacțiunile indivizilor pot fi formalizate în cadrul teoriei jocurilor ca jocuri
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]