3,459 matches
-
un manuscris care îi place peste măsură” - am gândit eu și m-am grăbit să i-l cer. Părinte, aș vrea să mă bucur cu adevărat, citindu-l. „Așa spune, fiule. Poftim, citește-l! Iau manuscrisul cu repeziciune...Pe măsură ce îi deslușesc, buchiile mă conving că gândul meu privitor la călugăr este întemeiat: „Noi Mihai Cihan Racoviță voievod,...Dă vreme ce alesul dintru obștie Duca Satirovici de la Thasos ne-au arătat hrisov de la preiubitu fratile nostru domniia sa Costantin Niculai voievod (Mavrocordat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
lui Pilat îi liberă conștiința. Se spălă deci pe mâini de toate misiunile. Totuși, tocmai 244 pentru că era decisă să plece, mai întîrzie un minut. Era în curte, în dreptul culoarului odăilor din fund, legat cu sala mică a bucătăriei. . . Parcă deslușea pe cineva prin perdele. Storurile, trase pe inele, lăsau între ele spații mici. I se păru că e baba, dar care, în loc să vie spre ea, se îndrepta spre odăi. . . Poate vroia să-i deschidă prin față! Vru să pornească și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
erau făcuți de nepotul meu Cosmin. Ajuns acasă indispus, în cutia poștală găsesc un voluminos plic trimis de I. N. Oprea. Mai citește, dacă poți! Vrând-nevrând am devenit analfabet și va trebui să mă rog de finii Brătuleanu să-mi deslușească conținutul plicului. Curios, așteptându-mă la vești de suflet, după ora 18 merg la finii mei și aflu că, pe lângă rândurile proprii ce-mi adresează, bunul meu consătean îmi trimite și o amplă scrisoare - analiză a cărților mele ce au
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Așa vă văd și după atâția ani, profesorul blând, calm, gata să răspundă oricărei întrebări, oricărei frământări specifice vârstei și mai ales oricărei provocări și capcane pe care limba română ni le oferă cu prisosință în încercarea de a-i desluși tainele. Datorită Dvs. pentru mine gramatica a fost și rămâne un vis, nimic nu este de neînțeles, ceea ce pentru unii era „o piatră de moară”, pentru mine a fost o plăcere, pe care ulterior am transformat-o în MESERIE. Și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
cele două volume pe care le-am savurat, apreciindu-vă stilul fluent, lejer, rafinamentul redării ideilor în noianul evenimentelor care v-au marcat viața. Mă bucur nespus că ați povestit evenimente așa cum s-au petrecut și mai ales că am deslușit marea necunoscută privitor la mâna pe care aproape în permanență o țineați în buzunar. Copii fiind, bănuiam mai degrabă că aveți un tic și nicidecum o amintire nefericită. După cum v-ați amintit și Dvs. v-am căutat de câte ori, fără succes
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
argint sfărmat. Prin sfor, plutea de-un timp o vârșă veche. Sărea peștele în spumă. Într-o găoace de piatră picura un fir de apă. M-a pălit aromeala și, deodată, nu s-a mai auzit decât țivlitul acela subțirel. Deslușeam un glas. Am avut atunci aievea în față vedenia feti-mea deșirând tortul de in în cerdac. Feciorașul ședea și el pe pălimar ș-amândoi grăiau despre mine. Din tindă a ieșit babica, m-a privit așa în fundul ochilor și
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Râului cu vitele. În rest, nu ne separa nimic. Eram la fel de înapoiați. De aceea copilăria mea a fost fără ranchiuni, gelozii sau revolte. E important asta, dacă mă gândesc la ce s-a întîmplat mai târziu. După ce tata mi-a deslușit harta cerului și mi-a vorbit despre planete, mă jucam, în nopțile de vară, alegîndu-mi de pe bolta înstelată o stea care să-mi aparțină, în secret. Mă trânteam în iarbă și populam arbitrar acea stea mică, scânteietoare, cât un bob
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
femei drăguțe și se poate gusta un vin pe cinste". Din centru, au pornit-o spre partea vestică a orașului. Undeva, pe o stradă mai dosnică, doctorul s-a oprit în dreptul unei firme spălăcite pe care abia se mai putea desluși un cuvînt: "Dragonul...", restul numelui nu se mai distingea. "Aici e", zise el. Au coborât câteva trepte, toate tocite, ultima spartă, au trecut de o ușă în spatele căreia era un coridor, au pătruns, apoi, într-o sală lungă, slab luminată
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
literă se presară boabe de grâu. Când totul e gata, e adus un cocoșel alb căruia i se dă drumul, iar prezicătoarea sau prezicătorul înseamnă literele de unde pasărea ciugulește grăunțe. Împăratul Flavius ar fi apelat la acest mod de a desluși viitorul pentru a cunoaște numele urmașului său. Cocoșul a mâncat grăunțele de pe literele THEOD, determinîndu-l pe împărat să creadă că numele urmașului său va fi Theodor, drept care ar fi poruncit să fie ucise toate persoanele care purtau acest nume și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Am tăcut în continuare, iar ea a zis și mai speriată: "Lasă glumele". După aceea a izbucnit într-un plâns nervos și mi-a trebuit foarte mult s-o calmez. Era o ființă cu un echilibru extrem de șubred. I se deslușea pe față fie o cumințenie tristă, de copil, fie ceva pervers, cu neputință de numit, care-mi amintea de avertismentul colegului meu de la spital în legătură cu plantele carnivore. Când i-am pomenit de acest avertisment, a râs cu poftă și m-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
forțat un ton vesel: "Doamnă castelană ― i-am zis, ca s-o amuz ― vă însoțesc oriunde vreți. Sunt la dispoziția dumneavoastră. Încotro doriți să pornim?" În șopron pătrundea un șuvoi de lumină, căci luna tocmai ajunsese în dreptul ferestrei. Nu-i deslușeam prea bine figura, însă mi-am dat seama că gluma mea căzuse rău. Când am vrut să-i prind mâna, și-a retras-o. "Lasă, altădată", a zis, cu o voce obosită, acoperindu-și fața cu palma. Am mai făcut
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Încîntătoarea Cinthia se speria cînd trecea prin dreptul lor, lăsau să se Întrezărească saloane Întunecoase, salonul de biliard, salonul cu pian, salonul cu trenul electric, biroul, sufrageria, biblioteca, Încă unul și apoi Încă unul pe care Vilma nu le putu desluși prea bine și nu Înțelese la ce foloseau. Am ajuns, spuse În cele din urmă. Grădina era plină de copii și guvernante; copii de șapte, opt ani, nici unul de cinci ca Julius. Mulți purtau haine albe, cu o mică jachetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se așeză palid, dar potolit, urmărind spectacolul de la fereastra care dădea în întinderea încețoșată a orașului Linn propriu-zis. Totul era confuz și ireal. Majoritatea navelor invadatoare dispăruseră în spatele marilor clădiri. Câteva stăteau în câmp, dar păreau moarte. Era greu să deslușești ce lupte aprige se dădeau în vecinătate. La ora nouă sosi un mesager din partea lady-ei Lydia: Dragă fiule, Ai vreo veste? Cine ne atacă? Este un atac restrâns, sau o invazie a imperiului? L-ai contactat pe Clane? L. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
praznicul înoirii Templului. Era iarnă. 23. Și Isus Se plimba prin Templu, și pe sub pridvorul lui Solomon. 24. Iudeii L-au înconjurat, și I-au zis: "Pînă cînd ne tot ții sufletele în încordare? Dacă ești Hristosul, spune-ne-o deslușit." 25. "V-am spus", le-a răspuns Isus, "și nu credeți. Lucrările, pe care le fac Eu, în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine. 26. Dar voi nu credeți, pentru că, după cum v-am spus, nu sunteți din oile Mele. 27
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
desăvârșită. De chipuri și voci umane. Și, toate astea, în lipsa oricărei explicații, fără un motiv întemeiat. De câte ori încerca să afle cu ce a greșit, primea doar pumni în cap, palme peste gură și o droaie de înjurături. Printre toate acestea, deslușea, câteodată, îndemnuri răstite și însoțite de scrâșnituri din dinți, să spună al cui spion este, cine-l plătește și unde a făcut școală. El nu le spunea decât adevărul, că e un țăran simplu de la coada sapei, cine-ar putea
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
urmă, au început să le facă pomenile, lui și nevestei sale. Iată, însă, că, la un an de la toate astea, familia primește un plic burtos, garnisit cu niște timbre străine, viu colorate. Din noianul de litere și cuvinte neînțelese, au deslușit, mai întâi, CANADA, dar nu s-au priceput ce va să zică și cam ce-ar fi CANADA asta. Au deschis scrisoarea și au căzut de-a mpicioarelea amândoi părinții: “Dragă mamă și dragă tată... Constanța... vapor străin... am ajuns, mai întâi
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
aceea, cu buchete de verdețuri și legături de ceapă, cu o mașină de gătit foarte mare. Am pus tava pe masă. Bucătăreasa mi-a urat “poftă bună”, probabil, într-o limbă complet străină mie. O urmă ciudată de zâmbet se deslușea pe chipul ei. Mi-ar fi fost greu să-i pun întrebări în limba engleză pe care nu cred că o știa deloc. Am ezitat o clipă, apoi am renunțat. Am părăsit bodega aceea și în zece minute am ajuns
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
de la recepție, care-i șopti un „bună dimineața“ și-i spuse că abia peste o jumătate de oră va fi gata cafeaua. Weber flutură timid din mână. Fata citea un curs de facultate - chimie organică. Zorile începeau să se aprindă. Deslușea anumite forme în lumina indigo, dar încă nu și culorile. Strada era minunată, răcoroasă și adormită. Traversă parcarea asfaltată spre centrul comercial amorțit. O singură camionetă amușina în jurul benzinăriei Mobil de vizavi. Urechile lui se adaptară, intrând pe frecvența unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Lanțurile de magazine pustii de pe centură lăsau locul, după câteva cvartale, unor case victoriene de turtă dulce, cu verande de jur împrejur. Dincolo de ele se afla centrul cartierului vechi. Fantoma unui avanpost de prerie, de prin 1890, încă se mai deslușea pe fațadele de cărămidă pătrată ale magazinelor. Se lumina. Acum putea citi posterele din vitrinele magazinelor: Celebrate Freedom Rally; Corvette Show; Faith In Bloom Garden Tour. Trecu pe lângă ceva ce se numea The Runza Hut, un loc baricadat și întunecos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sosit În triaj dintr-un alt oraș sau că au coborît dintr-un autobuz, privind cu seninătate și indiferență În jur, ducînd un geamantan de carton cu o cămașă, două gulere și o cravată. Și, totuși, În Înfățișarea lor se deslușește legenda marilor distanțe - un fel de singurătate atomică. Fiecare din ei este un grăunte de rugină umană ce se mișcă sub ochii cerului trist, plecat asupra lui, fiecare se rostogolește fără odihnă, pe Întinsul uriaș și sălbatic al pămîntului - o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
apă sidefiu-cenușie. CÎnd se lumină bine, descoperi un șir lung de insule și bancuri de nisip care alcătuiau o barieră pustie Între mare și țărm și care Închideau acest golf sau canal, În care se afla. Departe, spre apus, se deslușea linia țărmului, care era tot jos, nisipos și parcă pustiu. Apa cenușie și răcoroasă a dimineții bătea ușor În flancurile vasului: din imensitatea vijelioasă a mării ajunsese În monotonia pustie a acestui țărm. Un țărm atît de arid și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
foc că n-a fost“ - zic. „Aș putea să-ți povestesc cîteva Întîmplări tare ciudate, aș putea să-ți povestesc lucruri pe care le-am văzut cu ochii mei“ - i-am zis - „și nu prea văd cum ai să le deslușești decît dacă exista, vorba aia, un glas ce vine de dincolo de mormînt.“ Ei bine, a Încremenit, nu alta. În clipa aia s-a uitat drept În ochii mei și-a zis: „Cine a fost Lydia? A cunoscut vreo femeie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mai sînt două săptămîni“ - am zis. „Nu contează“ - a zis. „Ești pregătită. Ți-a venit sorocul, fără Îndoială, ți-a venit sorocul.“ Și chiar așa a fost. Bineînțeles că asta era... asta-ți și spuneam, măi băiete!... așa s-au deslușit toate. „Doi... doi“ - spunea primul glas și „Douăzeci... douăzeci“ - spunea celălalt... La douăzeci de zile după ce-a trecut Ed Mears pe la noi pe-acasă, la zece fără douăzeci de minute negreșit, În a șaptesprezecea zi a lui octombrie s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
deasupra. Sub cel mai lat dintre nori zburau cinci lebede spre vreo altă parte a canalului sau spre vreun iaz din parcurile orașului. Thaw apucă pe drumul pe care venise, smiorcăind și ștergîndu-și lacrimile de la nas. în părculețul întunecat se deslușea doar pleoscăitul apei. Pe străzi se lăsase noaptea. Era mulțumit că nu vedea nici urmă de copii sau oameni mari, și nici grupurile de adolescenți care se adunau pe la colțuri la lăsatul serii. Felinarele negre se înălțau la distanțe egale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aripile întinse planau deasupra în aerul turbulent. Thaw se așeză pe un ventilator care ieșea din punte ca o ciupercă otrăvitoare de aluminiu, și alături, maică-sa își flutura mîna la figura de pe debarcaderul care se depărta. Pe vîrful muntelui desluși punctul alb de triangulație. Se gîndi la noaptea anterioară și încercă să-și revină din amestecul confuz de întuneric, plînset și viziunea lui despre cheie. Părea că se gîndise că așa cum hidrogenul era materia elementară a universului, și ura era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]