3,808 matches
-
ale ei). Pentru fiecare limbă a publicat câte o gramatică. Ca să pricepi diferențele de vorbire dintre Moldova, Oltenia, Banat, Crișana, Maramureș sau Ardeal nu-ți trebuie decât ureche muzicală; ele nu constituie decât graiuri ale unui singur dialect. Descifrarea altui dialect românesc cere însă studiu. „Suschiră pul’ĭ, suschiră Du vimptu s’ ploai greauă; Bagă-n’ ĭ-tĭ, pul’e, bagă-n ĭ-itĭ Și dorn’ĭ ca nĭn’eauă.” „Suspină păsările, suspină, De vânt și de ploaie mare; Culcă-mite, puică, culcă-mi
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
e, bagă-n ĭ-itĭ Și dorn’ĭ ca nĭn’eauă.” „Suspină păsările, suspină, De vânt și de ploaie mare; Culcă-mite, puică, culcă-mi-te Și dormi ca o mielușea.” Judece oricine ce înseamnă să înseriezi diferențele și asemănările a douăsprezece dialecte diferite. La Simenschy asta nu constituia însă decât o parte minoră a bagajului său lingvistic. Ceea ce uimea la profesor era profunzimea cu care aprofunda fenomenul limbii. Deși pentru studenții săi Theofil Simenschy era un nec plus ultra, savantul avea propriile
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
propriile lui venerații: era plin de reverența în fața gramerianului antichității sanscrite, Pănini, pe care profesorul îl considera un Homer al gramaticii. Acesta comprimase legile unei limbi complexe precum sanscrita în formule de o lapidaritate algebrică. Apropo de limbi, graiuri și dialecte: ele reprezintă familia rostirii omenești, cu o subordonare strictă între ele. Cei ce susțin existența unei limbi moldovenești ridică în grad un grai al dialectului dacoromân. Ignoranța e atât de evidentă încât niciodată susținătorii acestei inepții nu și-ar fi
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
limbi complexe precum sanscrita în formule de o lapidaritate algebrică. Apropo de limbi, graiuri și dialecte: ele reprezintă familia rostirii omenești, cu o subordonare strictă între ele. Cei ce susțin existența unei limbi moldovenești ridică în grad un grai al dialectului dacoromân. Ignoranța e atât de evidentă încât niciodată susținătorii acestei inepții nu și-ar fi luat examenele la Simenschy. Când e vorba de politică însă prostia nu poate să mire. Theofil Simenschy dezvăluia cu atâta acuratețe legile limbii încât era
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
că își amintea perfect viața sa de la trei ani în sus. Ne povestea deseori diferite întâmplări și istorioare din copilăria și din adolescența sa, pentru a da sfaturi utile băieților și religioșilor. Și, evident, o făcea totdeauna în ducele său dialect venețian. Episodul copilăriei, aparent nesemnificativ, ne ajuta încă de pe acum să descoperim caracterul timid și ultrasensibil al lui Calabria: un temperament nervos și timid, înclinat spre descurajare și neîncredere în sine. Era, și mereu a rămas, cu acest temperament puternic
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
rigid când venea vorba de obținerea virtuților. Dându-și seama de repulsia lui Giovanni, a vrut să-l încerce în umilință: «Ce haină frumoasă! Trebuie să facem cinste Providenței. E bine să o îmbraci. Îți stă foarte bine!». Spus în dialectul venețian e mult mai expresiv: «Come te pari bon!» (Ce bine îți stă!). În ziua următoare, Giovanni, înghițind cu greu nodul care îi stătea în gât, împopoțonat atât de ridicol, s-a îndreptat spre școală. Cu ochii băgați în pământ
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și matematică. O altă responsabilitate de-a sa a fost cateheza duminicală, pe care o făcea fără să oboseală sau plictiseală. Erau lecțiile pe care copiii le ascultau încântați datorită bogăției anecdotice și pentru formulările simple, bogate de aluzii în dialectul venețian. A fost și un scriitor strălucit. A scris câteva cărți: o biografie sfântului Luigi Gonzaga, un volum de cateheză, câteva volumașe despre Porunci și unul despre Maica Domnului. Dar lucrul care l-a caracterizat a fost redactarea periodicului L
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
stimă, milă pentru noul preot. Când au apărut cei patru, au fost primiți cu ironii, râsete și o vociferare crescândă; vreo fluierătură și vreo insultă, dintre cele mai nevinovate: „acciacca quei bacherozzi“ [«strivește-i pe gândacii ăia»; bacherozzi este, în dialectul romanesc, porecla disprețuitoare dată preoților, ndr.]. Cât de diferită ar fi fost primirea noului preot în satul său natal! Clopote în sărbătoare, aplauze și trăiască. Aici, după strigătele de dispreț, don Rosa a primit o piatră în piept și un
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de a nu se instala aici vreo putere rivală. Șef era colonelul Albera, care îi comanda pe carabinieri, plin de nostalgie și aflat cel mai adesea la Salonic decît la Skoplje, lăsînd treburile pe seama adjunctului său, Castaldi, cunoscător al tuturor dialectelor locale și avînd în spate o activitate clandestină, fapt care l-a făcut mai tîrziu să joace un rol important în Albania. Francezii, comandați de colonelul Verand, din garda republicană, se ocupa de orășelul Serrai, aflat în fața bandelor bulgare: post
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
pe prizonieri îngrozitor de mutilați. Se poate imagina starea sufletească a combatanților martori ai unor asemenea practici crude, mai rele decît moartea ce o aveau de înfruntat, neputincioși, în înghesuiala din tranșee, să se înțeleagă între ei, fiecare vorbind într-un dialect de neînțeles pentru vecin: bolognez alături de sicilian, napoletan lîngă friulan... Această ciudată manieră de a vedea războiul prin prisma electorală este una din trăsăturile spiritului și modului de execuție familiar lui Giolitti. Viziunea sa despre război era uneori atît de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
făcut prizonier chiar în pat. Caporetto a marcat marea înfrîngere a Italiei, care pierdea vreo 400.000 de oameni și vedea inamicul pătrunzînd adînc pe teritoriul său. Folosind ofițeri bulgari ieșiți din Școala de război de la Torino și care vorbeau dialectul piemontez, comandantul german, stăpîn pe linia telefonică cu brigada alpină ce ocupa Monte Santo, cheie a aliniamentului italian, ordona acestei brigăzi să coboare în vale și să bată în retragere. Aceiași ofițeri bulgari, îmbrăcați în mantale italiene, stînd în picioare
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
la Cairo, cu destinația Eritreea italiană, avîndu-i ca pasageri pe unul dintre primii oameni fideli ai lui Mussolini, ministrul Lucrărilor Publice și pe exploratorul binecunoscut, baronul Franchetti, specialist în expediții prin teritoriile somaleze și alte regiuni din Africa ale căror dialecte le vorbea. A doua zi, la 15 minute de la decolare, aparatul se zdrobea de pămînt, iar pasagerii erau uciși. Ridicînd corpurile, autoritățile au găsit un carnet al lui Franchetti, ale cărui pagini au trezit cel mai viu interes. Reieșea din
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
o anumită luptă, flamazii făcînd eforturi să-și desăvîrșească succesele, în limitele revendicărilor legale fixate. Aici aveau o oarecare superioritate asupra walonilor. Muncitori tenaci se străduiau pretutindeni să studieze și să vorbească limba franceză, față de walonii delăsători, disprețuind să învețe "dialectul flamand". Rezultatul era că în concursurile pentru ocuparea locurilor libere din administrația publică, unde se cerea cunoașterea celor două limbi, flamanzii cîștigau în fața concurenților lor, ocupînd birourile într-un procentaj zdrobitor. Într-adevăr, progresul flamanzilor era continuu, fără a mai
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
excesivă, apelpisirea. Din gravele latinisme, din groteștile gângăveli slave, din suduirile maghiare, din grecismele peltice a ieșit o limbă de o bogăție sonică extraordinară, care explică treapta nebănuită la care s-a ridicat poezia română, vrednică de orice mare literatură. Dialectul toscanic al limbii române îl constituie dialectul muntean, dacă se poate spune astfel, întrucît poporul și limba română între Nistru, Tisa și Dunăre se înfățișează cu o unitate neîntîlnită nicăiri în Europa la alte popoare. Muntenia pune o anume sobrietate
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
gângăveli slave, din suduirile maghiare, din grecismele peltice a ieșit o limbă de o bogăție sonică extraordinară, care explică treapta nebănuită la care s-a ridicat poezia română, vrednică de orice mare literatură. Dialectul toscanic al limbii române îl constituie dialectul muntean, dacă se poate spune astfel, întrucît poporul și limba română între Nistru, Tisa și Dunăre se înfățișează cu o unitate neîntîlnită nicăiri în Europa la alte popoare. Muntenia pune o anume sobrietate fonetică și sintactică, dar Moldova și Ardealul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mare parte din activitatea sa Alecsandri o consacră teatrului, care convenea spiritului său critic, bonom, și aspirației lui la succesul imediat. În bună măsură a localizat. Ginerele lui Hagi Petcu este Le gendre de Mr. Poirier a lui Augier în dialect moale moldovenesc și în decor oriental. Politeța franceză e înlocuită cu ceremonia fanariotă: "Plecăciune, beizade... Mă simt foarte cinstit, bei-mu... de vreme ce vărul evghe-niei-voastre v-au proskalisit, nu încape nici o aporie..." Farmazonul din Hîrlău, Modista și cinovnicul, Creditorii, Doi morți vii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
un text reparat. Dar în original ni se vorbește de "verticele de granit resolut în schistru sur prin intemperiile seculare și miliarie". Nu trebuie să se exagereze dificultățile lecturii. Este hotărât că o parte de mulțumire vine chiar din acest dialect: "Nu mă mir de frânci că vând lemnuțe de aprins sub nume că-ș germîne, dar de germîni, că nu și le pot trece fără sub firmă frîncă". Oricum, lectura cărții e rezervată unui cerc restrâns care s-a adaptat limbajului
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
urmărită de probleme sociale, caută să împărtășească "din chinurile vieții", trista soartă a copiilor de orfelinat, mizeria, alcoolismul, în fine, înapoierea țărănimii, secerată de boli din ignoranță și superstiție. Scriitoarea e dotată cu umor și cu o expresie caragialiană de dialect moldovan, cu care stenografiază pitoresc dialogul suburban și rural. N. BELDICEANU Un convorbirist vechi, care, fiindcă se învîrtea în medii socialiste, fu multă vreme cultivat ca poet al grupului, este N. Beldiceanu (1844- 1896). În poezia lui nu găsim nimic
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
maistorița, în luptă cu răutatea oamenilor, până ce își găsește în maistorul Vasi un soț și un ocrotitor pe potriva ei. Cu lugojanul Victor Vlad Delamarina (1870-1906) se schițează un început de poezie umoristică dialectală în felul celei profesate de Pascarella în dialect roman. Istoria lui Sandu Blegia care, biruind un atlet de bâlci, cere premiul amenințând să facă "prav comedgia" e în amintirea tuturor. Dr. G. Gîrda s-a străduit să continue în Bănatu-i fruncea! astfel de umor. Burlescul lingvistic s-a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
e înlocuit cu poze ortodoxe în peisagiu autohton. Impresia de comic și balivernă e adesea foarte puternică și o lectură injustă dăunează. Poezia trebuie jucată, interpretată ca și solilocviile lui Jehan Richtus, ea fiind de fapt o producție argotică, în dialectul prăpăstios al cafenelei bucureștene. Minulescu e un Eleutheriu Poppescu devenit liric, traducîndu-și sublimitățile în limbajul lui special, convins și burlesc, presărat cu "or", cu "dracul știe", cu jurăminte ("mi-e martor Dumnezeu"), sărind de la fraze pline de gravitate la ieșiri
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Divinitatea trăiește în el. Poeziile sunt adesea neserioase, curate palavre, aparent în genul lui Topîrceanu, deși Minulescu e un sincer, un Villon al cafenelei, vibrant, plin de imaginație și de simț artistic, dar incapabil de a ieși din tagma și dialectul lui, în care traduce toate subiectele lirice. Cea mai mare sforțare de seriozitate academică o găsim în În așteptare, turburătoare înfruntare a misterului morții, nu scutită de spiritul de "moft", de vreme ce poetul speră să intre în veșnicie, ca și Isus
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
un curent social și politic. Curentul poporan, adică cunoașterea literaturii populare și utilizarea ei ca îndreptar pentru literatura cultă, s-a născut în Moldova. Eliade, când recomandă lui C. Negruzzi procedeul de a-și forma limba literară, vorbește de unificarea dialectelor, de limba bisericească, dar de limba poeziei populare nu1; și n-a vorbit nicăierea. Și foarte multă vreme acest curent n-a fost măcar cunoscut aiurea. Reprezentanții acestui curent sunt A. Hîjdău din Hotin 2 , Asachi, dar mai ales - cu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
și Eminescu și-a dat seamă de legătura dintre tendințele politice și sistemele lingvistice: el constată că acei care au fost "unioniști" în politică au fost "unioniști" și-n limbă, adică partizani ai unei limbi literare făcută pe baza ambelor dialecte 1. Cu această ocazie, Eminescu citează România literară - încă o dovadă că, și după dispariția ei, ea era cunoscută. (Numai dl Maiorescu să n-o fi cunoscut?) 2 Despre literatură - lucru curios - a vorbit puțin cel mai mare poet al
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
-n privința politicii -, își pune toată speranța în Moldova, care "joacă în dezvoltarea românilor un rol însemnat". Așadar, în privința limbii și a literaturii, Eminescu face parte din curentul critic moldovenesc, dând criticismului o nuanță mai pronunțată de eclectism: dreptul tuturor dialectelor; și admițând, în faza întîi, și oarecare înrîurire a sistemelor lingvistice novatoare. * Dar dacă pe la 1880 problema lingvistică și literară nu mai este atât de însemnată, primejdia înstrăinării fiind în mare parte înlăturată, problema socială se pune cu o putere
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
putut rezista, și, de la 1840, cu al său Paralelism 1, ajunge unul dintre cei mai aprigi și mai primejdioși propagandiști ai reformării limbii, încît persoana lui devine ținta atacurilor unui Russo, Alecsandri, Eminescu etc. 1 E vorba de Paralelism între dialectul român și italian ("Curierul de ambe sexe", IV, 1840-1842), în care e concentrată tendința spre purismul limbii a lui Eliade. Iar în literatură, importanța prea mare ce o dă Eliade traducătorilor din limbile străine (lucru de care, cum am văzut
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]