3,498 matches
-
copii și adolescenți suferind de o afecțiune maniaco-depresivă. Ei precizează în același timp raritatea unui astfel de diagnostic. Începând cu anii optzeci, articolele sunt din ce în ce mai numeroase. Cităm spre exemplificare: - Dugas și colab. (1985), care raportează trei cazuri de sindrom Cotard, delir de negare a organelor. Este vorba de o simptomatologie bogată, întâlnită frecvent în stările melancolice, stările mixte și postmelancolice. În două cazuri (băiat de 16 ani, fată de 14 ani) autorii consideră că este vorba despre o tulburare bipolară. Al
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
băiat de 16 ani, fată de 14 ani) autorii consideră că este vorba despre o tulburare bipolară. Al treilea caz, un băiat de 15 ani, a murit într-un context melancolic. Autorii subliniază că „este o eroare să considerăm acest delir impresionant ca fiind schizofrenic, deoarece apare la un adolescent”; - Fillatre și colab., în 1990, care raportează cinci cazuri de sindrom Cotard la adolescenți și adulți tineri. După un tratament cu electro-convulsivoterapie, autorii observă o schimbare hipomană sau maniacă a dispoziției
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
uneori cu aspect erotoman, ca manifestare incipientă a unei stări maniacale, ansamblul de tulburări ameliorându-se prin litioterapie. Și noi, împreună cu Gal (1993), am observat recent două cazuri de erotomanie la doi adolescenți: - un adolescent de 16 ani prezenta un delir pasional în cadrul manifestării unei stări depresive majore. Dacă revendicările amoroase se definesc prin existența a trei faze, speranță, supărare, ranchiună, caracteristici ale erotomaniei după Clerambault, un sindrom depresiv apare în prim plan. Adolescentul este trist. Starea depresivă invadează puțin câte
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
retrospectiv simptomatologia a 21 de adolescenți cu vârste între 13 și 19 ani diagnosticați cu „tulburare timică”, „schizofrenie” sau „psihoză schizo-afectivă”. Acești autori aduc următoarele argumente în favoarea tulburărilor timice: - antecedente familiale privind manifestarea tulburărilor timice la rude de gradul întâi; - delir și halucinații în funcție de dispoziție; - mare sensibilitate la testul cu dexametazonă la adolescenții deprimați cu manifestări psihotice; - eficiența litiului în mania simplă și delirantă (intervale mai lungi); - eficiența asocierii antidepresivelor-neurolepticelor în depresiile delirante; - eficiența litiului ca tratament preventiv în tulburările de
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
7 ori mai puțin Antecedente personale cu acțiune morbidă ? sau - - Perturbare „subtilă a comportamentului și dezvoltării psihomotorie” - Tulburare de personalitate? anxioasă-de evitare excentrică schizoidă asociere trăsături schizoide și borderline Nici un indicator validat Argumente clinice Debut brusc Lentoare psihomotorie Semne psihotice (+++) Deliruri și halicinații în raport cu dispoziția Halucinații tranzitorii și non-elaborate Mai multe idei delirante, mai puține halucinații și mai puține afecte aplatizate Argumente farmacologice Hipomanie indusă de antidepresive (+++) Test terapeutic cu timoregulatoare Argumente psihodinami-ce exacerbare excesi-vă și incomprehensivă a pulsiunilor capacitate de
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
diagnosticelor inițiale, toate acestea explică pauzele frecvente în ceea ce privește aplicarea unui tratament timoregulator după cum s-a întâmplat în cazul nostru; aceeași situație a fost și pentru tratamentul psihoterapeutic. EPISOD DELIRANT ACUT ȘI TULBURARE BIPOLARĂ După prima descriere a lui Magnan a „delirului polimorf al degeneraților” care va deveni „puseu delirant acut”, toți autorii a scos în evidență dimensiunea timică asociată foarte regulat tulburării manifestată când ca o depresie, când ca o exaltare maniacală. În ciuda acestui punct de vedere, tradiția terapeutică a fost
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
spune că, în absența criteriilor diagnostice diferențiale clare, este mai puțin grav să tratăm o tulburare de dispoziție ca pe o patologie psihotică decât să procedăm invers. Entitatea „puseu delirant acut” rămâne o particularitate a nosografiei franceze. În clasificările internaționale, „delirul acut” ocupă un loc nedefinit deoarece codurile diagnostice sunt numeroase și nu întrutotul satisfăcătoare (DSM-IV: tulburare psihotică scurtă, tulburare delirantă, tulburare psihotică nespecifică etc.; CIM-10: tulburare psihotică acută polimorfă fără simptom schizofrenic, alte tulburări psihotice acute, mai ales delirante, alte
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
dispare după șase luni de evoluție pentru pacienții care au rămas incluși în studiu. Astfel, ca urmare a acestui studiu, apare în mod clar faptul că prescrierea doar a unui tratament timoregulator se dovedește eficientă atunci când este vorba despre simptomul „delir” al unui episod psihotic acut. Aceasta înseamnă că în acest tip de patologie, componenta timică este cel puțin la fel de frecventă și importantă ca și componenta psihotică și că pare justificat să inversăm regula lui Jaspers: în fața unei patologii delirante acute
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
A explica orice prin orice este faza de retrogradare a științei la neștiință, când forma cunoașterii dată prin vorbire se originează în entuziasme obscurantiste și explozii verbale ale ignoranței, în expunerea beției cuvintelor care ies direct din beciurile ignoranței, în delirul grandorii inspirate de ultima lectură. Economia este pândită, pe de altă parte, de mecanicizarea analizei venită pe calea excesului de preferință a expertizei, forțată să dea soluții miraculoase la bolile cauzate de decizii inadecvate, dar care, în regim de viteză
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
să fie oare un filosof, la fel ca Parmenide sau Heraclit? Să fim serioși... Dat deoparte, refuzat în rândurile filosofilor serioși, ignorat, Aristip suporta neajunsurile acestei reputații care, așa cum se întâmplă adesea, ține de fantasmele, de imaginarele neînfrânate și de delirurile iscate în mintea celor mărginiți, a celor mărunți și meschini când vine vorba de plăcere. Însuși acest cuvânt îi stânjenește și-i face arțăgoși pe pedanții triști și constipați. Căci cum s-ar fi putut vorbi corect despre Aristip și
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
el oare un asemenea diagnostic în absența oricărei iconografii?), misticism refulat (foarte bine refulat, de vreme ce-i mai radical imanent decât Lucrețiu, să mori, nu alta...), predestinare pentru sinucidere (ce dovezi mai există în afara sfintelor alegații ale perfidului Ieronim, ucigaș-șef?), deliruri melancolice (care-s simptomele reperabile în existența lui? unde? și când?), culpabilitate de origine sexuală (impotența terapeutului proiectată asupra pacientului! ceva clasic...), dezgust față de viață și tulburări psihice (diagnosticate la douăzeci de secole distanță, fără nicio mărturie despre ceea ce a
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
plac nici trupul, nici dorințele, nici pulsiunile, nici plăcerea și își transformă propria incapacitate de a trăi într-un trup fericit în resentiment generalizat machiat cu pretextele universalului. 3 Ura față de luciditate. Lucrețiu plătește pentru extrema lui luciditate cu un delir pe seama numelui său. Ceva obișnuit... Nu-s deloc îndrăgiți cei care sfâșie vălul, risipind iluziile pe care cea mai mare parte a oamenilor își construiesc măruntele lor existențe. Lucrețiu asasinează ficțiunile, condamnă la moarte, calm, prin rațiune raționantă și rezonabilă
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
pentru că majoritatea oamenilor se mint, se iluzionează, construiesc decoruri de teatru în care-și spun povești. Pentru a nu privi în față mizeria propriei lor existențe, tragismul destinului lor, ridicolul oricărui divertisment social și ineluctabilitatea dispariției lor anunțate. De unde și delirul lor de invenții, tehnicile puse la punct pentru a evita să privească ceea ce trebuie văzut. Negare, rea-credință, refulări, proiecții, bovarism, tot atâtea mecanisme de apărare organizate timp de secole de către oameni pentru a evita cruzimea evidenței. Tot atâtea ficțiuni, fabulații
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
exemplu, (atât cea preponderent emoțională, explozivă, cât și cea întâlnită sub o formă comprimată, de urmă, cu reacție amânată), cât și „opoziționismul” (ca fenomen reacțional de tipul îndărătniciei, încăpăținării, refuzului, egoismului excesiv - care se pot degrada în forme psihopatice de delir de revendicare și paranoia), declanșează, de regulă, reacția de ostilitate din partea agentului considerat frustrant, ceea ce prin „feed-back”, generează o nouă agresiune („cercuri vicioase”, producătoare a fenomenului de „vendetă”). Nu mai puțin inadacvate prin efectele lor sunt reacțiile care se întemeiază
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
ca fiind vinovată de durerea simțită, așa, mai târziu, dacă aceste deprinderi nu se vor transforma, ele vor face pe individul respectiv să nu-și găsească niciodată vreo vină în acțiunile lui neizbutite și să dea vina pe alții, sursa delirului de revendicare. Conduita de lamentare perpetuă, în alte cazuri, de imprecații necontenite la adresa anturajului, nu sunt decât rămășițe ale deprinderilor infantile, ale obișnuinței de a primi mai mult și a da mai puțin”. („Examenul critică, p. 5). Cu alte cuvinte
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
pune stăpânire deplină pe conștiința persoanei, devenind impenetrabilă criticii, adică refractară oricărui argument lucid / valid din realitate. Drept urmare, ea modifică în sens patologic comportamentul persoanei, deoarece sub influența ei cel în cauză are convingerea realității / veridicității opiniilor sale. În cazul delirului, conținutul gândirii devine — spune Mihai Șelaru — straniu, bizar, ilogic, irațional pentru anturaj, dar real pentru bolnav, atestând pierderea spiritului critic al acestuia, a capacității de a judeca, de a raționa corect și de a conferi realității subiective și obiective sensuri
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
anturaj, dar real pentru bolnav, atestând pierderea spiritului critic al acestuia, a capacității de a judeca, de a raționa corect și de a conferi realității subiective și obiective sensuri, înțelesuri și semnificații normale în raport cu lumea”. Așadar, în cazul instalării unui delir, caracteristice sunt tulburările de conținut ale gândirii, și mai puțin perturbările de aspect formal ale judecății, respectiv cele de derulare ale acesteia; judecata poate lăsa chiar impresia de desfășurare logică, deoarece sesizăm prezența, în structura ei, a acordului între subiect
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
superior mediei, — ceea ce-i face să dea raționamentelor lor un aspect logic și credibil, — astfel de indivizi se dovedesc a fi buni inductori, făcându-i pe cei din jur să le adopte ideile și convingerile. Dintre toate formele cunoscute de „delir” cele care oferă terenul psihologic cel mai fecund pentru dezvoltarea unor „stări de frustrație” puternice, sunt următoarele: delirul megalomanic, delirul erotoman, delirul de gelozie, delirul de autoacuzare și vinovăție. În fiecare din aceste forme de delir, „frustrația” capătă o coloratură
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
dovedesc a fi buni inductori, făcându-i pe cei din jur să le adopte ideile și convingerile. Dintre toate formele cunoscute de „delir” cele care oferă terenul psihologic cel mai fecund pentru dezvoltarea unor „stări de frustrație” puternice, sunt următoarele: delirul megalomanic, delirul erotoman, delirul de gelozie, delirul de autoacuzare și vinovăție. În fiecare din aceste forme de delir, „frustrația” capătă o coloratură specifică, care merită să fie relevată, fie și numai sub forma unor considerații succinte. Delirul megalomanic, sau de
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
fi buni inductori, făcându-i pe cei din jur să le adopte ideile și convingerile. Dintre toate formele cunoscute de „delir” cele care oferă terenul psihologic cel mai fecund pentru dezvoltarea unor „stări de frustrație” puternice, sunt următoarele: delirul megalomanic, delirul erotoman, delirul de gelozie, delirul de autoacuzare și vinovăție. În fiecare din aceste forme de delir, „frustrația” capătă o coloratură specifică, care merită să fie relevată, fie și numai sub forma unor considerații succinte. Delirul megalomanic, sau de grandoare. În
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
inductori, făcându-i pe cei din jur să le adopte ideile și convingerile. Dintre toate formele cunoscute de „delir” cele care oferă terenul psihologic cel mai fecund pentru dezvoltarea unor „stări de frustrație” puternice, sunt următoarele: delirul megalomanic, delirul erotoman, delirul de gelozie, delirul de autoacuzare și vinovăție. În fiecare din aceste forme de delir, „frustrația” capătă o coloratură specifică, care merită să fie relevată, fie și numai sub forma unor considerații succinte. Delirul megalomanic, sau de grandoare. În mod curent
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
pe cei din jur să le adopte ideile și convingerile. Dintre toate formele cunoscute de „delir” cele care oferă terenul psihologic cel mai fecund pentru dezvoltarea unor „stări de frustrație” puternice, sunt următoarele: delirul megalomanic, delirul erotoman, delirul de gelozie, delirul de autoacuzare și vinovăție. În fiecare din aceste forme de delir, „frustrația” capătă o coloratură specifică, care merită să fie relevată, fie și numai sub forma unor considerații succinte. Delirul megalomanic, sau de grandoare. În mod curent, se apreciază că
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
toate formele cunoscute de „delir” cele care oferă terenul psihologic cel mai fecund pentru dezvoltarea unor „stări de frustrație” puternice, sunt următoarele: delirul megalomanic, delirul erotoman, delirul de gelozie, delirul de autoacuzare și vinovăție. În fiecare din aceste forme de delir, „frustrația” capătă o coloratură specifică, care merită să fie relevată, fie și numai sub forma unor considerații succinte. Delirul megalomanic, sau de grandoare. În mod curent, se apreciază că în dezvoltarea normală a personalității, nevoia de expansiune a „Eului” propriu
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
puternice, sunt următoarele: delirul megalomanic, delirul erotoman, delirul de gelozie, delirul de autoacuzare și vinovăție. În fiecare din aceste forme de delir, „frustrația” capătă o coloratură specifică, care merită să fie relevată, fie și numai sub forma unor considerații succinte. Delirul megalomanic, sau de grandoare. În mod curent, se apreciază că în dezvoltarea normală a personalității, nevoia de expansiune a „Eului” propriu, de stimă de sine, de recunoaștere de către ceilalți a valorii proprii, de realizare socio-profesională, reprezintă aspecte motivaționale normale, ce
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
la adresa valorii sale de om excepțional este resimțită imediat de sensibilitatea lui suspicioasă, și o interpretează ca o apreciere răutăcioasă, sau ca o nedreptate la adresa sa, venită din partea unor oameni mediocri, incapabili de a discerne valorile. Ca forme particulare ale delirului megalomanic sunt considerate: „delirul de invenție și de reformă” și „delirul de filiație sau genealogic”. Primul constă în elaborarea unor planuri reformatoare a unor domenii de activitate, sau chiar a societății, prin imaginarea unor sisteme filosofice sau politice (care au
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]