2,337 matches
-
de a scrie”, cu subaprecieri sau preamăriri. Ziariștilor le recomandă să lupte „pentru adevăr” și să atingă „un stil bun”. Ce înțelegea Tito prin „stil bun”? Stilul „concis, simplu și obiectiv”, nu arid, nu abscons, opusul „frazeologiei”, pe care o „detesta strașnic”. Discutînd problema percepției și a relatării corecte a evenimentelor, îndeosebi a celor de politică externă, el spune următoarea frază memorabilă: „Totul este însă important, tovarăși, deseori chiar și o virgulă”. Cu alte cuvinte, ziaristul are nevoie de cultură și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
provoacă îndoieli față de cel sau cei ce o enunță. Asemenea inși, care se sustrag elegant imperativului de hic et nunc, pot pretinde, în funcție de interes, că au gîndit ceea ce n au gîndit, că au suferit ceea ce n-au suferit, că au detestat ceea ce n-au detestat etc. Nu fac „cancer la inimă”, nici cînd tac, nici cînd mistifică. *Una din izbînzile (mai curînd de ordin moral decît artistic) ale serialului Om bogat, om sărac e că determină o reacție puternică, masivă, împotriva
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sau cei ce o enunță. Asemenea inși, care se sustrag elegant imperativului de hic et nunc, pot pretinde, în funcție de interes, că au gîndit ceea ce n au gîndit, că au suferit ceea ce n-au suferit, că au detestat ceea ce n-au detestat etc. Nu fac „cancer la inimă”, nici cînd tac, nici cînd mistifică. *Una din izbînzile (mai curînd de ordin moral decît artistic) ale serialului Om bogat, om sărac e că determină o reacție puternică, masivă, împotriva răului, întrupat în forme
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
din izbînzile (mai curînd de ordin moral decît artistic) ale serialului Om bogat, om sărac e că determină o reacție puternică, masivă, împotriva răului, întrupat în forme monstruoase de Falconetti. Publicul vede în el un semănător de nenorociri și îl detestă mai mult - să zic - decît pe Richard al III-lea și Macbeth luați la un loc. În ciuda aspectului robust și arogant, tipul e un animal bolnav și, mai grav, un laș. Cred, de altfel, că filmul poate fi considerat și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
comme il faut, acestea sînt „albe”, „impersonale”, perifrastice, convenționale la modul universitar. Silința de a fi „academic” îi sărăcește firea: omul mă delectează, criticul îmi creează dificultăți în a-l urmări. * Cred că unul din primele motive pentru care îl detest pe G. e felul său de a vorbi „angajat”, cu clișee, în prezența „organelor” și în ședințe: „anticipăm (ce se va cere în tematică - n. m.), prospectăm, participăm cu tensiunea de rigoare”; „ideile secretarului general capătă relief în fiecare din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
decenii literare, provocînd invidii și inimiciții, și a străbătut prea des, dus întors, drumul de la odă la pamflet, pierzîndu-și o parte din credibilitate. Există o economie de ansamblu a prim-planurilor: cine iese prea des în față ajunge să fie detestat. Fraza din urmă m-a surprins pe mine însumi și m-a făcut să mă opresc. Aș mai fi vrut să mă refer la situația lor ambiguă (căci așa e): ei, activiștii, sînt șocați și, deopotrivă, fascinați de Păunescu. Și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de l’amour. Il se mettait au nombre des adultșres par nature, qui se tiennent dans les régions incertaines et douloureuses”. *Carol din Ciocîrlia de Jean Anouilh: „(...) Dar, mai ales, nu pot să sufăr să se sacrifice cineva pentru mine. Detest să fiu iubit. Asta creează obligații. Și am oroare de obligații” (v. Teatrul francez contemporan, 1964, p. 117). Îl înțeleg. Poate fi acuzat de comoditate sufletească, dar nu asta e starea lui. Se cunoaște prea bine pe sine, știe cît
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Securitate: figură de funcționar greoi, blond, față plină, surîzătoare, privire nesigură - probabil un grafolog. De atunci, cînd îl întîlnesc, mă salută. Îi răspund, nu fără a mă întreba dacă trebuie. Am ajuns la părerea că ar fi stupid să-l detest fățiș (pe el sau pe altul). Proza citită (Lăncrănjan, Buzura ș.a.) îmi dă un asemenea impuls. Totuși, ostil în principiu, nu pot fi ostil și în practică. Pur și simplu n-am superstiția „securistului” ca, exclusiv, un ins malefic. Un
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în buzunar” pe celălalt. În schimb, eu parcă, instinctiv, mă apăr, mă scutur de mîna pretins prietenească. Neîncrederea mea a pornit întotdeauna de la scrisul lui. În ședințe - cine n-a reținut acest aspect? -, el cere rigoare, profesionalism, e împotriva diletantismului, detesta mediocritatea, se răfuiește cu impostorii etc. Dar dacă zici rigoare, seriozitate, temeinicie etc. - termeni fetiș - nu înseamnă că le și ai! „Dis-moi de quoi tu te piques pour te dire ce que tu n’est pas”, observa Amiel. Cînd scrie
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
tot voi descoperi ceva”, eu mă grăbesc să vă trimit... un mic... teanc, nu „În speranța”, ci cu certitudinea că veți descoperi ceva, și cu cea mai caldă năzuință de a vă fi aceasta un stimul spre a dezvolta Lovineștii... Detest să „exploatez” oamenii - fie și În folosul istoriei literare -, de aceea aș vrea mult ca tot ce vă va fi suscitat În memorie și condei de dialogurile noastre să se materializeze În pagini care să poarte semnătura și amprenta pasiunii
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
acum. Din ce în ce o ducem mai greu. Prin anii 1950 1965 mai găseam câte ceva prin magazine, puteam cumpăra carne, păsări, ba găseam chiar pește viu, lucruri care în așa-zisa epocă Ceaușescu nu există, epocă pe care o detestăm și pe care istoria o va pune la lada de gunoi. V-ați înconjurat de oameni incapabili care au dus țara de râpă. Ce legătură are lozinca Ceaușescu și poporul cu suferințele actuale ale poporului? Poporul nu sunt lingăii care
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
dintre cele două războaie mondiale și de după. În 1993, când injuriile contra blasfemiatorului alogen și transfug continuau În presa română (aveau să continue, sporadic, mai mulți ani, fără a amuți vreodată cu totul), am simțit nevoia, după lectura articolului „De ce detest antisemiții?”, să-i scriu autorului. Obișnuit cu capriciile poștei românești, am păstrat o copie a scrisorii. Nu știu dacă „adrisantul” a primit scrisoarea mea, dar răspunsul său nu mi-a parvenit (tot din cauza „capricioasei” intermediare?) sau Radu Enescu a Întârziat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
citește, și acum, de dincolo de zarea noastră, Familia, presupun că Îi va face plăcere să revadă acest schimb epistolar. New York, mai 1999 3.XI.1993 Dragă Domnule Radu Enescu, Tatăl meu mi-a trimis acum câteva zile textul Dvs. „De ce detest antisemiții?”, apărut În Noua Gazetă de Vest. Am fost cu atât mai surprins, cu cât nu mi-a dat nici o explicație asupra modului cum textul a ajuns la el. Tatăl meu trăiește, Începând din vara lui ’89, la Ierusalim, unde
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
insensibilizare” a sensibilității? Portretul tatălui fierar ar putea oferi sugestii. „Evita scene sentimentale, nu a plâns niciodată la o Înmormântare, nici la cea a părinților lui, nici a fiului lui cel mare. Nu conducea niciodată pe cineva la gară pentru că detesta pupăturile de rămas-bun... Când a fost Înmormântat cu mulți ani În urmă În cimitirul evreiesc din Iași, am intrat, dintr-un impuls inexplicabil, În camera mortuară unde doi bărbați Îl spălau, să-l pregătească pentru Înfășurarea În lințoliul alb. L-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Susan Sontag Îl consideră „surprinzător de superficial și arogant” (o referire la această afirmație poate fi găsită și În selecția din Caiete), Cioran a Încercat un fel de dialog codificat cu textele sale antebelice pe aceeași temă. „M-am pomenit detestându-i cu furia iubirii transformate În ură... Simțeam doar o compătimire livrescă pentru suferința lor și nu puteam bănui ce Îi aștepta.” Putem presupune că, după ce a declarat În Caiete „Metafizic, sunt evreu”, s-a gândit că-și poate permite
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
existență dependentă de mizerie - o viață de limitări (precum cea a lui Bérenger: Nu mă pot obișnui cu viața») - este opțiunea unui laș. Nu este vorba de «păstrarea integrității sau identității». Bérenger nu conservă decât jalnica existență pe care o detesta și care, firească, pentru el, Întoarce spatele șansei de renaștere.” Profesorul grăbise, stânjenit, lectura ultimelor fraze. Cunoștea deja textul, era Îngrozit că ar putea rămâne iarăși pe gânduri, ca la prima lectură. „Nu mă pot obișnui cu viața”... De prea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Partidul Domniei Sale este pentru o alianță cu Germania. Nu pot să aprob acest lucru. Al treilea, partidul Domniei sale are o atitudine antisemită ori eu și noi nu suntem antisemiți. Noi nu credem că se poate rezolva o problemă prin persecuțiune. Detest persecuțiunea contra oricui ar fi îndreptată. De aceea eu cred că neamul românesc nu are nevoie de un sistem de persecuție pentru a-și afirma drepturile sale și viitorul său. Al patrulea, Dumnealui și partidul Domniei sale are metode și tactici
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Partidul Domniei Sale este pentru o alianță cu Germania. Nu pot să aprob acest lucru. Al treilea, partidul Domniei sale are o atitudine antisemită ori eu și noi nu suntem antisemiți. Noi nu credem că se poate rezolva o problemă prin persecuțiune. Detest persecuțiunea contra oricui ar fi îndreptată. Garda de Fier este totalitară și în contra democrației. Partidul D-nului Codreanu este un partid antisemit, partidul nostru nu este antisemit. De aceea eu cred că neamul românesc nu are nevoie de un sistem de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Tristan Tzara, Marcel Iancu, Hugo Ball și Hans Arp. Inclus în familia mișcărilor de avangardă sub specia antiliteraturii, d. este adesea etichetat drept „nihilist”, extremist și nu în ultimul rând autosubminator. Refuzul de a adopta o poziție estetică în fața vieții („Detest pe literați și nu am încetat să iubesc ceea ce e viu”, afirma Tristan Tzara) și tendințele anarhiste (în formula lui Bakunin - „A distruge înseamnă a crea”) nu fac decât să divulge afirmarea unei foarte serioase metode estetice: negația ca tehnică
DADAISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
cum știau ei, și de-abia mi-am venit în simțire peste vreun ceas”. O stranie coincidență face ca, în Amintiri..., Lazăr, cel ce„tot moare și iar învie, și învie și iar moare”, după cum zice părintele Oșlobanu, care-l detestă, să fie pomenit de câteva ori. Pe temeiul exemplelor, se poate afirma că Nic’a lui Ștefan a Petrei e Lazărul bibliei românești a amintirilor din copilărie. (În Amintiri... până și pietrele „învie”. Întâmplarea catastrofică din Broșteni, cu stânca, are
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
cu stiloul În mînă, oferindu-i mîntuirea, adică un cal troian. Pascal Quignard se vede de fapt urmașul lui Albucius, autorul frazei citate În volumul omonim apărut În 1990 la editura POL: „Popillius este un exemplu pentru toți oamenii: Îi detestă mai ales pe cei cărora le datorează cel mai mult.” Dacă perversiunea de scriitor a francezului ar fi dublată de forță, n-aș crede că În 2002, iar, Goncourt-ul a fost acordat ca premiu de consolare. Interludiu. Studiul literaturii În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dar a cărui apropriere rămâne precară, dificilă și finalmente mai angoasantă (o vedem foarte bine, de exemplu, în Vizuina) decât rătăcirea însăși. În Un vechi pergament eroul sedentar evocă fascinat și terorizat pe cei se culcă sub cerul liber "fiindcă detestă locuințele". E vorba de nomazii cu murdăria lor incredibilă și brutalitatea lor salbatică. Or nomadismul este legat de absența limbii.. Nu poți vorbi cu nomazii. Ei nu cunosc limba noastră, abia dacă au o limbă pentru ei". O asemenea animalitate
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
activat [...] lupta partidelor care se îmbulzeau la cârma țării și care - adăugăm noi - în fond, tindeau numai la exploatare [...]. [Maiorescu] era un adept înfocat al regalității și un susținător convins al Hohenzollernilor, lucru pentru care astăzi cu drept cuvânt îl detestăm [...] un lucru nu admite însă [Maiorescu] [...] îndemnul la revoluție, la răsturnarea bruscă a situației sociale date [...] Maiorescu a fost într-o mare, foarte mare rătăcire [...]. Ne este ușor nouă astăzi să avem cerințe categorice în această privință, după ce Lenin și-
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
porțile rămânând Închise 84. Trebuie să menționăm că nu toți ofițerii de jandarmi rezerviști cu profesii intelectuale s-au comportat la fel ca locotenentul Vornicu XE "Vornicu, Dumitru" . Au fost ofițeri de jandarmi, avocați și magistrați În general care au detestat asemenea fapte și s-au abținut să ucidă cu propriile lor mâini. Între ei și ofițerii activi de jandarmerie a fost o mare deosebire - totuși, numărul acelora dintre ei care au dovedit că au conștiință a fost mic. Lucrători și
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
sau mai puțin cunoscute, ca, de exemplu, că Al. Davila ar fi fost fiul natural al lui Franz Liszt, că Panait Istrati, întâlnindu-l pe monseniorul Ghica și-ar fi manifestat dorința de a trece la catolicism, că Anton Holban detesta cafeneaua, spre deosebire de memorialist, care ține să precizeze o frecventa de la 19 ani, "considerând-o o adevărată mină de aur pentru romancier" . Ceea ce mi se pare mai puțin stimabil în amintirile lui I. Peltz, scrise după anii �60, sunt încercările lui
I. Peltz memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12541_a_13866]