2,185 matches
-
se defini prin el însuși și în relație cu alții, că a văzut sensul existenței în valori și că nu a urât niciodată, deoarece aceasta i-ar fi făcut lung drumul spre creație. Munca i-a fost leac la orice deznădejde, stimulent la orice apatie și scut în fața oricărei neliniști. De aceea cred că prin profesiune și familie el s-a mântuit, dacă mântuirea nu este decât o trecere spre eternitate. Opera sa oferă dovada că omul are în el mântuirea
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
nevoia de modele a adolescenței, nu-i decît un ghem de ipocrizii, lașități, prejudecăți. În intervențiile abrupte ale "ereticului" în blugi e și indignare și amărăciune. Exploziile lui verbale mărturiseau o sfîșiere adîncă, de unde stă să izbucnească un strigăt de deznădejde. Cearta sporește în intensitate, iritarea crește, cînd, deodată, se aud în perete ciocănituri imperative, tot mai insistente ciocănituri. Sub această teroare fonică, nervozitatea celor de față, pătrunsă de fiori de teamă, deviază în anxietate. Spațiul concretitudinii care îi conține este
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
judecata fără milă. Dumnezeu, înainte de judecată, iubește milostenia; după milostenie, vine la judecată. Acestea sunt unite una cu alta: mila cu judecata. Asta, pentru ca nu cumva mila, fiind singură, să se îngâmfe și nici judecata, tot singură, să ducă la deznădejde”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, omilie la Psalmul XXXII, III, în PSB, vol. 17, p. 250) „Cei care au făcut fapte rele vor învia spre ocară și rușinare, pentru că văd în ei înșiși rușinea și chipurile păcatelor. Și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
burghezi, ale căror existențe cenușii sunt surprinse pe fundalul unui peisaj urban la fel de șters și dezolant. „Moartea cotidiană - scria N. Steinhardt - s-a vrut o rapidă căutătură asupra unui mediu sfâșietor de banal și sordid, de natură a incita la deznădejde și a da senzația nereușitei.” Din nou fără ecou în critica vremii, romanul nu este comentat nici după ce pare a fi redescoperit, în 1979, la adevărata lui valoare de „modernitate aproape sincronă, dacă nu protocronă a temei înstrăinării” (Emil Manu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288814_a_290143]
-
pe nume Yasa. Acesta era fiul unui comerciant înstărit din Varanasi. Într-o dimineață, Yasa s-a umplut de dezgust, văzând curtezanele cu care petrecuse cum zac în jurul lui cufundate în somnul greu al beției. S-a îndreptat atunci cu deznădejde către Parcul Cerbilor, unde l-a întâlnit pe Buddha, care i-a vestit cele patru Nobile Adevăruri. Yasa a părăsit lumea pentru a i se alătura lui Buddha și micului său grup. Exemplul său a fost urmat de alți patru
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
vrem să redăm țării credința în puterile ei de astăzi și în dezvoltarea ei de mâine. Vrem ca jefuitorii averii publice să creadă în realitatea pedepselor grele ce li se cuvin. Hoții la pușcăprie! Nu e numai un strigăt de deznădejde al poporului jefuit, dar este astăzi lozinca de restabilre a încrederii zdruncinate chiar dincolo de hotarele țării. Vrem să aducem în economia publică economii severe, de sus până jos, pentru ca sarcina sărăciei apăsătoare să devină mai ușoară, fiind mai dreaptă și
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
același timp, respectând drepturile legal câștigate, noi știm că de azi înainte, trebuie asigurată, în slujbe și în intreprinderi, întâietatea ce se cuvine românilor în țara lor, o grijă deosebită pentru tineretul care nu poate rămâne osândit la foamete și deznădejde. De asemeni, în ajutoarele pentru școli și biserici se va asigura proporția ce se cuvine numărului de credincioși. Cetățeni! După frământarea grozavă de astăzi, se naște o lume nouă și, ca și altă dată, în toate împrejurările mari Partidul Național
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
mă consoleze (îmi era așa de ciudă pe ea, care încă nu știa nimic!) Printre lacrimile mele, au răzbătut câteva strigăte disperate: - Totul este fals! Trădătorilor, trădătorilor! Mincinosul ăsta cu mustăți... Halal Președinte! Minciuni... Nu știu dacă Charlotte ghicise motivul deznădejdii mele (probabil observase dezordinea provocată de scotocirile mele în cufărul siberian, poate că și găsise pagina fatidică). Oricum, mișcată de criza aceea neașteptată de lacrimi, a venit să se așeze pe patul meu, mi-a ascultat un moment suspinele sacadate
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
privit în jur clătinând ușor din cap ca și cum ar fi vrut să nege evidența. - Am în sacul meu o haină veche. Și am adunat niște pâine din bucătărie, când am plecat... A recunoscut vocea fiului său. Probabil că-i ghicise deznădejdea. Noaptea, Charlotte a ațipit cât să aibă un vis rapid, îmbinări de sunete și de culori de odinioară... Cineva, strecurându-se spre ieșire, a trezit-o. Trenul era oprit în mijlocul câmpului. Aerul nopții nu era negru compact ca în orașul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Urma să sosească un nou convoi de răniți. „Samovare!” Așa îi numea uneori, în conversațiile lor nocturne, tatăl meu și cu prietenii lui, pe soldații fără mâini și fără picioare, trunchiurile acelea vii, ai căror ochi adunau în ei toată deznădejdea din lume. Da, erau niște samovare: cu capetele pulpelor asemenea picioarelor acelui recipient de aramă și cu cioturile umerilor aidoma toartelor lui. Musafirii noștri vorbeau despre ei cu o ciudată fanfaronadă amestecată cu batjocură și amărăciune. Acel „samovar” ironic și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
raport, comicul nu se pune în termeni rezolutivi și de soluționare (va rămâne o necunoscută), ci în termeni de aproximări succesive, de interpretări relative și provizorii"1. Imposibilitatea epuizării prin "analiză în retortă" a acestui fenomen complex generează, paradoxal, nu deznădejdea, ci dimpotrivă, determinarea, ambiția continuării demersului critic, speranța decriptării acestei "enigme"2 care își exercită puterea de fascinație de milenii. Contribuțiile succesive care fie extind, fie contractă domeniul de cercetare aferent comicului, fie contestă, fie aduc precizări la puncte de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
se întregește în nuvelistica fantastică și în cea plasată sub semnul gravității. Fatala ironie a "viceversei" din finalul tragicomicei Două loturi, de pildă, este punctul culminant cu deznodământ dramatic precedat gradual de o suită de grotești prăbușiri de la speranță la deznădejde, din efortul derizoriu al personajului neputincios în lupta cu un Destin capricios. Contratimpul, alternanțele și contrastele augmentează treptat impresia de predestinare dezarmantă, ceea ce umbrește întotdeauna comicul situațiilor și face ca râsul să gliseze în surâs amar. Ilustrativă este scena răzbunării
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
itself to anything. THIRD SERVANT: Go thou. I'll fetch some flax and whites of eggs To apply to hîș bleeding face. Now heaven help hîm. [Exeunt severally.] (Îi scoate și celălalt ochi) Und' ți-e lucirea-acum? GLOUCESTER: Doar beznă, deznădejde! Unde-i Edmund? Edmund, aprinde tot ce-i foc în fire, Plătește grozăvia! REGAN: Afară, trădător! Îl strigi pe cel ce te urăște. El E cel ce ne-a dezvăluit trădarea ta; E prea bun, să te plîngă. GLOUCESTER: Nebun
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
-n ea un giuvaer De preț pentru-un sărac. Zîne și zei Sporeasc-o-n mîna ta. Departă-te, Zi-mi bun rămas; vreau să te-aud plecînd. EDGAR: Cu bine, dar, domn bun. GLOUCESTER: Din inimă. EDGAR (Aparte): Mă joc astfel cu deznădejdea lui, Ca să i-o vindec. GLOUCESTER (Îngenunchind): O, puternici zei! Lumea aceasta-o las, și-n ochii voștri, În pace-mi scutur marele meu chin; Dacă-aș putea să-l port mai mult far' să mă cert Cu voia voastră
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
mi Semnul contracomenzii. EDMUND: Bine gîndit: ia spadă mea și dă-o La căpitan. ALBANY: Pe viața ta, grăbește! (Iese Edgar) EDMUND: Are porunca mea și-a soaței tale,--N celulă s-o sugrume pe Cordelia, Vina o dînd pe deznădejdea ei, Ca seama și-a făcut. ALBANY: Zeii păzeasc-o! Scoateți-l de-aici! (Edmund este scos). Enter Lear, with Cordelia în hîș arms [Gentleman, and others following.] LEAR: Howl, howl, howl, howl! O, you are men of stones: Had I
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
de îndată. KENT: Ce de la primul din necazuri și căderi, V-am urmat triștii pași... LEAR: Binevenit fii. KENT: Nici eu, nici alt; e totul negru, trist, de moarte; Fiicele cele mari tocmai s-au omorît Și-s moarte-n deznădejde. LEAR: Da, -așa cred. ALBANY: El nu stie ce spune, și-i în van Să i ne prezentăm. EDGAR: În tot zadarnic. (Intra un ofițer). OFIȚERUL: Edmund e mort, milord. ALBANY: E-un fleac aici. Lorzi, nobili prieteni, ne aflați
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
turnat». Atât. Dar și un dușman și un ticălos poate avea păr (afară de cazul când c chel). Este aceasta o caracteristică a omului nou? Nina Cassian însă vrea să facă și «concesii», realismului socialist (...). Vechile poezii de dragoste vorbeau despre deznădejde și moarte. Faptul de a adăuga un final optimist i se pare Ninei Cassian o «concesie» destul de însemnată, care-i «dă dreptul» să păstreze, în bună măsură, concepția burgheză despre dragoste. Prin poezia Cântec în zori ea ne spune: iată
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
noutatea Desperado. Din punct de vedere al tehnicii narative, Huxley alege tiparul coșmarului SF, iar autorul este omniscient. Povestirea e un semnal de alarmă pentru lector că își va pierde tot ce are omenesc în el. Starea de spirit e deznădejdea. Povestirea însăși este fără speranță și prin urmare dezarmant de directă, lipsită de inventivitate verbală, ceea ce e extrem de relaxant în Brave New World, după un roman ca Ulysses. Ape and Essence se complică, dar complicațiile Desperado abia încep. Tărâmul pustiu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în propria "nesfârșită tăcere". Există totuși o plăcere a dezvelirii emoției care face tăcerea promițătoare. Treptat, vorbele își asumă o mai mare responsabilitate, stilul devine mai ferm, mai puțin oscilant, încercuind ideea cu mai multă hotărâre. Morbiditatea e înlocuită de deznădejde. Fragilitatea e pe cale să devină manieră poetică, pentru acest poet eminamente reticent. Pare neputincios în fața vorbelor mari, dar nu trebuie să ne lăsăm păcăliți: neputința e ascunzătoarea lui. Frica e temnicerul, ca în versurile următoare, nu departe de Eliot în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sus, iar ferestrele din înalt dezvăluie "seninul adânc", "nimic", "nicăieri", "nesfârșirea". Vorbele, folosite până acum drept catharsis, nu mai au putere. Poemul îl refuză pe poet. Iată-ne în sfârșit aproape de Larkin: izgonit afară din cuvinte, îl sprijinim, îi împărtășim deznădejdea. Poetul privește vârsta în ochi și vede cum se unesc spaimele lui Eliot și Yeats la un loc: se cască guri, "te scapi pe tine", nimic nu poate opri sau întoarce deterioarea. Larkin e sufocat de indignare: "De ce nu urlă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
medita asupra existenței. Așa am fost toată viața și sunt bucuroasă că încă mai sunt la fel. LV. Trebuie e unul din multele poeme obsedate de bătrânețe. Scrisul este forța ta. Un Desperado e ca o fortăreață, chiar când urlă "deznădejdea" (expresia e a ta). Scrii ca să te întărești, sau tocmai fiindcă te simți puternică? RF. Cred că, odată cu vârsta, am scris mai mult despre îmbătrânire ceea ce nu e neobișnuit. Nu mă gândesc atât la forță, deși, când simt că am
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
niciodată. Dacă aș pierde această încordare, aș pieri ca poet. LV. The Photographer in Winter are un motto din Orwell. Budapesta e utopia dar și distopia ta. Amintirea, nu mai puțin. Faci un recurs inteligent la indeterminare pentru a ține deznădejdea la distanță. Un vers afirmă, "Ceea ce pare și ceea ce este n-a fost niciodată mai nesigur". Toată poezia ta picură prin acest ochi. Starea poetică la tine lunecă printre degete și refuză să prindă rădăcini în cuvinte. Te împiedici în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a fost doar rănit (credea că l-a omorât). Cavalerul și-a recuperat iubita și amândoi au fugit. Ea s-a îmbolnăvit, a murit. El, distrus, i-a săpat groapa, s-a culcat pe mormântul ei, împietrit de durere și deznădejde. La ordinul guvernatorului american, des Grieux a fost prins și judecat, acuzat că ar fi omorât-o pe Manon. Nepotul guvernatorului i-a transportat mormântul miresei promise într-un cimitir iar cavalerul, împreună cu prietenul ce venise după el s-au
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
se comparau cu Aspasia, prietena spirituală a lui Pericle, și cu Phryne, frumusețea-model a lui Praxiteles pentru statuile ce o reprezentau pe Aphrodita, și se străduiau să fie la înălțimea modelelor antice. Ele, remarcă autoarea, prefac dorința în păcat și deznădejde, dar și în bucurie și amăgire. Întâlnirile cu clienții bogați aveau loc în somptuoasele lor locuințe și în gondole tivite cu negru și auriu, cu dormitoare drapate cu satin și mătăsuri, cu felinare roșii. Fiammeta Bianchini, una dintre curtezanele de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
nefericitului prinț al Danemarcei, înfășurat într-o incitantă ambiguitate, îl fascinează pe hermeneut, care, între incertitudini și revelații, năzuiește a se apropia de „inima misterului”. Pendulând „între gândul neînfăptuit și fapta negândită”, șovăitorul (pseudo) danez își amână împlinirea proiectului „din deznădejde în fața posibilului”. Comentariul, deopotrivă elevat și seducător, atingând o întreagă claviatură (în gamă simbolică, filosofică, psihanalitică, politică), șerpuiește în modulații fine. Într-o sintaxă economicoasă sunt alăturate opiniile neconvergente (care „se ucid una pe alta ca scorpionii strânși sub un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]