2,587 matches
-
la acuzația de încercarea de a submina scopul Adunării. Adunarea ar fi fost eșuat, cu sau fără prezența reginei, deoarece nu a adoptat nici o reformă și a sfidat regele, cerând alte reforme și consimțământul Parlamentului. Ca urmare, regele l-a demis pe Calonne la 8 aprilie 1787; ministrul de externe Vergennes a murit la 13 februarie. Regele, ignorând încă o dată candidatul pro-austriac al reginei, a numit un prieten din copilărie, contele de Montmorin, pentru a-l înlocui pe Vergennes ca ministru
Maria Antoaneta, regină a Franței () [Corola-website/Science/309697_a_311026]
-
- interpretată in 1966 de Nancy Sinatra și Lee Hazlewood (compozitorul acesteia) - piesa a devenit repede un hit, discul celor doi înregistrând un milion de exemplare vândute. De-a lungul timpului au apărut numeroase variante ale melodiei, fiind interpretată de Demis Roussos, Petula Clark și Evan Dando alături de Sabrina Broke, Natalia Avelon și Vile Vallo pentru soundtrackul filmului german "Das Wild Leben". În 2000 Scooter a inclus-o pe discul «Sheffield», iar în anul 2002 Bono de la U2 a cântat-o
Summer wine () [Corola-website/Science/310157_a_311486]
-
turcii sunt obligați să se retragă la sud de Dunăre. 1596. Misiuni diplomatice la Viena și Praga. 1597. Principele Zsigmond Báthory renunță la tron pentru a doua oară. În Transilvania se instalează comisarii imperiali. Neagreat de habsburgi, Bocskay va fi demis din funcția de căpitan al cetății Oradea, în locul lui fiind numit adversarul său, Gáspár Kornis. 1598. Nemulțumit cu administrația comisarilor imperiali, Bocskay organizează lovitura de stat încheiată cu revenirea lui Sigismund Báthory pe tronul princiar. Este trimis în misiune diplomatică
Ștefan Bocskai () [Corola-website/Science/310181_a_311510]
-
Ecaterinei de Brandenburg în numele principelui și să o aducă în Transilvania. După moartea lui Bethlen, Transilvania a fost condusă inițial de iure de văduva lui, Ecaterina de Brandenburg (însă de facto de guvernatorul Ștefan Bethlen). La inițiativa guvernatorului Dieta a demis-o forțat pe Ecaterina și l-a ales principe pe însuși Ștefan Bethlen, care însă i-a oferit deja tronul lui Gheorghe Rákóczi, dacă acesta îl ajută în schimbarea principesei carismatice, dar incompetente în politică, solicitare trimisă și la Poarta
Gheorghe Rákóczi I () [Corola-website/Science/310187_a_311516]
-
exteriorizării emoțiilor, îmbrățișările și lacrimile dând o notă dramatică și sentimentală show-ului. O altă secțiune a programului o reprezenta dimensiunea artistică. Emisiune a avut ocazia să fie gazdă a nume mari ale industriei muzicale internaționale, printre care: Bonnie Tyler, Demis Roussos, Boney M., Richard Clayderman, Julio Iglesias Jr., Samantha Fox, Sară Montiel, Adamo, Back Street Boys, Al Bano ș.a.
Surprize, surprize () [Corola-website/Science/310235_a_311564]
-
sale Leonora "Galigai" și mai târziu a soțului acesteia, un italian fără scrupule, Concino Concini, care a fost avansat la rang de marchiz de Ancre și mareșal al Franței, în ciuda faptului că niciodată n-a câștigat vreo bătălie. L-a demis pe ministrul capabil al lui Henric, Maximilien de Bethune, duce de Sully. Prin Concini și prin regentă, reprezentanții italieni ai Bisericii Romano-Catolice sperau să forțeze suprimarea protestantismului în Franța. Pe jumătate habsburgică, ea a abandonat politica tradițională franceză anti-habsburgică. Maria
Maria de Medici () [Corola-website/Science/310283_a_311612]
-
în 1945, a fost înființat Institutul PHP (Pace, Fericire, Prosperitate). În Japonia postbelică, companiei i-au fost impuse restricții severe de către aliați, măsură care a afectat de fapt toate întreprinderile japoneze. Matsushita s-a aflat în pericolul de a fi demis din funcția de președinte, dar a fost salvat de o petiție semnată în favoarea sa de către cei 15.000 salariați ai concernului. În anul 1947, Konosuke i-a împrumutat cumnatului său Toshio Iue un capital pentru a cumpăra o fabrică nefolosită
Konosuke Matsushita () [Corola-website/Science/309090_a_310419]
-
În 1862, Dimitrie Culcer a fost mutat la București, în funcția de medic primar al Capitalei, luând cu el pe cei patru băieți mai mari, Vladimir, Tache, Grigore și Ioan (Iancu). În 1865, în urma unor intrigi politice, doctorul Culcer este demis din funcție și nevoit să revină la Târgu Jiu, unde a murit subit un an mai târziu, pe când avea numai 13 ani, moment din care familia avea să treacă printr-o serie de probleme materiale. În 1871 moare și mama
Ioan Culcer () [Corola-website/Science/310526_a_311855]
-
au ajuns la concluzia că Reichul nu poate înfrânge Uniunea Sovietică și că Hitler conduce Germania la pierzanie, la ocuparea de către ruși a țării. O astfel de posibilitate le-a dat noi imbolduri complitiștilor din rândurile armatei. Halder a fost demis în 1942, conducerea armatei aflându-se în acel moment sub controlul total al lui Hitler. Succesorii lui Halder, feldmareșalul Wilhelm Keitel și generalul Alfred Jodl, nu erau decât intermediarii lui Hitler. Tresckow și Goerdeler au încercat din nou să recruteze
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
de la Stalingrad, Himmler a considerat că este foarte posibilă existența unor conspirații împotriva regimului. El deja îi suspecta pe Canaris pe oamenii acestuia din Abwehr. În martie 1943, doi dintre aceștia din urmă, Oster și Hans von Dohnanyi, au fost demiși. Deși existau unele bănuieli în ceea ce îi privește, nu au existat suficiente dovezi pentru a-i aresta. Dintre conspiratorii civili, Dietrich Bonhoeffer a fost arestat, iar Goerdeler a devenit suspect. Gestapoul l-a luat în vizor pe Dohnanyi după ce l-
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
ca urmare a retragerii alianței PSD+PC de la guvernare, PDL și-a asumat susținerea unui guvern minoritar politic. Acest Guvern avea un număr redus de miniștrii - 10 din care 8 gestionau câte doua portofolii ministeriale. Guvernul Boc I a fost demis la 13 octombrie 2009 de Parlament, ca urmare a adoptării unei moțiuni de cenzură depusa de opoziție dar a continuat să funcționeze ca guvern interimar până în luna decembrie 2009. Căderea guvernului în octombrie 2009 a relansat negocierile între partidele parlamentare
Partidul Democrat Liberal (România) () [Corola-website/Science/310611_a_311940]
-
întregului cabinet. PDL s-a mai implicat în actul de guvernare în perioada februarie 2012 - mai2012 participând la formarea coaliției ce v-a susține parlamentar guvernul Ungureanu și contribuind în acest guvern cu 9 miniștrii. Odată cu încetarea activității guvernului Ungureanu, demis prin moțiune de cenzura în 27 aprilie 2012, PDL a ales calea opoziției. Odată cu intrarea în opoziție, PDL s-a concentrat pe pregătirile pentru alegerile locale din 10 iunie 2012. Rezultatele alegerilor au confirmat scăderea de popularitate a PDL spre
Partidul Democrat Liberal (România) () [Corola-website/Science/310611_a_311940]
-
criticii. A mai scris și scenarii radiofonice, piese de teatru pentru copii și nuvele, publicate în diverse reviste. A susținiut conferințe la Radio România, pe teme juridice (13 în 1932; 5 în 1933). În anul 1945, Eugen Petit a fost demis din funcția de consilier la Înalta Curte de Casație, fărâ drept la pensie. Era una dintre victimele aplicării stricte a dictaturii proletariatului și a instrucțiunilor KGB, la capitolul privind distrugerea justiției române. Împreună cu familia sa, a trăit în condiții extrem de
Eugen Petit () [Corola-website/Science/310633_a_311962]
-
sub rezerva aprobării suveranului. Prin statut, rolul regelui era, exclusiv, cel de a aproba hotărîrile comitetului și nu era prevăzută nicio prerogativă a regelui de a lua decizii din proprie inițiativă. De asemenea, regele nu avea nicio prerogativă de a demite pe președintele Comitetului. Pe de altă parte, scrisoarea nu preciza care era statutul lui Nicolae Rădescu în cadrul Comitetului. Nu există niciun document prin care Nicolae Rădescu și-ar fi dat demisia și niciun document care să-l elibereze din funcție
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
s-a hotărît ca un grup de trei persoane să exercite funcția de președinte. I-am numit pe Grigore Gafencu, pe Popa și pe Vișoianu."" Formularea impersonală din convorbirile cu regele nu indică cine a luat decizia de a-l demite pe Nicolae Rădescu și nici cine a format comitetul director din trei persoane. Totuși, în convorbirile sale, el lasă să se înțeleagă că decizia sa a fost limitată la numirea celor trei co-președinți, hotărîrea de a forma comitetul director fiind
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
În cazul în care aceștia erau încadrați la categoria superioară, atunci erau promovați; în cazul în care clasificare era adecvată, atunci își păstrau rangurile, iar dacă erau clasificați ca inadecvați, atunci erau retrogradați un rang. În cazuri extreme, oficialii erau demiși sau pedepsiți. Doar oficialii de la gradul 4 în sus erau exceptați de la controlul de evaluare, deși se aștepta ca ei să mărturisească orice greșeală ar comite. Au fost peste 4000 de instructori școlari în școlile din comitate si prefecturi, care
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
să adopte vestimentația franceză, din motive de siguranță publică (moda spaniolă era similară cu vestimentația unui hoț, cu mantii lungi și pălării care acopereau fețele), a avut drept rezultat Revolta lui Esquilache, în urma căreia ministrul de origine italiană a fost demis. Regele s-a retras atunci la Aranjuez, lăsând guvernarea în mâinile ministrului Aranda. Carol s-a dovedit a fi intransigent în privința presupusei participări a Ordinului Iezuit în cadrul revoltei din 1766. A consimțit atunci expulzarea ordinului, și a susținut de atunci
Carol al III-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310363_a_311692]
-
un ambasador la Sfântul Scaun și l-a primit pe ambasadorul papal Ferdinando D'Adda. Mai târziu s-a ocupat și de universități: la Cambridge și Oxford au fost introduși rectori catolici, iar la Magdalen College, lângă Oxford, a fost demis întregul senat academic. Când a înțeles că cel mai mare obstacol al difuzării catolicismului era Biserica Anglicană, Iacob al II-lea a încercat să domolească nemulțumirea preoților și episcopilor anglicani, care însă au refuzat să urmeze indicațiile regelui; astfel Iacob
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]
-
și până pe 1 octombrie 2009 a fost ministrul Educației, Cercetării și Inovării în Guvernul Boc. a demisionat din funcție pe data de 1 octombrie 2009, în același timp cu miniștrii social-democrați, în semn de solidaritate cu Dan Nica, care fusese demis de Emil Boc. La data de 2 iulie 2012 a devenit din nou ministru al Educației și Cercetării. Este președintele "Asociației profesorilor social democrați". A scris peste 186 de lucrări științifice publicate în reviste de specialitate din țară și străinătate
Ecaterina Andronescu () [Corola-website/Science/304938_a_306267]
-
în mod eficient în cazul unor atacuri împotriva uneia din țările membre. De aceea, considerase necesar să numească diplomați care îi susțineau politica în posturile de miniștri plenipotențiari în țările semnatare. În ziua de 28 august 1936 Niculae Titulescu este demis de Regele Carol II, fiind înlocuit cu Victor Antonescu. Demiterea produce valuri. Mulți diplomați români își manifestă intenția de a demisiona. În general, atât în țară cât și în străinătate exista convingerea că Titulescu avea să revină pe scena politică
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
recunoască cucerirea peninsulei Iberice de către Romă - să devină stat dependent de Romă - să cedeze toți elefanții de război - să plătească 10000 de taleri pe an - să accepte că nu va putea declară război unei țări fără acordul Romei - să îl demită pe Hannibal din funcția de general. În urma acestui război, Romă, de la o putere regională, a devenit o putere imperiala internațională, stăpânind Peninsula iberica, imperiul Cartaginez, și urmând să-și întoarcă atenția asupra estului mediteranei. Hannibal, după un timp a fost
Bătălia de la Zama () [Corola-website/Science/305114_a_306443]
-
Puterea executivă avea însă tangențe legislative. Regele numea un guvern, iar guvernul răspundea în fața sa. În Franța anului 1814 era o monarhie constituțională, dar nu era un regim parlamentar pentru că guvernul nu avea răspundere în fața parlamentului care nu putea să demită un ministru sau un întreg guvern. Dacă guvernul era constrâns să demisioneze într-un anume context, demisiona alături de parlament. Doar regele era cel care putea să demită guvernul. Parlamentul nu putea decât să critice guvernul. Parlamentul era împărțit în două
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
regim parlamentar pentru că guvernul nu avea răspundere în fața parlamentului care nu putea să demită un ministru sau un întreg guvern. Dacă guvernul era constrâns să demisioneze într-un anume context, demisiona alături de parlament. Doar regele era cel care putea să demită guvernul. Parlamentul nu putea decât să critice guvernul. Parlamentul era împărțit în două camere: Charta Constituțională a preluat și o serie de drepturi ce au fost introduse de revoluție, inclusiv dreptul la libera exprimare care era însă restrânsă prin legi
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
înfrângerea de la Waterloo din iunie 1815, acesta abdica și este exilat, iar Ludovic al XVIII-lea revine la tron și instaurează “Teroarea Albă” prin care 70 000 de funcționari suspectați că aveau legături cu Napoleon sau convingeri revoluționare au fost demiși. După semnarea celui de-al doilea tratat de la Paris, Franța a pierdut teritorii și a fost obligată să plătească despăgubiri. Prima grijă a guvernanților francezi a fost evacuarea trupelor străine. Au avut loc alegeri pe baza legii electorale care dă
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
trei ani. Există o categorie de senatori inamovibili, 75 din 300 fiind aleși pe viață până în 1884, după care toți senatorii aleși aveau aceeași durata de mandat.Camera Deputaților era aleasă prin vot universal. Ambele camera alegeau președintele. Președintele era demis doar de Senat pe baza unor acuzații grave. Puterea judecătorească era independentă. Conform constituției din 1875, Franța devenise o republica prezidențială. În 1876 au avut loc alegeri după nouă legislație după ce Adunarea Națională s-a autodizolvat. Republicanii își asigura o
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]