3,820 matches
-
dedalic al inițierii. Dezordinea din purgatoriu va face sintagmă antitetică ordinii din paradisul selenar. Materia cu indice entropic tot mai mare este descrisă în cercuri concentrice: dinspre exterior (cafenea, grădină) către interior (casă, masă, carte, pagină). Constelațiile descriu trecerea de la dezordine la ordine, geometria lor marcând începutul îmblânzirii păienjenișului. Drumul către altă sistemă este marcat de câte un punct luminos roșu sau roș. Balizele colorate cu roș se dovedesc esențiale pentru calea spre paradisul din lună. (S3g) Privi din nou la
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
liniștește, dar nu este vorba despre cronoterapie: albastrul face sintagmă antonimică păienjenișului, eventual concentrat într-un punct roș. De fapt, termenii antitezei sunt dezordine-ordine (reinstaurată). Din momentul căderii din Rai a lui Adam și a Evei, entropia a tot crescut, dezordinea a "păienjenit" continuu drumul către reechilibrare, ceea ce marchează acumularea unor neliniști, sugestiv descrise de punctul roș. Albastrul adâncimilor/înălțimilor spiritului conotează nostalgia revenirii la ordinea paradisiacă. Limpezimea perfectă din Paradisul la care acced Dan-Dionis și Maria (niciodată nu voi înțelege
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Pe masă erau tot felul de hârțulii scrise și nescrise. O mașină mică de tinichea de făcut cafea turcească ici cafea, colo zahăr pulverizat, de lipsă pentru cafeaua cu caimac, caiete și cărți și alte multe și mărunte, toate în dezordinea cea mai frumoasă. (Cioabă: 2014, pp. 95-96). Un ultim exemplu de repetare intratextuală (cu sugestie intertextuală) evidențiază spectrul de nuanțe care învăluie ridicarea de la Pământ către spațiul selenar-edenic. (H7a) Sărutarea ei îl împlu de geniu și de-o nouă putere
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
supra, capitolul despre intertext și mit). Stări anterioare urmate de cele ulterioare sunt o realitate indiscutabilă. În acest punct, ne întoarcem la termenul de "entropie". Legea a doua a termodinamicii enunță că entropia unui sistem închis, o măsură aproximativă a dezordinii din sistem, tinde să crească în timp. Un ou întreg are o entropie mai mică decât a unui ou spart (exemplu din Scientific American)75. Principiul al doilea al termodinamicii pune în lumină această imaterialitate și convoacă, pentru a ne
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
întreg are o entropie mai mică decât a unui ou spart (exemplu din Scientific American)75. Principiul al doilea al termodinamicii pune în lumină această imaterialitate și convoacă, pentru a ne ajuta să vizualizăm trecerea timpului, entropia, ca măsură a dezordinii din univers. Despre timpul nevăzut care trece cu urme vizibile vorbește și Sărmanul Dionis . G. D. Pencioiu a sesizat, la 1890, aceste nuanțe ale categoriei temporale kantiene, încă nesoluționate convenabil de știința modernă (blocul temporal este, la rândul lui, imaterial
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
tehnic alcătuit din mai multe piese mobile și fixe care sunt angrenate între ele, astfel încât unele elemente mobile, transmițând forțele de la elementul conducător la elementele conduse, pot antrena mișcarea acestora". 3 Antropologul francez vorbește despre societăți care produc extrem de puțină dezordine (fizicienii le-ar descrie în termeni de entropie moderată) și care manifestă tendința de a se menține, deși vag, în starea inițială, ceea ce explică, de altfel, faptul că ele ne apar ca societăți fără istorie (Entretiens avec Claude Lévi-Strauss, Georges
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de structură s-a conturat pornind de la datele obținute prin utilizarea Dicționarului limbajului poetic eminescian. Concordanțele prozei antume (coord. D. Irimia). 17 Același fenomen de analiză reciprocă a funcționării se petrece și pe parcursul descâlcirii painjinișului ilizibil în linii coerente, directoare. Dezordinea a atins apogeul, motiv pentru care se simte nevoia unei întâmplări drastice, care să proiecteze, fie și brutal sau neașteptat, omul modern in illo tempore. 18 "Omul cel veșnic" este imaginea intertextualității, iar "șirul de oameni trecători" înseamnă intertextele. 19
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
De la Big Bang la găurile negre. "Părintele" teoriei găurilor negre preferă imaginea unei cești de apă care cade de pe o masă și se sparge de podea în explicarea Legii a doua a termodinamicii, care "spune că în orice sistem închis dezordinea, sau entropia, crește întotdeauna cu timpul. Cu alte cuvinte, este o formă a legii lui Murphy : lucrurile tind întotdeauna să meargă rău!" (2001, 167). Entropia lui Adrian Marino înțeleasă ca număr de interpretări ale unui text, după ce acesta deja a
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
întîmplare. Chiar tensiunile ivite, inerent, în viața profesională ori familială sînt gestionate de erou cu aceeași abilitate și exactitate cu care îndepărtează o tumoare intracraniană. Nu-l agreează pe socrul său (John Grammaticus), poet sclipitor, cu viață boemă, încărcată de dezordini (alcoolism, relații sentimentale efemere, limbaj licențios) ce tulbură nevoia de echilibru a lui Perowne. Cu toate acestea, neurochirurgul reușește să păstreze aparența unei comunicări eficiente cu imprevizibilul tată al lui Rosalind. Nu-și apreciază neaparat colegii (îndeosebi pe cei intrați
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ce se ghidează după principiile deconstructivismului, se caracterizează printr-o imprevizibilitate stimulantă și printr-un haos controlat. Este același haos pe care îl declanșează și Friedrich Nietzsche, prin al său: "Dumnezeu a murit!", sintagmă care marchează începutul modernismului și al dezordinii aparente, care se presupune că va urma. Non-existența valorilor sau a unui reper de referință, în care oamenii să creadă și de care să se lege, duce, automat, la dezordinea universală, care, la nivel, beletristic, coincide cu aparenta dezordine textuală
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Dumnezeu a murit!", sintagmă care marchează începutul modernismului și al dezordinii aparente, care se presupune că va urma. Non-existența valorilor sau a unui reper de referință, în care oamenii să creadă și de care să se lege, duce, automat, la dezordinea universală, care, la nivel, beletristic, coincide cu aparenta dezordine textuală. Totuși, deconstructivismul mizează pe o dezordine ordonată după criterii proprii, deși, în al său eseu din 1966, Structura, semnul și jocul în discursul științelor umane 55, Jacques Derrida critică neistovita
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
al dezordinii aparente, care se presupune că va urma. Non-existența valorilor sau a unui reper de referință, în care oamenii să creadă și de care să se lege, duce, automat, la dezordinea universală, care, la nivel, beletristic, coincide cu aparenta dezordine textuală. Totuși, deconstructivismul mizează pe o dezordine ordonată după criterii proprii, deși, în al său eseu din 1966, Structura, semnul și jocul în discursul științelor umane 55, Jacques Derrida critică neistovita încercare a istoriei filosofiei occidentale, de determinare a unui
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
va urma. Non-existența valorilor sau a unui reper de referință, în care oamenii să creadă și de care să se lege, duce, automat, la dezordinea universală, care, la nivel, beletristic, coincide cu aparenta dezordine textuală. Totuși, deconstructivismul mizează pe o dezordine ordonată după criterii proprii, deși, în al său eseu din 1966, Structura, semnul și jocul în discursul științelor umane 55, Jacques Derrida critică neistovita încercare a istoriei filosofiei occidentale, de determinare a unui centru, a unui principiu generator a unei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Luând act de destinul său, trasat în afara oricăror concesii de natură morală, poetul și-l va asuma cu un anume orgoliu, acționând în direcția fixată, reprimându-și orice tentație turbulentă: el devine parcă însăși vocea destinului, substituit nenumăratelor voci ale dezordinii universale, de aici, acel aer impersonal al rostirii înghețate în forme limpezi, corespunzătoare regimului ascetic, al spiritului, masca inflexibilă, de erou tragic, pornit în căutarea tonurilor clare într-o lume pândită și coruptă adesea de compromisul etic"108. În spiritul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
act de destinul său trasat în afara oricăror concesii de natură morală, poetul și-l va asuma cu un anumit orgoliu, acționând în direcția fixată, reprimându-și orice tentație turbulentă: el devine parcă însuși vocea destinului său, substituit nenumăratelor voci ale dezordinii universale; de aici, acel aer impersonal al rostirii înghețate în forme limpezi, corespunzătoare regimului ascetic al spiritului, masca inflexibilă de erou tragic, pornit în căutarea tonurilor clare, într-o lume pândită și coruptă adesea de compromisul etic. Dacă existența etică
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de cultură morală, poate constitui o soluție viabilă a stăpânirii violenței. Competițiile sociale - În desăvârșirea profesională, cultural - artistică sau științifică - și, mai ales, competițiile sportive pot canaliza rivalitățile și consuma agresivitatea indivizilor Înainte de a deveni distructivă, generatoare de violență și dezordine. Până la urmă totul pare să indice că, dacă agresivitatea aparține naturii umane, transformarea - sau netransformarea ei - În violență este o problemă de educație. Peripatethice Din păcate, nu numai că Întreaga noastră istorie este și o istorie a violenței, dar și
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
cuvântul. Orașul și violența. Societatea urbană accede la un nivel superior de organizare și ordine față de comunitățile rurale sau gregare apărându-se de o violență exogenă, dar cu prețul agravării violenței Între membrii Cetății. Orașul apare ca un remediu Împotriva dezordinii, haosului și violenței necontrolate; instituie chiar mijloace de a le Învinge: legea, justiția, poliția etc. Numai că „pacea civilă, inerentă proiectului urban, nu poate fi obținută decât cu prețul unei noi violențe, paradoxal fondatoare...ea trimite la o violență intrasocială
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
noi violențe, paradoxal fondatoare...ea trimite la o violență intrasocială, intestină: este imaginea Însăși a violenței care circulă În societatea endogamică, În spațiul Închis al orașului”85. Nașterea orașului pune capăt unei violențe rezultate dintr-o lipsă de organizare și dezordine, instituind Însă un alt tip de violență produs al conviețuirii indivizilor și familiilor Într-un univers concetranționar ce are vocație de a organiza totul, inclusiv violența: găștile de cartier, echipele de suporteri sportivi, clanurile familiale reprezintă expresii edificatoare ale acestei
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
cu privire la fenomenul violenței În sport confirmă ipoteza inițială după care acest fenomen este nemijlocit legat de procesul urbanizării. II. Despre toleranță și violență Filtre teoretico- filosofice pentru o analiză a toleranței În lumea contemporană Orașul apare ca un remediu Împotriva dezordinii, impunând ordinea cetății În exces. În mic este ceea ce, În mare, este Statul providență care se Însărcinează cu cetățeanul de la naștere și până În mormânt. Parte a unui sistem excesiv de organizat, individul Își caută cu obstinație spațiul său de libertate
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
ce-și exprimă rezerve cu privire la nevoia de toleranță sunt sincer Îngrijorați de posibilitatea pervertirii unor valori morale perene. Într-adevăr, excesul de toleranță, asociat cu indulgența sau chiar cu indiferența, pasivitatea față de opinii sau acte reprobabile, poate genera dezordine și chiar dezagregare socială. Va trebui totuși să acceptăm pledoaria lui J.S. Mill, În Despre libertate (1859Ă, conform căreia „o toleranță largă este esențială pentru progresul social și științific, ca și pentru dezvoltarea morală și spirituală a individului.” Un fapt
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
Convorbiri literare, 146, iul. 2012, nr. 7, p. 24-25. Marta Petreu. Acasă, pe Câmpia Armaghedonului. Iași: Polirom, 2011. SOROHAN, Elvira. Matei Vișniec și romanul său despre era mediatică. În: Convorbiri literare, 146, mai 2012, nr. 5, p. 21-24. Matei Vișniec. Dezordinea preventivă. București: Cartea Românească, 2011. SOROHAN, Elvira. Moda romanului cu simbol sub pecetea tainei. În: Convorbiri literare, 145, ian. 2012, nr. 1, p. 27-31. Simon Toyne. Sanctus. SOROHAN, Elvira. Muntele, un sadovenian "locus amoenus". În: Convorbiri literare, 146, sept. 2012
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
psiholog danez Höffding numea "humorul ca sentiment vital". Cu certe premise intelectu-ale, "marele humor" înseamnă energie psihică, dar și seriozitate instinctual-practică, în acest caz de conținut antidogmatic." Sună ca un program personal, introspectiv, ca de altfel și opțiunea autoarei pentru Dezordinea preventivă a lui Matei Vișniec, roman al unei episteme deconstructiviste, cu totul atipice: "Fiind o literatură de idei despre viitorul sumbru al omului "destructurat", lectura nu e prea atractivă, dar trebuie continuată cu interes profesional, din curiozitate. Studenții de la Jurnalistică
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
iresponsabili, cărora le place să fie flatați, explică aceștia. Dêmokratia îi favorizează pe demagogi. Platon, unul dintre cei mai feroce oponenți, tratează dêmokratia de "teatrocrație". Hotărîrile poporului sunt ghidate nu de rațiune, ci de sentimente și pasiuni. Dêmokratia duce la dezordine, anarhie și, în final, la tiranie. Singurul care o susține și îi găsește o justificare este filosoful Protagoras, prieten cu Pericle: pentru simplul fapt că nu sunt animale, că trăiesc în societate, toți oamenii, chiar dacă unii mai mult decît alții
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
pentru un statut de independență a Băncii centrale, ca fiind soluția cea mai bună în disputa dintre cei care doresc un control al guvernului asupra instituției monetare și cei care o consideră cel mai mare monopol și sursă majoră a dezordinii financiare. Cu toate acestea, nu putem să nu remarcăm faptul că, uneori, Banca centrală este un tovarăș de drum extrem de credincios al statului (Ministerul de Finanțe, în cazul României). Luăm un caz concret, însă avertizăm că orice coincidență cu realitatea
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
echilibrului general a fost dezvoltată, după 1874, de economiștii neoclasici, care au încercat să demonstreze în mod formal una din ipotezele esențiale ale predecesorilor lor clasici: deciziile independente și nonconcertate a milioane de indivizi avînd interese contradictorii nu antrenează nici dezordine, nici confruntare generalizată; mecanismele liberei concurențe, precum o "mînă invizibilă", conduc, din contra, la un echilibru și asigură maximizarea reunită a satisfacțiilor individuale și a bunăstării colective. Reluînd o primă demonstrație a lui Léon Walras, Arrow și Debreu identifică, în
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]